La intoarcerea din parc, Bogdan:
- Bunicule, da-o incolo de treaba, nu stii ca oamenii mari niciodata nu trebuie sa plece fara copiii lor?….
Mihai Gheorghiu
“- Auzi, bunicule, tie iti plac copiii care pun multe intrebari?”
” – Imi plac, puiule…”
“- Auzi, bunicule? Da’ OARE DE CE PUN COPIII ASTIA ASA DE MULTE INTREBARI???”
Imi povesteste bucati din viata ei complicata, in care “n-are timp” si in care se intampla tot felul de lucruri serioase si “grele”.
Eu ma uit la ea si zambesc.
“Dacă nu m-asculţi, ca de obicei, te bat!”
“Poftiiiim???” zic.
“Dacă numa’ asculţi, ca de obicei, te bat!” , zice, de data asta mai clar.
Ah, asta era…
“ Teo: chescâ tiu fe?
me: ce stiu eu mai bine 
Teo: mda… sa inteleg ca mangai Universul pe gene? ;;)”
Madalina a invatat asta-seara despre categoria “magarul cand n-are ce face se da pe gheata si-si rupe-un picior”.
Iar Irina despre categoria “Foaie verde băţ / Nu ai treaba, fă-ţ’ “.
Eu zic ca nu se suprapun chiar la perfectie 
… Nu?
“Uite, mami, eu merg acuma fara baterie; ca am cantat mai devreme prin casa si am terminat-o!”
*
* *
“Mami, te doare capul?
Da, Bogdan.
De ce, mami?
Ca vorbesti tu foarte mult.
Pai vorbesc si eu, CA AM GURA, de aia!”
*
* *
(Tinea o mandarina intre genunchi, in masina): “Uite, mami, tin mandarina asta intre mine“!
*
* *
“Mami, tu esti fata?
Da, puiu.
Mmmm, eu cred ca esti baiat.
De ce, mami??
Paai… asa… ca esti cam puternica“
Noaptea asta imi aminteste de noptile cand sunt singura si nu dorm.
Aaaa, da: poate pentru ca sunt singura. Si pentru ca nu dorm.
Vine Bogdan de la gradi, cu nanu’. Pe drum, un mos cu baston.
Bogdan: “ce e ala?”
Nanu: “se cheama baston”
Bogdan: “si de ce merge nenea ala cu el?”
Nanu:“paaai, asa au oamenii, cand imbatranesc. ca sa-i ajute la mers”
Bogdan: “si mami o sa aiba baston?”
Nanu: “si mami”
Bogdan: “si tati o sa aiba baston?”
Nanu: “si tati”
Bogdan (dupa cateva clipe de gandire): “nanu, numai tati o sa aiba baston. mami n-o sa aiba, ca mami nu imbatraneste!“
:->
(29 de fapt, da’ e mai “rotund” 30 
):
Tata: Hai sa te tin in brate un pic…
Mama: Nu, ca MAINE avem femeie la treaba! =))
Tata: (treaz de doua ore)…
Mama (cu ochii inchisi): Intoarce-te pe partea cealalta, ca sforai 
De prin iunie anul trecut ne tot propunem sa iesim la alergat. Toate tentativele de pana acum s-au soldat cu intalniri la pizza. Sau la cartofi prajiti cu extra-cheese. Sau la aripioare.
Dar aseara, oameni buni, inimaginabilul s-a produs. Dupa o portie de cartofi la cuptor dupa reteta extra-special a lui Nik, am iesit la alergat pe malul Bahluiului.
INAINTE:
si DUPA:
P.S.: Universul a vrut sa se asigure ca INTELEG ca e o idee buna. Asa ca mi-a “pus la dispozitie” fostul tricoul al lui Nik. Iar pentru mine placerea de a-l purta a fost aproape mai mare decat placerea alergatului in sine .