“- Auzi, Mami, si CUM de v-ati gandit voi sa mai am eu un fratior?”

(-Ha?? Nu-i nici opt dimineata, copil, ce-ti veni? – zic in gand, ca de deschis ochii, nu-i deschid in continuare)

“- Pai nu v-ati gandit ca – dupa ce mai creste si Codrin, o sa fie O GRAMADA DE INTREBARI PENTRU VOI?”

(???!!??)

Nu ne-am gandit, evident. Ne gandim acum. Dar speram ca poate “dupa ce mai creste si Codrin” s-or intreba unul pe altul…

On the other hand… neaaah. Si distractia unde-ar mai fi?

Tatal, crezandu-se istet, zice “doua sosete si cu trei sireturi fac CINCI ADIDASI“.

Bogdan: “Poftim?? cum CINCI ADIDASI? Si unul e fara pereche??”

“Si parca vad ca la norocul meu, si bebelusul o sa fie tot alintat…”

“Mami, dar ce-o sa faci atunci, ca o sa ai nevoie de trei maini ca sa ne alinti pe toti trei odata?!!!”

- Sigur.

- Stii, de fapt, eu CHIAR SUNT supererou. Shhh…

- Serios? Si ce faci tu cand esti supererou?

- Pai cum ce fac?! Ajut oamenii, bineinteles!”

La patru ani, patru luni si patru zile.

Nu-i nimic, Mami. Poftim, ia-l inapoi!”

*

*        *

“Mami, mi-a venit o idee. Ce-ai zice tu sa facem cum am facut in seara dinainte?

Cum, mami?

Pai, tu ma tii pe mine in brate si Tati ne tine pe-amandoi…”

*

*        *

Matematica distractiva: “Un Fulger si cu-n Fulger si cu-n Fulger, cati Fulgeri fac, Mami?”

*

*          *

I-o arat in poza pe Lise

“Uite, mami, ea e doamna cu care am facut cursul.

Da, mami? Si ea si-a ascultat sufletul? (…)”

Ma uit cu Bogdan pe o carte cu jocuri (reprezentare spatiala, gandire logica, memorie, bla bla).

“Afla cine cu cine vorbeste la telefon” – suna instructiunile de pe o pagina cu sase copii cu telefoane la ureche, uniti prin fire amestecate intr-un labirint, prin care cautam impreuna.

Pe pagina urmatoare, acelasi principiu, doar ca imaginile prezinta sase calculatoare cu mouse-uri.

“A, STIU!” zice el. “Aici trebuie sa aflam CINE CU CINE VORBESTE PE INTERNET!” (!!!?!)

Acu’, ori cartea e facuta pentru copiii de ieri, ori copilul e pentru cartile de maine; ori tatal si “nasu’ Octavian” ar trebui sa fie foarte mandri; dar recunosc ca mi-a luat cateva secunde pana sa gasesc ceva de spus. Lucru care se intampla tot mai des in ultimul timp cand sunt cu el… .

Thank you.

Daca aveai cont pe Facebook, o postam la tine pe wall si gata.

“Auzi? si asta tot cu drag spus, schimba-ti naibii alarma de primit mesaje; adica mai ALARMA, ca sa fii si tu mai pe faza, ca sa zic asa. Love, love, looove…”

5 minutes later, si inca nu m-am oprit din ras. E 2.46 si abia acum am descoperit cele doua sms-uri, love. 

Dar ce bine ca am blog, blog, blog, ca sa pot povesti!

You made my evening, thank you.

P.S. : Si, apropo, daca ai intra mai des pe Facebook, ai vedea ca azi am dat de o melodie care se cheama fix asa: “Love, love, love” . Na, ca sa stii data viitoare unde ai auzit-o!