Irina Şubredu

Picture source.

1. Ca poti iubi mai mult de un singur copil.

La fel de mult, dar nu in acelasi fel.

2. Ca poti supravietui unei operatii – cu ochii deschisi.

Si ca poate fi chiar (mult) mai bine decat cu ochii inchisi. Valabil pentru o multime de alte lucruri.

3. Ca te poti razgandi.

Chiar daca te afli la 3100 m. Si ca razgandirea asta poate fi una dintre cele mai bune decizii pe care le-ai luat.

4. Ca un obiectiv mare este la fel de frumos ca un obiectiv mic.

Si atingerea lui iti poate aduce la fel de multa bucurie.

5. Ca mult mai multe lucruri decat crezi in mod normal iti sunt accesibile.

Si zicand “lucruri”, ai putea la fel de bine sa zici “locuri”. Sau “oameni”.

6. Ca uneori sa ceri este cea mai grea parte din a primi ceea ce iti doresti sau de care ai nevoie.

Si ca daca reusesti sa accepti ajutorul, chiar poti sa-l primesti.

7. Ca sunt situatii absurde si oameni absurzi, oricat ti-ai dori sa nu fie asa.

Si intalnindu-i, cel mai usor le faci fata nu prin rezistenta si lupta.

8. Ca uneori oamenii sunt dispusi sa faca orice, mai putin sa gandeasca.

Chiar daca “orice” inseamna sa se complaca in situatii care merg inimaginabil de prost.

9. Ca e bine sa lasi oamenii sa te mai si surprinda din cand in cand.

Chiar si atunci cand crezi ca stii totul despre ei.

10. Ca admiratia unui om poate fi la fel de greu de dus ca si dispretul.

Uneori chiar mai greu.

11. Ca “peste un an de azi incolo o sa-ti doresti sa fi inceput acum”.

No, really. Asa ca incepe. Acum.

12. Ca un lucru mic si usor cat jumatate de pana de gasca – facut zi de zi, in fiecare zi, ajunge mai curand decat crezi sa nu mai poata fi ridicat de jos.

Si atat de mare, incat nu-ti vine sa crezi ca-i facut de tine.

13. “Ca poti, multa vreme dupa ce ai zis “nu-mai-pot”".

Si asta e valabil pentru intepat in vene; pentru trezit noaptea. Si nici nu vreau sa stiu pentru cate alte lucruri.

14. Ca este mult mai important sa FACI un lucru ACUM, decat sa astepti pana cand ti se pare ca este perfect.

Si ca satisfactia este mult, dar mult mai mare.

15. Ca e mai important sa crezi intr-o idee si sa pui entuziasm in a o transforma in realitate, decat sa respecti regulile din manuale.

Dar asta sa nu spuneti mai departe…

16. Ca daca nevoile de baza ale oamenilor sunt acoperite, motivele pentru care ei lucreaza nu au, de obicei, nicio legatura cu banii.

Iar prima parte a afirmatiei de mai sus este cel putin la fel de importanta ca a doua.

17. Ca cel mai des nu stim cine suntem si nu avem habar de ce facem ceea ce facem. Iar cel mai amuzant este ca nici macar nu stim ca nu stim.

Glumesc. Nu-i deloc amuzant.

18. Ca poti iubi un om pe care nu l-ai vazut niciodata in carne si oase.

Pentru ca frumusetea cu care scrie, ITI scrie si traieste iti taie respiratia.

19. Ca fericirea e foarte mult alte lucruri decat ai crede in mod normal.

Si aproape nimic din cele pe care le-ai crede.

20. Ca oamenii vor mai ales si in primul rand sa se simta iubiti.

Si ca asta, desi nu costa, este totusi atat, dar atat de greu de oferit.

21. Ca exista ingeri.

Ei sunt fiinte de lumina, care sfintesc pamantul pe care calca si ating vietile celor din jurul lor – cu bucurie.

Si traiesc pe Pamant.

Si se numesc Oameni.

Hai, noroc, La multi ani, si sa ne vedem cu bine in 2012!

“Ce-ar fi sa fiu eu Spiridusul lui Mos Craciun? Si.. TU sa fii Mos Craciun?”

(Pentru ca m-a invatat o prietena sa iau, cand copilul e foarte mic, un costum de Craciun – in loc de multe jucarii cu care oricum o sa se joace mult mai tarziu – si sa-i fac poza, ca poza “ramane”, voila!)

Glumesc. Nu e primul. E… sa vedem: al meu – unu; al sor’mii – doi; botezat doi copii – patru; al lui Bogdan – cinci. E al saselea botez.

Primul botez al lui Codrin deci. Ah, nici asa, ca doar nu ne asteptam sa mai fie si altele. Decat daca se converteste la alta religie. Mda. Sa nu deschidem subiectul mai bine.

Sa incercam din nou: BOTEZUL; impresii la cald. Asa.

Se da o mama cu pitici pe creier care crede ca botezul copilului e musai sa aiba loc in acelasi AN in care s-a nascut. El, copilul.

Se da un tata care stie, din experienta ca nu e de luptat cu piticii de pe creier ai sotiei lui.

Se dau doi Nani care stiu sa iubeasca temeinic un copil mic; stiu sa se joace cu el; sa aiba grija de el; sa-i fie aproape; sa se transforme usor in prietenii lui; sa fie – ma rog – cam la un telefon distanta si asta mai mereu.

Se dau niste bunici care incaleca pe-un cal alb si vin in goana catre casa-cu-nepoti.

Se da un preot caruia ii pasa ca-n biserica e frig; si departe; si teritoriu necunoscut copilului.

Se combina toate intr-o atmosfera calda si apropiata, se asezoneaza cu tort cu norisor si fluturasi, cadita mov si apa turnata la radacina unui copac, curiozitate de Frate mai Mare si agenda cu Micul Print – de la Nani pentru copilul mic – iar ce rezulta este una dintre cele mai frumoase experiente de botez pe care le-am trait.

Si da, pozele ni le-a facut Studio Alb. Si nu, copilul nu a plans. Nici macar cand a fost bagat in apa (nu cu capu’n jos, ce-i drept…). Si da, o sa fac un update postului acestuia cand vom primi primele poze.

Pana atunci va las cu Connie Francis – Baby s first christmas

(AH, stiam eu ca e “primul” ceva…) – culeasa via Sabina M. .

Si eu ma duc sa pup copilul, care azi implineste 2 luni. Tot pentru prima data.

Insarcinata a doua oara fiind, mi-am dorit sa am si eu un copil care sa semene cu mine. Dupa ce s-a nascut acest copil, mi-am dat seama ce mult seamana cu mine. Celalalt.

Ca un parinte este diferit pentru copiii sai diferiti, eram deja convinsa inca de cand, depanand “amintiri din copilarie” cu sora-mea, aveam senzatia ca am crescut in case diferite.

Ca o sa-mi pot iubi SI al doilea copil “in ciuda” faptului ca il iubesc asa de mult pe primul, m-a convins frumos Ada, cu cateva zile inainte sa nasc, dandu-mi sa citesc asta.

Ca s-a intamplat pe negandite sa imi iubesc al doilea copil – dupa ce s-a nascut, v-am tot povestit aici, aici si aici.

Ce nu m-am asteptat sa se intample insa, este felul in care venirea lui Codrin imi schimba usor-usor felul in care sunt parinte. Pentru Bogdan.

Si fie ca ma bucur mai mult de faptul ca VORBESTE, fie ca spun mai des “da” la “Mami, am o idee! vrei sa…”-urile lui, fie ca ii mut ora de culcare mai devreme fiindca am citit mai multe despre somnul copiilor, fie ca am mai multa rabdare cu geloziile lui si mai putina cu obiceiurile care stiu ca nu-i fac bine, mai multa incredere cand spune ca va face ceva si mai putine asteptari sa faca totul perfect, simt ca venirea acestui al doilea copil, cum spuneam, imi schimba usor-usor felul in care sunt parinte. Pentru primul.

Si asez asta printre intamplarile frumoase, dar neasteptate ale vietii. Am zis!

“Ci frumuşăl îi băieţălu’ aista mititel, mamî… Da’ CI MAI SAMÎNÎ cu tat-su…!”

(Pam-pam).

Tinandu-te strans in brate asta-seara, in timp ce te hraneam, mi-a dat prin cap: tu n-o sa-ti amintesti clipa asta; iar eu n-o s-o uit.

Clipa asta, cand esti in bratele mele. Si esti caldut. Si moale. Si atat de mic, ca bratele mele te pot cuprinde, din crestet pana-n talpi. Si e semi-intuneric. Si bine. Si eu te hranesc. Si te mangai incet. Si zambesc cu ochii intredeschisi.

Tu o sa cresti, o sa pleci in lume; o s-o explorezi si – intr-o zi – cuceresti. Apoi o sa adormi tinand in brate o fata, o femeie, apoi poate intr-o noapte – pe copilul tau.

Si n-o sa-ti amintesti clipa asta. Iar eu n-am s-o uit.

Photo source.

Acum doua seri, trezit fiind Codrinu’, ne-am napustit si eu si taica-su’care incotro, sa-i pregatim baia, profitand de faptul ca (inca) nu se rostogoleste si (inca) il gasim unde l-am lasat.

In timpul asta frate-su, zis si Bogdan-cel-Mare, fara o vorba, se duce tinta in sufragerie de unde ia respectiv cartea lui Codrin (senchiu, Alma, by the way), se duce in dormitor si incepe sa-i arate: “uite, Codrinu, aici e o floare; aici e un ceas; aici e un soare…”.

La usa, noi, parintii, ne uitam interzisi. Tarziu, ridicandu-ne cu dosul mainii barbiile cazute, ca sa ne inchidem gurile, ne amintim ca ne grabeam. Sa aducem cadita, sa aducem hainute…

A(ve)m multe, foarte multe motive de recunostinta azi, luna asta, anul asta care se incheie acusi.

Fiindca e ziua ta, azi, cand implinesti o luna de cand esti cu noi, o sa multumesc totusi, mai intai si mai ales pentru tine.

La multi ani!

Poveste in soapta

cu unele (vagi) acorduri de surle si trambite

Cel mai greu mi-e sa incep de undeva povestea despre Codrin; nu stiu de unde, oricat incerc, oricat astept ca timpul sa puna ordine in ganduri, in emotii, in trairi.

Sa incep de la scrisoarea pe care i-am scris-o inainte sa vina, explicandu-i ce fel de mama sunt, ce fel de familie il asteapta, ce ii pot oferi (si ce nu); sa incep de la the leap of faith – din seminarul de la Dijon – de care am avut nevoie ca sa pot face asta din nou.

Paranteza rotunda: sa ai un copil inseamna intr-adevar sa ai curajul sa te uiti cum inima ta iese din piept si se plimba nestingherita pe-afara. Dar cata inconstienta iti trebuie ca sa faci asta INCA o data, cand stii deja ce inseamna??

Povestea lui Codrin, ziceam, nu stiu cand si nici cum s-o incep. Poate fiindca a inceput-o el singur cand si cum i-a venit bine.

Pe lume a venit in luna mea preferata, in luna care e pentru mine cea mai frumoasa din an, octombrie, in ziua de nastere a tatalui lui, pe 24. In carne si oase – prima data l-am auzit, vazut si mai ales simtit cand eram inca pe masa de operatie. M-am bucurat sa-i aud strigatul puternic, mi s-a parut – vazandu-l – MARE – si, bineinteles – frumos si mi-a topit inima instantaneu cand i-am simtit pe obraz obrazul caldut si moale, pe care nu ma mai saturam sa-l sarut (stare in care ma gasesc si acum).

Si asa, in patru saptamani de viata (extrauterina), Codrin nu doar ca si-a facut loc in vietile noastre – locul LUI, cu amprenta lui, de parca ar fi fost dintotdeauna aici, nu doar ca ne da de stire clar, hotarat, ce vrea si cand – si uneori chiar si cum, dar a reusit cumva, intr-un fel numai de el stiut, sa ne invarta pe toti – pana si pe Bogdan-cel-Mare – in jurul degetului lui cel mic de la mana dreapta.

Si, doar pentru ca e amuzanta: freestyle Codrin:

P.S.: ASA E  sa te indragostesti din nou, impotriva vointei tale, cand te asteptai mai putin. ..

… sau ce si-ar putea o mama dori mai mult?

Photo credit.