*

*              *

“Mami, stii cum se desface capacul de la rezervorul de benzina de la Suzuki-ul lui bunicu’?”

“Nu. Cum?”

“Cam greu” =)) =)) =))

(imi da nasucul. pe urma zice:)

“Asa. Si acuma hai sa ne pupam si ca oamenii!“

*

*             *

“Cine e baiatul drag al lui mami?” Raspunsul nu este “eu”, doamne fereste. Raspunsul e “asta de pe covor care mananca acuma iaurt”.

*

*                 *

Asa cum nu ar zice “vreau la baie” sau altceva la fel de clar, ci:

“Mami, eu acuma ma duc tot inainte”.
Eu: “pana unde?”
El: “pana la covorul ala alb din fata mea” (merge agale in timpul asta)
Eu (incepand sa banuiesc): “ce sa faci acolo?”
El, peste umar: “pipi!” (plus expresia si tonul de “doh!”)

Priceless…

“Mami, am pus gust de măr in pupicul meu!”

*

*                         *

“Pana unde ma iubesti, Mami?

Pana… la blocul acela si-napoi.

Si pana mai unde?

Si pana… la masina aceea si-napoi.

Si pana mai unde?

Si pana la… panoul acela si-napoi.

Mami, da’ ma iubesti SI PANA LA PANOUL CELALALT, DE MAI DEPARTE??”

*

*                      *

“Mami, vreau sa impart fulgii mei cu tine!”

Later edit: iar acum doua minute, in timp ce mancam impreuna – el la mine in brate – mi-a daruit cel mai frumos si mai rascolitor “TE… IUBESC… FOARTE… TARE” soptit – pe care l-am primit pana acum de la el – si care m-a topit instantaneu.

- Bunicule, da-o incolo de treaba, nu stii ca oamenii mari niciodata nu trebuie sa plece fara copiii lor?….

Mihai Gheorghiu

“puiu, nu cred ca o sa ne mai uitam la desenul ala…”

“de ce?”

“fiindcaaa… e, asa… mai… ciudat” (zice tati, ca sa nu-i spuna ca i se pare ca desenul animat respectiv il sperie pe copil)

“haaai, te rooog”

“paaai, o sa ne uitam maine”

“da’ sa stii ca MAINE O SA FIE TOT CIUDAT”

” – Imi plac, puiule…”

“-  Auzi, bunicule? Da’ OARE DE CE PUN COPIII ASTIA ASA DE MULTE INTREBARI???”

“Esti o mămică fermecată. Eu am ochi magici si vad altfel cu ei!”