Irina Şubredu

Am ochii inchisi. Dar ceva – poate faptul ca m-am intors de pe o parte pe alta, poate faptul ca am tras patura cu o mana – ma da de gol ca m-am trezit, desi am ochii inchisi.

“- Auzi, Mami, si CUM de v-ati gandit voi sa mai am eu un fratior?”

(-Ha?? Nu-i nici opt dimineata, copil, ce-ti veni? – zic in gand, ca de deschis ochii, nu-i deschid in continuare)

“- Pai nu v-ati gandit ca – dupa ce mai creste si Codrin, o sa fie O GRAMADA DE INTREBARI PENTRU VOI?”

(???!!??)

Nu ne-am gandit, evident. Ne gandim acum. Dar speram ca poate “dupa ce mai creste si Codrin” s-or intreba unul pe altul…

On the other hand… neaaah. Si distractia unde-ar mai fi?

Joaca ceva joc cu adunari – cu taica-su’. Isi impart cartile intre ei, apoi fiecare face adunarea de pe cartea lui.

Tatal, crezandu-se istet, zice “doua sosete si cu trei sireturi fac CINCI ADIDASI“.

Bogdan: “Poftim?? cum CINCI ADIDASI? Si unul e fara pereche??”

“Vai de mine, am in familie doi alintati” (comentez jumatate amuzata, jumatate exasperata de nevoia de atentie manifestata simultan de tata si fiu).

“Si parca vad ca la norocul meu, si bebelusul o sa fie tot alintat…”

“Mami, dar ce-o sa faci atunci, ca o sa ai nevoie de trei maini ca sa ne alinti pe toti trei odata?!!!”

” – Mami, vrei sa-ti spun un secret?

- Sigur.

- Stii, de fapt, eu CHIAR SUNT supererou. Shhh…

- Serios? Si ce faci tu cand esti supererou?

- Pai cum ce fac?! Ajut oamenii, bineinteles!”

La patru ani, patru luni si patru zile.

Vineri, Bogdan ii spune Mariei:

“Ups, uite, a venit un pup la tine. Imi pare rau, nu stiu cum mi-a scapat!

Nu-i nimic, Mami. Poftim, ia-l inapoi!”

*

*        *

“Mami, mi-a venit o idee. Ce-ai zice tu sa facem cum am facut in seara dinainte?

Cum, mami?

Pai, tu ma tii pe mine in brate si Tati ne tine pe-amandoi…”

*

*        *

Matematica distractiva: “Un Fulger si cu-n Fulger si cu-n Fulger, cati Fulgeri fac, Mami?”

*

*          *

I-o arat in poza pe Lise

“Uite, mami, ea e doamna cu care am facut cursul.

Da, mami? Si ea si-a ascultat sufletul? (…)”

Ma uit cu Bogdan pe o carte cu jocuri (reprezentare spatiala, gandire logica, memorie, bla bla).

“Afla cine cu cine vorbeste la telefon” – suna instructiunile de pe o pagina cu sase copii cu telefoane la ureche, uniti prin fire amestecate intr-un labirint, prin care cautam impreuna.

Pe pagina urmatoare, acelasi principiu, doar ca imaginile prezinta sase calculatoare cu mouse-uri.

“A, STIU!” zice el. “Aici trebuie sa aflam CINE CU CINE VORBESTE PE INTERNET!” (!!!?!)

Acu’, ori cartea e facuta pentru copiii de ieri, ori copilul e pentru cartile de maine; ori tatal si “nasu’ Octavian” ar trebui sa fie foarte mandri; dar recunosc ca mi-a luat cateva secunde pana sa gasesc ceva de spus. Lucru care se intampla tot mai des in ultimul timp cand sunt cu el… .

please slow down.

Thank you.

Colegei noastre care n-are cont pe Facebook i-am trimis ieri dimineata un citat nu tocmai dragut despre cafeaua de dimineata. Ca sa-mi spal pacatele…  Nu, mint; fiindca am descoperit-o (via Adrian) si fiindca mi-a placut, si fiindca ea este cel mai des “responsabila” de cafeaua de dimineata pe care o beau eu, ii dedic melodia de mai jos.

Daca aveai cont pe Facebook, o postam la tine pe wall si gata.

“Radio Guerilla: melodia cu 5 years bla, bla… love, love, love… fredonez incantata… dar de unde cunosc eu melodia asta? si ma loveste revelatia: de la tine de pe blog Asa ca in seara asta m-am gandit cu si mai mult drag la tine!!”

“Auzi? si asta tot cu drag spus, schimba-ti naibii alarma de primit mesaje; adica mai ALARMA, ca sa fii si tu mai pe faza, ca sa zic asa. Love, love, looove…”

5 minutes later, si inca nu m-am oprit din ras. E 2.46 si abia acum am descoperit cele doua sms-uri, love. 

Dar ce bine ca am blog, blog, blog, ca sa pot povesti!

You made my evening, thank you.

P.S. : Si, apropo, daca ai intra mai des pe Facebook, ai vedea ca azi am dat de o melodie care se cheama fix asa: “Love, love, love” . Na, ca sa stii data viitoare unde ai auzit-o!