Trezeste-ma cu un sarut. Vorbeste-mi soptit. Asteapta-ma sa revin de pe unde am calatorit in timpul somnului.
Lasa-mi din cand in cand biletele. In geanta. Printre lucruri. Pe parbriz. Pe tastatura de la laptop. Pe frigider. Scrie pe ele prostii. “Salut”. “Ce mai faci?”. “Zi frumoasa”.
Opreste-ma pe neasteptate cand mergem pe strada. Uita-te in sus, cum se scutura florile de salcam. Mira-te ca a inflorit deja teiul. Intreaba-te ce-o fi pasarea aia care se aude.
Adu-mi cate un fleac de pe unde pleci. Un magnet de frigider cu “Imnul iubirii”. O cutie goala in care sa-mi pun visele. O bucata de branza proaspata, o stea de mare mov sau o clama cu fluture.
Furiseaza-te in varful picioarelor de la o masa in familie si da o fuga “sus” sa stai numai cu mine. Sa ne povestim lucruri pe care nu le mai spunem nimanui altcuiva.
Trage pe dreapta in plina autostrada fiindca ai vazut un lan de floarea soarelui si stii cat imi place an de an sa fac poze acolo. Pe care o sa mi le pun la avatar langa statusul “Sundance” si-o sa ma faca sa ma bucur de toate intrebarile pe care o sa le primesc.
In timp ce dorm spune-mi ca “ai ceva treaba”, apoi du-te cu “masina mica-mica-smart” sa-i faci pana (care tu stii ca nici nu-i pana , ci are o denumire tehnica la care eu ma stramb din principiu).
Cand toti ai tai dorm, cheama-ma sa ne vedem jos, pe scari, cu fundu’ pe presul de care toata lumea din bloc isi sterge picioarele. Hai sa vorbim atunci despre minunile pe care le facem (am spus minuni, nu vraji) si sa radem de capetele de praguri pe care le dam cand uitam ca nu-i nicio graba.
Suna-ma cand esti in spital sa vin sa te vad, si coboara in hol numai pentru mine. Bucura-te ca am venit si intoarce-te, cand iti spun ca deja mi-e dor de tine.
Povesteste-mi, cand te entuziasmeaza ceva, chiar daca n-are legatura cu mine. Din cand in cand scrie despre mine pe blog, stii ca asta ma face mereu atat de mandra.
Fa-mi cafea dimineata, cand vin la servici cu ochii lipiti. Pune-mi si “some sugar” cu lingurita pe care “n-ai bagat-o in gura, ci numai in cana” si lauda-ma cand spal filtrul sau cand imi amintesc sa aduc cafeaua de acasa.
Spune-mi ca “sa-ti fie dor de mine e starea ta naturala”; ca “vorbesti cu mine foarte des in capul tau”; ca “ma iubesti in continuare”; trimite-mi mesaje “ca sa-mi spui nimic. ca ti-e dor” sau ca “you love me, honey”. Si ca esti “just around the corner”.
Opreste-ma, cand sunt stresata, si grabita, si ocupata, numai ca sa-mi dai un hug, fiindca iti amintesti cat de mult ma bucura si cum ma ajuta sa recapat instantaneu “sentimentul acela de Acasa”.
Din cand in cand, scrie-mi cate o scrisoare pe hartie adevarata si pune-o intr-un plic adevarat, fiindca stii ca am o slabiciune pentru ele.
Fa-mi poze, fara sa-ti spun eu, fara sa te rog, fara sa iti amintesc; stai cu camera si asteapta un zambet, o incruntare, o expresie – pe care stii cat o sa ma bucur cand o sa le vad.
Si la sfarsitul zilei, oricand se intampla el, intoarce-te prin somn dupa mine si lasa-ma sa fie asta ultima senzatie pe care mi-o amintesc constient.