*

*              *

“Mami, stii cum se desface capacul de la rezervorul de benzina de la Suzuki-ul lui bunicu’?”

“Nu. Cum?”

“Cam greu” =)) =)) =))

Really, really.

Brothers and sisters,
The Universe.”

(imi da nasucul. pe urma zice:)

“Asa. Si acuma hai sa ne pupam si ca oamenii!“

*

*             *

“Cine e baiatul drag al lui mami?” Raspunsul nu este “eu”, doamne fereste. Raspunsul e “asta de pe covor care mananca acuma iaurt”.

*

*                 *

Asa cum nu ar zice “vreau la baie” sau altceva la fel de clar, ci:

“Mami, eu acuma ma duc tot inainte”.
Eu: “pana unde?”
El: “pana la covorul ala alb din fata mea” (merge agale in timpul asta)
Eu (incepand sa banuiesc): “ce sa faci acolo?”
El, peste umar: “pipi!” (plus expresia si tonul de “doh!”)

Priceless…

Stii de ce am zambit si de ce eram asa de bucuroasa?? Pai, din doua motive: fiindca a fost ca si cum am vazut o sclipire din viitor si era dintr-un viitor luminos si cald si pe care mi-l doresc. Si pentru ca tu erai in el.

P.S.: si pentru ca mi te-am imaginat scotand foaia aia galbena (si mai galbena de la vreme) si luandu-te de mine ca te-am facut “tradatoare”. 

Si aceasta aproape obisnuinta a mea aproape ca ma face sa trec peste sincronicitati frumoase, ca cea de azi, cu maci, fara sa le povestesc.

Asadar, astazi, una dintre persoanele apropiate mie pe plan profesional  – dar cu care vorbesc foarte rar altceva decat subiecte profesionale, avea la avatar o poza frumoasa cu maci si la status “Un buchet de maci pentru I.“. Convinsa fiind ca e vorba de altcineva, dar mirata de coincidenta de nume si de preferinte (etno)botanice, am facut o gluma pe tema asta, doar ca sa aflu ca da, era vorba despre mine!

Jumatate de ora mai tarziu, unul dintre studentii din proiectele noastre – cu care pastrez legatura – imi povesteste ca el si prietena lui se gandeau sa vina azi pe la mine cu… un buchet de maci!

As fi trecut, cum spuneam, peste aceasta intamplare fara s-o povestesc daca – o secunda inainte sa inchid calculatorul nu m-ar fi impulsionat o postare dragalasa de pe blogul asta - legata de melodia care m-a bantuit ieri si azi. Si, pentru ca Universului in care traim tare-i mai place sa se joace, am dat, alte cateva secunde mai tarziu, peste asta – o oglinda perfecta pentru melodia despre care spuneam.

De asemenea, pe plannerul nostru din birou scrie la ziua de ieri “spread the love” – iar eu am sentimentul – de aseara incoace ca s-a spart o conducta cu dragoste, fiindca simt cum primesc din toate partile (pana si de la fina mea care azi a zis “NA-NA”), dar asta este o alta poveste si va fi (probabil) povestita alta data….

daca ma uit drept inainte (nu la stanga, nu la dreapta, in jos, in sus sau inapoi)

daca stau pe loc

daca nu ma ridic brusc / asez brusc

daca nu merg cu masina

daca nu urc scari

daca nu rad / plang prea tare

daca nu stau treaza prea mult, dar nici nu dorm prea mult

Deocamdata nu ma doare daca respir, dar cine stie…

Cand ma aflam deja la jumatatea “Minciunilor pe canapea”, am inceput sa ma ingrijorez, asa ca i-am trimis un email lui Adrian (poftim, marturisesc! ) – fiindca am simtit nevoia sa mai cer cuiva o parere despre Yalom. Am vrut sa fie cineva care sa locuiasca in domeniul psihologiei, nu doar sa se uite peste gard si, de asemenea, a contat un pic faptul ca mi se intamplase la fel cu cartile lui.

Asta e povestea partii acesteia din comunicare. Continuarea, aici. Univers jucaus, cum ar zice cineva…

azi, cand am purtat brosa asta:

de aici,

ma refeream la… celalalt sens