Aşa de mult, de parcă eşti dintotdeauna cu noi; aşa de puţin, încât te strâmbi în continuare la lumină, ca şi cum ai vedea-o pentru prima dată.

Aşa de mult, încât botezul ţi-e deja amintire; aşa de puţin, încât n-am descărcat încă toate pozele din dimineaţa când plecam la maternitate.

Aşa de mult, că ţi-ai vizitat deja ambele perechi de bunici şi ei te-au vizitat la rândul lor pe tine; aşa de puţin, încât ai zile când cel mai departe călătoreşti până la bucătărie.

Aşa de mult încât îmi zâmbeşti şi mă cerţi; aşa de mult încât ai conversaţii lungi cu Tatăl tău; aşa de mult încât te roteşti într-una după zvârluga de Bogdan; aşa de puţin, încât te las în continuare liniştită pe paturi fără margini laterale.

Aşa de mult, că tre’ să-ţi amintesc uneori că eu sunt părintele şi tu copilul; aşa de puţin că zâmbetul tău tronează tot pe o gură fără dinţi.

Atât de mult, Codrin; trei luni înseamnă atât de mult. Şi atât de puţin.

Imi plac oamenii care exprima frumosul; cei care picteaza pe perne, cei care canta; cei care scriu frumos poezii si povesti.

Imi plac oamenii care stiu (si pot) sa rada de ei; care nu se iau foarte tare in serios. Cei care au rabdare cu copiii, pentru jumatate de ora sau pentru o viata.

Imi plac oamenii care pot sa-si dea numarul de telefon unui necunoscut. Care suna in ajun de Craciun. Care nu se supara cand nu li se raspunde si care suna din nou. Oamenii care ofera pur si simplu. Adresa lor, pentru cand ajungi in oras; o omleta, o cafea; inima.

Imi plac oamenii care se stiu bucura de bucurii mici si pe care nu-i supara supararile mari. Nu ca nu-i supara; nu-i… amarasc, nu-i blocheaza, nu-i transforma in niste bursuci ursuzi.

Imi plac oamenii care stiu sa iasa in fata elegant si cu gratie; si oamenii care la fel de gratios si modest stiu si pot sa ramana in spate. Imi plac oamenii care stiu cand e cazul s-o faca pe una si cand pe cealalta.

Imi plac pana in strafundurile fiintei mele oamenii care nu cred ca drumul lor e singurul bun; cei care nu cred ca totul li se cuvine; oamenii care au curajul sa spuna “am gresit” sau “poate ca nu am avut dreptate” si cei care ii pot lasa pe altii sa traiasca vieti diferite de a lor.

Imi plac oamenii care stiu ce vor; dar si cei care inca mai cauta.

Imi plac oamenii buni in ceea ce fac. Oamenii aia pe care ii vezi de la o posta; in prezenta carora, cand stai, nu simti cum trece timpul. Imi place ceasul bun care a facut sa-si gaseasca darul ce le-a fost dat si imi place la nebunie, imi place cu patima rabdarea care i-a facut sa exerseze ceas dupa ceas, zi dupa zi, an dupa an pana s-au transformat in magicienii care sunt acum.

Imi plac oamenii care nu si-au pierdut curajul de a-si face prieteni noi; pe care viata nu i-a facut aspri (sau, si mai rau, acri); oamenii care cumva au ramas proaspeti, fie ca au 19, 35 sau 67 de ani; cei care indraznesc sa-si poarte sufletul la vedere pe-afara.

Imi plac barbatii care stiu sa-si ingrijeasca copiii; cei care au grija de femeile lor si cei care nu le iau ca pe ceva de la sine inteles.

Imi plac femeile care pot sa admire alte femei – cu adevarat, si din inima; si care sunt suficient de sigure pe ele pentru a nu se simti in competitie mereu.

Imi plac copiii curiosi si senini; cei concentrati pe-o minune din asta mica a lumii (cum ar fi o cochilie de melc) – si cei care au avut cum sa invete sa devina generosi.

Imi plac batranii care spun povesti; a caror viata spune o poveste. Imi plac cei care stiu cum sa-ti dea la o parte suvitele de pe frunte alungand in acelasi timp si cu acelasi gest si grijile.

Imi plac oamenii luminosi. Oamenii calzi. Oamenii care sunt ca o adiere de primavara. Oamenii care se uita la tine si nu prin tine; si cei care, cand se uita, vad cea mai buna versiune a ta. Oamenii care incurajeaza, care te mangaie cu gandul lor bun; oamenii care ajuta. Pe cei care asculta.

Imi plac oamenii care iubesc. Si mai ales, (stiu ca am mai spus, dar mai ales) imi plac oamenii.

Picture source.

1. Ca poti iubi mai mult de un singur copil.

La fel de mult, dar nu in acelasi fel.

2. Ca poti supravietui unei operatii – cu ochii deschisi.

Si ca poate fi chiar (mult) mai bine decat cu ochii inchisi. Valabil pentru o multime de alte lucruri.

3. Ca te poti razgandi.

Chiar daca te afli la 3100 m. Si ca razgandirea asta poate fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-ai luat.

4. Ca un obiectiv mare este la fel de frumos ca un obiectiv mic.

Si atingerea lui iti poate aduce la fel de multa bucurie.

5. Ca mult mai multe lucruri decat crezi in mod normal iti sunt accesibile.

Si zicand “lucruri”, ai putea la fel de bine sa zici “locuri”. Sau “oameni”.

6. Ca uneori sa ceri este cea mai grea parte din a primi ceea ce iti doresti sau de care ai nevoie.

Si ca daca reusesti sa accepti ajutorul, chiar poti sa-l primesti.

7. Ca sunt situatii absurde si oameni absurzi, oricat ti-ai dori sa nu fie asa.

Si intalnindu-i, cel mai usor le faci fata nu prin rezistenta si lupta.

8. Ca uneori oamenii sunt dispusi sa faca orice, mai putin sa gandeasca.

Chiar daca “orice” inseamna sa se complaca in situatii care merg inimaginabil de prost.

9. Ca e bine sa lasi oamenii sa te mai si surprinda din cand in cand.

Chiar si atunci cand crezi ca stii totul despre ei.

10. Ca admiratia unui om poate fi la fel de greu de dus ca si dispretul.

Uneori chiar mai greu.

11. Ca “peste un an de azi incolo o sa-ti doresti sa fi inceput acum”.

No, really. Asa ca incepe. Acum.

12. Ca un lucru mic si usor cat jumatate de pana de gasca – facut zi de zi, in fiecare zi, ajunge mai curand decat crezi sa nu mai poata fi ridicat de jos.

Si atat de mare, incat nu-ti vine sa crezi ca-i facut de tine.

13. “Ca poti, multa vreme dupa ce ai zis “nu-mai-pot”".

Si asta e valabil pentru intepat in vene; pentru trezit noaptea. Si nici nu vreau sa stiu pentru cate alte lucruri.

14. Ca este mult mai important sa FACI un lucru ACUM, decat sa astepti pana cand ti se pare ca este perfect.

Si ca satisfactia este mult, dar mult mai mare.

15. Ca e mai important sa crezi intr-o idee si sa pui entuziasm in a o transforma in realitate, decat sa respecti regulile din manuale.

Dar asta sa nu spuneti mai departe…

16. Ca daca nevoile de baza ale oamenilor sunt acoperite, motivele pentru care ei lucreaza nu au, de obicei, nicio legatura cu banii.

Iar prima parte a afirmatiei de mai sus este cel putin la fel de importanta ca a doua.

17. Ca cel mai des nu stim cine suntem si nu avem habar de ce facem ceea ce facem. Iar cel mai amuzant este ca nici macar nu stim ca nu stim.

Glumesc. Nu-i deloc amuzant.

18. Ca poti iubi un om pe care nu l-ai vazut niciodata in carne si oase.

Pentru ca frumusetea cu care scrie, ITI scrie si traieste iti taie respiratia.

19. Ca fericirea e foarte mult alte lucruri decat ai crede in mod normal.

Si aproape nimic din cele pe care le-ai crede.

20. Ca oamenii vor mai ales si in primul rand sa se simta iubiti.

Si ca asta, desi nu costa, este totusi atat, dar atat de greu de oferit.

21. Ca exista ingeri.

Ei sunt fiinte de lumina, care sfintesc pamantul pe care calca si ating vietile celor din jurul lor – cu bucurie.

Si traiesc pe Pamant.

Si se numesc Oameni.

Hai, noroc, La multi ani, si sa ne vedem cu bine in 2012!

So, long story – bullet-ed and organized, sa nasti intr-o maternitate privata pentru ca:

• inainte sa nasti, esti invitat la 3 intalniri (anestezist, neonatolog si ginecolog), in care ti se explica – asa, ca unui OM, ce urmeaza sa ti se intample, pas cu pas;
• pentru ca neonatologul te intreaba ce nume ai ales pentru copilul tau si isi noteaza, pentru a-i spune pe nume inca de la inceput;
• pentru ca sotul tau (/ sora / mama / prietena din copilarie) se poate interna cu tine, daca vrea / vreti. Si puteti veni elegant dimineata, de mana, in loc sa incerce fara succes s-o mituiasca pe doamna grasa care pazeste intrarea de jos, ca sa poata urca 5 minute sa vada daca n-ai murit;
• pentru ca in timpul operatiei ti se da o camasa care arata fix ca in filme (alea, cu doctori, la care am suspinat cu totii, sau am ras malefic la umorul negru al doctorului principal);
• pentru ca dupa operatie, cat timp stai in spital, ai camasi de noapte cu floricele multicolore, in loc de unele gri, rupte si fara nasturi, care arata cam ca uniforma de puscarias;
• pentru ca in sala de operatii se asculta muzica si pentru ca in loc sa strige cineva la tine intrebandu-te cand ai mancat ultima data, poti avea conversatii destepte si amuzante cu anestezistul care sta la capul tau – despre “coloana sonora”, despre copiii tai sau despre ce crezi ca face sotul tau in timpul asta. Pentru ca ti se vorbeste ca unui OM.
• ah, pentru ca echipa care se va ocupa de nastere iti muta ora stabilita initial, pentru ca “s-au gandit si este inUMAN sa stai nemancata pana la 3 dupa-amiaza”, asa ca se vor trezi cu totii la 6 dimineata pentru a te putea opera la 7 jumate…
• pentru ca dupa ce ai nascut, si au dus copilul la neonatologie, cineva merge si il cauta pe tatal lui, si il cheama sa-l vada, si i se povesteste tot ce vrea sa stie;
• pentru ca poti sa cauti cu lumanarea o asistenta nepoliticoasa sau nepasatoare sau cel putin plictisita, si n-ai sa gasesti decat zambete, si caldura, si priviri UMANE si intrebari pline de bun simt si sprijin, de parca femeile de-acolo ar face parte cu totul din alta rasa, cu alte gene decat…
• pentru ca medicul de garda chiar vine si se preocupa de soarta ta si, daca e nevoie il suna pe medicul tau sa-l informeze una-alta…
• pentru ca asistentele isi noteaza rugamintile tale (cum ar fi sa nu-ti mai gaureasca venele si sa-ti dea pastile in schimb) si le transmit mai departe; pentru ca de rugamintile tale chiar se TINE CONT; pentru ca uneori asistentele vin cu ideile lor pe care le inainteaza medicilor spre aprobare (cum ar fi ca exista ALT calmant, care doare mai putin, poate fi facut prin branula si se potriveste cu schema ta de tratament); pentru ca ideile lor au ca scop sa te faca pe tine sa te simti mai bine;
• pentru ca, dupa ce devii capabil sa te dai jos din pat, esti INVITAT sa ASISTI la baia copilului tau, unde ti se explica si demonstreaza pas cu pas ce sa faci, in ce ordine si de ce; unde esti invitat sa filmezi, daca vrei; unde esti intrebat cu ce haine preferi sa fie imbracat si unde te uiti fascinat la fiinta noua si neobisnuita cu lumea extrauterina – care sta relaxata si se bucura de ce i se intampla;
• si, in fine, pentru ca inainte sa plecati, neonatologul vine la tine cu o lista de lucruri care reprezinta “the survival kit for mothers” – lista care raspunde celor mai des intalnite intrebari si nelinisti parintesti in primele zile de viata cu bebelusul acasa, si sta cu tine pana esti cu totul lamurita si ti-a raspuns la toate intrebarile la care te-ai putut gandi.

Cam astea sunt “pentru ca”-urile pe care mi le amintesc acum, la ora asta “mica” din zi (sau din noapte), in pauza dintre mesele lui Codrin.

Cu amendamentele ca “asa e” – la cezariana (nu stiu cum se naste natural acolo); ca acesta nu e un articol sponsorizat si nici o incercare de convingere a cuiva de ceva; ca sunt constienta ca tot ce-am insirat mai sus sunt servicii pentru care am platit si ca intr-o lume normala, ele ar trebui sa reprezinte regula, nu exceptia, ca totul ar fi probabil mult mai simplu daca am intelege mai multi si mai repede ca lucrurile pe care ni le dorim cu totii sunt de fapt mici si simple si au, de obicei, ca lait-motiv sa fim tratati ca niste oameni. Si sa fim iubiti, dar asta este o alta poveste si va fi – in cele din urma – povestita alta data.

Perioadei in care am pus pe pauza schimbarea lumii si fiecare zi are pentru mine cate un obiectiv din asta mic, cat un nasture colorat. Dar care este atat, dar atat de potrivita. Cu momentul, cu starile, cu copiii, cu tot.

Si undeva in fundal, Andries…

Raspunsurile la ea, in continuare:

Sunt inainte de toate un om care se cauta si se creeaza pe sine in fiecare zi. Cu exceptia zilelor in care este prea plictisit, obosit sau uita sa faca asta. De asemenea, ceea ce pun intotdeauna dupa “sunt” – sunt rolurile mele cele mai dragi: psiholog, femeie, sora si mama.

As vrea sa invat cum sa ma bucur in fiecare zi.
Pastrez un milion de lucruri cu semnificatie emotionala pentru mine.
Mi-as fi dorit sa fi imbratisat mai lung, sarutat mai des si spus “te iubesc” de cate ori am simtit-o. Doing what I can – at least now, though…
Nu imi plac chipsurile cu aroma de ceapa.
Mă tem cel mai tare de mine insami.
Imi pare rau cand spun “da”, desi as fi vrut sa spun “nu”; cand imi incalc promisiunile facute mie insami si cand sunt mai putin decat ceea ce as putea sa fiu.
Imi plac salata de fructe, cafeaua cu frisca, locurile pline de farmec, cartile bune si oamenii frumosi.
Nu sunt ordonata si nici meticuloasa.
Dansez cu cea mai mare placere.
Cânt afon si prost; intotdeauna cand suntem mai multi si cand ma simt foarte bine.
Niciodată - e un cuvant copilaresc pe care il rostesc rareori si in care nu cred.
Rar am grija de mine asa cum as vrea.
Plâng cand ma simt ranita- tradata sau foarte furioasa.
Sunt confuză cand primesc informatii contradictorii.
Am nevoie de pauze periodice.
Ar fi trebuit sa invat din suturile in fund pe care le-am luat in trecut. Still slightly unable to do that…
Aş putea colora lumea din jurul meu in nuante minunate. Cred ca o s-o fac!

Leapsa merge mai departe la Stefan, Madalina si, din nou, Anny.

1. Listen without interrupting. (Proverbs 18)

2. Speak without accusing. (James 1:19)

3. Give without sparing. (Proverbs 21:26)

4. Pray without ceasing. (Colossians 1:9)

5. Answer without arguing. (Proverbs 17:1)

6. Share without pretending. (Ephesians 4:15)

7. Enjoy without complaint. (Philippians 2:14)

8. Trust without wavering. (Corinthians 13:7)

9. Forgive without punishing. (Colossians 3:13)

10. Promise without forgetting. (Proverbs 13:12)

(asa, oarecum de Dragobete. dar numai fiindca mi-a placut mult)

1. Un copil face primii paşi de unul singur.

2. Undeva, în lume, doi oameni se îndrăgostesc.

3. Undeva, cineva admiră un răsărit superb. În alta parte, în acelaşi timp, altcineva admiră un apus.

4. Un soldat luptă ca să nu fie nevoie s-o faci tu.

5. O persoană care a suferit mai demult un accident, tocmai se pune pe picioare.

6. Un mic grup de oameni construieşte ceva care în curând va transforma imposibilul în posibil.

7. Undeva pe pământ, au apărut pe cer două curcubee întregi.

8. Unul dintre artiştii care urmează să ajungă printre cei mai renumiţi repetă cu răbdare la el acasă.

9. Cineva scrie o carte care îţi va schimba perspectiva asupra vieţii – în curând.

10. Un prieten îl ajută pe altul să depăşească impulsul de a se sinucide.

11. Oameni aparţinând unor religii diferite se află chiar acum în temple, biserici şi moschee rugându-se din toată inima pentru pacea lumii.

12. Un cuplu în vârstă sărbătoreşte nunta de aur.

13. Doi prieteni râd cu lacrimi la serialul preferat.

14. Un pompier aleargă într-o clădire în flăcări ca să salveze un om pe care nu-l cunoaşte.

15. Cineva din oraşul tău îşi doreşte  sincer să-ţi devină prieten.

16. O proaspătă mămică stă pe un pat de spital ţinându-şi în braţe copilul pentru prima dată. În altă parte, altă mămică tocmai a născut gemeni.

17. Cineva face un duş fără nicio grijă în timp ce cântă din toţi plămânii.

18. Undeva, cineva zâmbeşte amintindu-şi un moment special petrecut cu tine.

19. Un fost alcoolic sărbătoreşte acum un an de sobrietate.

20. În toată lumea, voluntari inimoşi îngrijesc oameni mai puţin norocoşi decât ei.

21. Un sportiv de performanţă tocmai şi-a depăşit recordul personal.

22. Doi tineri tocmai şi-au dat primul sărut.

23. Cineva îmbrăţişează un prieten care are nevoie disperată de asta.

24. La un supermarket, cineva tocmai şi-a lăsat mărunţişul în vasul de colectă pentru o cauză nobilă.

25. Un grup de prieteni vechi stau la o masă şi împărtăşesc amintiri.

26. În lumea întreagă, oameni se străduiesc să protejeze drepturile şi libertăţile umane fundamentale – pentru cât mai mulţi dintre noi.

27. Un chirurg se află într-o operaţie, fiind pe cale să-i salveze viaţa pacientului său.

28. Un om ţine uşa pentru persoana care se află în urma lui.

29. Cuiva îi este dor de tine şi abia iţi aşteaptă următoarea vizită.

30. Tocmai ţi s-a amintit că lucruri extraordinare se întâmplă oamenilor obişnuiţi în fiecare clipă şi că viaţa de zi cu zi e plină de frumuseţe şi minuni.

Sursa.

Pentru ca faci parte dintre oamenii aceia pe care ii pot numara pe degetele de la jumatate de mana – cu care ma simt in siguranta sa fiu eu insami in orice situatie.

Pentru ca stiu ca pot sa-ti spun orice si stiu ca nu o sa ma judeci.

Pentru ca simti intotdeauna cand am nevoie sa fii langa mine.

Pentru ca am petrecut impreuna zile intregi de dimineata pana seara cu friends si pizza.

Pentru toate datile cand aveai treaba, dar ai pus-o on hold, doar ca sa stai cu mine. Pentru ca nu mai cunosc pe nimeni care sa faca asta pentru mine.

Pentru ca ii povestesti tu mamei noastre ce se mai intampla cu mine.

Pentru ca il iubesti pe copilul meu ca si cum ar fi copilul tau si pentru cat de mult te iubeste el.

Pentru ca te intelegi cu sotul meu. Pentru ca ai invatat sa il accepti, desi ti-a “furat” majoritatea numelor de alint pe care ti le dadeam inainte.

Pentru ca ma asculti cand ma entuziasmez, dar si cand ma enervez; cand sunt dezamagita si cand sunt incantata; cand sufar si cand ma simt iubita. Pentru ca nu spui niciodata “ti-am spus eu!”, desi ai putea…

Pentru ca esti curajoasa; pentru ca esti desteapta; pentru ca stii sa visezi; pentru ca iti place sa cresti; pentru ca esti hotarita si pentru ca esti creativa; pentru ca esti foarte buna in ceea ce faci; pentru ca faci lucruri atat de dificile si pentru ca te descurci; pentru ca esti atat de matura in gandire si atat de copil in emotii.

Pentru ca esti persoana cu care ma voi uita in albumele de fotografii cand voi avea 80 de ani – si voi spune “aici eram in etapa X”, “aici eram in etapa Y” – iar “X” si “Y” vor fi numele prietenilor pe care ii voi fi avut de-a lungul vietii.

Pentru ca esti omul care m-a iubit cea mai lunga perioada din viata mea de pana acum si pentru ca esti pentru mine definitia iubirii neconditionate.

Ah, si pentru ca azi e ziua ta .

La multi ani, Draga Mea!

*

*          *

Mi-am ascutit creionul cu care imi scriu viitorul, fiindca stiu ca sunt lucruri pe care le vreau (sigur, cand spun lucruri, vreau sa spun experiente). Doar ca nu ma mai grabesc nicaieri si fac pasii pe rand. Le las sa se coaca, sa se aseze, sa capete forma.

*

*            *

Sunt iar intr-o etapa de cumparat carti de toate neamurile – de la psihoterapie la filosofie de doi lei, cu escala prin beletristica (Tracy Chevalier a vrut sa se urce in cosul meu de doua ori saptamana asta si cred ca nu am luat-o doar fiindca mi s-a parut ciudat sa am o a patra carte de-a ei in biblioteca). Nu m-am decis cate vieti imi mai trebuie sa le termin de citit pe toate din biblioteca, dar pentru moment curiozitatea de a vedea ce se ascunde intre copertile lor e mai puternica.

*

*           *

Copilul meu face parte din mine intr-un grad pe care nu mi l-am imaginat, asa cum face parte din mine si frica de a o lua de la capat din nou.  Visul meu de azi-noapte m-a purtat prin toata perioada noastra impreuna de pana acum si a fost un film la care mi-a placut mult, dar mult de tot sa ma uit.

*

*             *

De asemenea, The bedside dream journal a transformat experientele mele onirice in niste calatorii pe sfert constiente. Azi dimineata am visat ca m-am trezit si imi povesteam visul in jurnal (am visat povestea visului de mai inainte). Uneori merg cu ochii inchisi prin casa, fiindca vreau sa raman inca pe terenul acela ciudat dintre somn si veghe – dar asta este deja o alta poveste…

*

*            *

Si ascult pe repeat “The boy with the arab strap”, fara macar sa stiu de ce; probabil din cauza ritmului, probabil din cauza oftatului care se aude aspre finalul melodiei.

Si, vorba cantecului,

What did you learn from your time in the solitary
Cell of your mind?