Irina Şubredu

“- Auzi, bunicule, tie iti plac copiii care pun multe intrebari?”

” – Imi plac, puiule…”

“-  Auzi, bunicule? Da’ OARE DE CE PUN COPIII ASTIA ASA DE MULTE INTREBARI???”

De la Lise stiu ca fiecare persoana este responsabila de ceea ce face, spune, simte si gandeste. Prin urmare Laura este responsabila de urmatoarele:

Respectiv un set cana + ceainic (ca tot spuneam ca am prea multe cani…)

… cu dedicatie :->

…care se potriveste foarte bine cu agenda mea pentru 2010. In care agenda pentru 2010 se afla lista mea de dorinte. Inclusiv asta:

… de implinirea careia Laura este de asemenea responsabila .

Poate ca darul tau pentru Univers, draga La,  este sa gasesti motive de bucurie pentru oameni. Poate ca asta ar trebui sa fie urmatorul tau servici. Si poate ca acolo ar trebui sa fim colege. Poate mai mult decat acum.

Sora mea mai mica are tot felul de idei. Odata i-a venit ideea sa vizitam in fiecare weekend un alt oras (in care n-am mai fost). Asa ca “ne-a dus” la Ruginoasa.

Alta data, i-a venit ideea sa mergem pe un munte pe care n-am mai fost; intr-un anotimp in care n-am mai fost. Asa ca “ne-a dus” in Rodnei, in februarie, cu o zi inaintea unei avalanse anuntate.

Sotul meu “mai mare” are tot felul de idei. Odata, cand eram in concediu, i-a venit ideea sa faca o plimbare cu alta masina, intr-un oras in care n-a mai fost (de cand era mic si mergea cu clasa, dar cica asta nu se pune).  Asa ca a sarbatorit Sfantul Marian – cu cumnatul sau preferat la Cetatea de scaun. Dovezile, mai jos:

(O) Intrare:

Meditatie profunda (pun pariu ca Manuel o sa-mi demonstreze cat e de inalt )

Mamăăă, ăsta chiar e de piatră?

Si acum ce fac? Stau inchisa aici?

Ce se vede prin fereastra:

Lumina:

Eu:

Ziduri si cer:

Surori:

Prezentari de moda (Da, sunt imbracati la fel. Adica invers.)

“… si vorbind despre locuri interesante, stiu eu unul AICI:”

BOGDAN VOIEVOD  (Teo ii spune “Bogdan-cel-Mare”):

Noi:

…si orasul, in departare:

P.S: cam atat cu comentariile mele rautacioase despre telefoanele cu camera…

O zi de milioane… de nervi si de raze de soare. De bucurii si de enervari inutile. De zambete de copil si de frustrari. De veselie si de seriozitate. O zi ca toate zilele…

Si o seara carturesciana.

Mai jos, “Rana“. Pentru cine are urechi de auzit…

“vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
şi a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umarul.

viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.

vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii până la ars.”

Cam asta…

P.S.:

şi adesea neînţelegerile sunt provocate de una din trei cauze: prea puţină dragoste, prea puţin somn, sau prea puţină ciocolată.

Asa de simpatica a fost azi Adina cu-al ei “abia astept sa-nceapa concediile la noi…”. “Ce concedii, Adina?” “Paaaiii, X intra in concediu in iunie. SI PE URMA EU!” (!!!!)

Ceea ce m-a dus cu gandul, evident, la faptul ca zabauca de mine n-are deloc reprezentarea ideii de “concediu” / “vacanta”, cum scrie la carte. Ca sunt bagata cu nasul in tablou pana peste cap. In diverse… tablouri, de fapt. Ca sunt, de asemenea, bagata cu nasul in farmecul de nedescris al zilei de azi.

Desi un dialog cu Bogdan purtat ceva mai tarziu (“mami, tu te incalti cu papuceii cand iesi afara?”; “Da, Bogdan”; “DA DE SE?”; “paaai, asa, fiindca ies afara. ce? tu iesi DESCULT AFARA??”) – m-a procopsit cu un chef nebun sa ies desculta afara. Dintr-o cabana. La un munte. Intr-o poiana. Cu liniste. Intr-o dimineata cu soare portocaliu. Si cu roua. In iarba.

Ceea ce mi-a amintit un alt dialog, cu Nik (care m-a amenintat deja cu tortura groaznica daca nu-i recunosc drepturile de autor – muhaha):

Eu: “Ce faci? Esti busy?”

El: “busy. ENJOYING LIFE“.

(Na, ca am zis, ma!)

La cinci minute de nebunia si asfaltul orasului:

“Mami, eu deschid drumul!”

“Haaaai la Mami!”

Ne-am “amestecat”:

Paiul si papucul roz ;;)

Maria Sa Puiul Padurii:

“Knock, knock, knocking on the Heaven’s door…”

Hiding behind…

“Stiu un loc…” (cum ar zice cantecul ) – care NU, nu e Copoul de Craciun, e un colt de Rai – de Paste. Care loc e un colt de Rai – oricand. Unde ma simt Acasa. Unde ai mei se simt Acasa.

Mai jos, cateva crampeie, in doua cu soare:

“Bunicule, ia-ma in masina ta, Suzuki Samurai!”

Casuta dintre brazi…:

Ma odihnesc…

Ei doi:

Cer si pamant:

Si Tata: