Irina Şubredu

“Every time you give your LOVE to someone, you change the world”

P.S.: Numai daca ne-ar invata la scoala ca este atat de simplu…

Mi se intampla sa constat ca noi, oamenii, luam prea des de buna lumea pe care o vedem. Asa cum luam prea des de bune lucrurile despre care ne invata scoala… si cine… ne mai… invata. Si uite-asa s-a (mai) facut de-o lista. A “lucrurilor” in care nu cred.

nu cred ca trebuie sa fie greu ca sa fie bine. nu cred ca viata e grea. nu cred ca te “pedepseste”. nu cred ca trebuie sa suferi.

de fapt, nu cred in “trebuie”. Cred ca tot ce “trebuia” sa facem, am facut deja; restul e optional. cred ca ne ascundem prea des in spatele lui “trebuie” si “nu se putea altfel”.

nu cred in statistici. nu cred ca ele spun ceva despre viitor. decat daca cineva decide sa faca din ele viitorul sau.

nu cred in responsabilitate. in responsabilitatea pentru felul in care se simt ceilalti. pentru deciziile pe care le iau ei. nu cred ca ideea e sa asteptam sa vina altcineva care sa ne “faca fericiti”.

de fapt nu cred in a astepta sa faca celalalt primul pas. spre intelegere, spre comunicare, spre impacare. spre dragoste.

nu cred in lipsa si nu cred in limite. altele decat cele pe care ni le alegem singuri.

nu cred ca avem vreodata mai putin decat meritam sau mai mult decat putem duce.

nu cred in descurajarea celor din jur (“ca sa evite dezamagirile”). cred ca descurajarea e un delict si ar trebui pedepsita prin lege.

nu cred ca oamenii au nevoie sa fie “reparati”, salvati, imbunatatiti, iertati. cred ca ajunge sa-si aminteasca tot mai mult cine sunt.

nu cred ca ceilalti ne vor raul. nu cred ca vor sa ne minta, sa ne insele, sa comploteze impotriva noastra.

si nu cred ca suntem niste cartite aruncate la voia intamplarii intr-o viata asupra careia n-avem niciun control, lasate sa fim victimele circumstantelor, dezastrelor, sefilor rai, secretarelor acre si vecinilor absurzi.

Eu cred ca suntem niste creatori minunati si puternici ai propriilor vieti si ai unei lumi mai bune, ca Universul intreg ne iubeste si abia asteapta sa ne ajute sa ne punem ideile in aplicare.

“Dar aceasta este o alta poveste si va si povestita altadata…”

Lucrurile in care cred nu sunt deloc lucruri, dar sunt la fel de reale ca lucrurile.

Se spune ca viata noastra este o oglinda a ceea ce “locuieste” la mansarda noastra. Urcand scarile si aprinzand lumina, iata ce am gasit:

cred in dragoste. in dragostea neconditionata.

apreciez creativitatea

cred in responsabilitate. a fiecaruia dintre noi pentru gandurile, emotiile si actiunile sale. cred in responsabilitatea fiecaruia de a avea grija de propria fericire.

cred in grija pentru Planeta Pamant, casa noastra.

cred in grija pentru orice forma de viata.

valorizez respectul pentru puncte de vedere diferite.

cred in abundenta. cred ca exista o sursa nelimitata de energie care poate fi materializata in orice. cred ca exista suficient din orice pentru toata lumea.

cred ca tot ce este viu se afla in legatura.

cred in importanta trairii momentului prezent. sa te bucuri “acum” – e singurul fel in care te poti bucura. amintiri placute inseamna tot bucurie “acum”, pentru ceva deja petrecut. “abia astept” inseamna tot bucurie “acum” pentru ceva bun care urmeaza sa se intample.

cred in perfectiunea interioara a tot ce este viu. chiar si a oamenilor . cred ca avem cu totii toate resursele de care avem nevoie.

valorizez increderea in fortele proprii. vad zilnic ce se intampla cand lipseste. si cum nimic altceva pare sa nu o inlocuiasca.

cred in a darui celorlalti. stiu din experienta mea ca primesti cu atat mai mult cu cat daruiesti mai mult.

cred in existenta liberului arbitru. cred ca orice om poate fi, face si avea tot ce doreste. cred ca orice om are libertatea de a fi, face si avea tot ce doreste. cred in a respecta celorlalti (CHIAR si celor dragi noua) libertatea de a fi face si avea ceea ce doresc.

cred ca avem cu totii dreptul de a ne bucura de viata, de sanatate si de toate lucrurile frumoase care exista aici.

cred ca nu trebuie sa muncesti din greu ca sa reusesti / meriti sa fii fericit. cred ca ajunge sa muncesti cu bucurie, facand ceea ce iti place.

cred ca bucuria, sanatatea si fericirea sunt starile normale.

cred ca nu poti sa judeci si sa iubesti in acelasi timp.

cred ca nu poti sa iubesti si sa faci rau in acelasi timp.

cred ca este normal sa ai un numar nelimitat de dorinte.

cred ca exista intotdeauna o cale usoara.

cred ca aceasta cale usoara este cea fireasca.

cred ca daca e greu, pierzi ceva din vedere. cred ca daca e greu, sunt rezistente. cred ca daca e greu mergi impotriva curentului.

cred ca lumea pe care o vedem si cea pe care nu o vedem sunt la fel de “reale”. mai cred ca lumea “materiala” (pe care poti pune mana) este trecutul lumii spirituale (ideile, gandurile, emotiile si alegerile noastre).

cred ca adesea noi numim “realitate” o serie de semnificatii  pe care le acordam unor obiecte, fapte si relatii. cred ca pentru a acorda aceste semnificatii, ne-ar fi mai usor daca ne-am baza mai mult pe imaginatie si mai putin pe memorie.

cred ca emotiile noastre exista ca sa ne arate cat de aproape suntem de dorintele noastre; sau cat de mult am deviat de la drumul care ne duce spre implinirea lor. cred ca daca esti in stare sa ai o dorinta, inseamna ca ai si resursele necesare pentru implinirea ei.

despre corp, cred ca este trecutul gandurilor si emotiilor noastre. cred ca bolile noastre pot fi de asemenea folosite ca busole si ca mijloace pentru a ne intelege mai bine.

Iar despre copiii nostri cred nu doar ca au voie sa puna sub semnul intrebarii felul in care vedem noi lumea, ci ca este treaba lor sa o faca!

Daca iubirea neconditonata ar fi un curs pe DVD, ar avea cel putin 365 de volume. Ar exista un suport teoretic pe capitole, urmat de demonstratii practice; studii de caz; multe teme pentru acasa, exercitii de facut, de dificultate tot mai crescuta (din acelea frumoase, din care de cate ori “rezolvi” unul, esti trecut la urmatorul, mai greu, de nivel urmator. si de cate ori nu rezolvi unul esti trecut la urmatorul, exact la fel; apoi la urmatorul, mai greu, de acelasi nivel).

Daca iubirea neconditonata ar fi un curs pe DVD, sa zicem ca volumul 110 s-ar chema nesincronizari.

Adica atunci cand ai un impuls, o intuitie, o dorinta sa faci ceva, dar te opresti sa te gandesti. Si cand iti iei inima in dinti, celalalt nu e acolo. Vorbeste la telefon. Sau face altceva. Si dai cu capul de zid.

Adica atunci cand celalalt are o pornire spre a-ti face o bucurie  si tu te uiti fix atunci in alta parte. Sau ti se face frica. Sau crezi ca nu ai rectiona “conform asteptarilor”. Si da cu capul in zid.

Stiti momentele alea magice cand spui “chiar acum ma gandeam la tine si tu ai aparut”? Cand ti-e dor de rafaelo si vine si aduce, fara sa-i fi spus? Cand te uiti dimineata la florile alea de toamna si seara cand te intorci le gasesti in vaza? Exact asa, numai ca invers.

Daca iubirea neconditonata ar fi un curs pe DVD, ar exista din loc in loc cate un shortcut. Cate o fereastra prin care trecerea dureaza cat o clipire din ochi, dar partea “cealalta” e la mii de ani-lumina. Cand te asezi in centrul inimii tale si “esti” de acolo; faci de acolo; iubesti de acolo. Si atunci esti pe aceeasi lungime de unda cu intreg Universul. Si nu mai exista nesincronizari.

Numai ca iubirea neconditionata nu e un curs pe DVD. Si se intampla adesea sa uiti shortcutul. Si atunci o iei mereu de la capat cu exercitiile. Pana data viitoare cand iti amintesti…