“Am spalat castronul ca sa-mi pui floricele in el!” (proud face)
“Ai spalat castronul CU PASTA DE DINTI??” (Tati, siderat)
“NU!” (truth face, expertii in “Lie to me” confirma)
“Bogdan, esti sigur ca nu ai spalat castronul cu pasta de dinti? Pentru ca… stii… MIROASE a pasta de dinti…”
“NU! L-am spalat cu apa. (si APOI am pus pasta de dinti…)” (the “I told you so” face) !
“Mami, cand ai gura plina de mancare nu trebuie sa sari pe scaun, pentru ca e posibil sa-ti iasa prin urechi” !!!!
*
* *
“Mami, stii cum se desface capacul de la rezervorul de benzina de la Suzuki-ul lui bunicu’?”
“Nu. Cum?”
“Cam greu” =)) =)) =))
“Hai sa ne pupam ca eschimosii!”
(imi da nasucul. pe urma zice:)
“Asa. Si acuma hai sa ne pupam si ca oamenii!“
“Mami? Stii ce-a facut Bunicul? A coborit de pe alta planeta” (!!!!???!)
“Mami, eu acuma ma nu-incalt. Adica ma descalt!”.
*
* *
“Cine e baiatul drag al lui mami?” Raspunsul nu este “eu”, doamne fereste. Raspunsul e “asta de pe covor care mananca acuma iaurt”.
*
* *
Asa cum nu ar zice “vreau la baie” sau altceva la fel de clar, ci:
“Mami, eu acuma ma duc tot inainte”.
Eu: “pana unde?”
El: “pana la covorul ala alb din fata mea” (merge agale in timpul asta)
Eu (incepand sa banuiesc): “ce sa faci acolo?”
El, peste umar: “pipi!” (plus expresia si tonul de “doh!”)
Priceless…
“Mami, am pus gust de măr in pupicul meu!”
*
* *
“Pana unde ma iubesti, Mami?
Pana… la blocul acela si-napoi.
Si pana mai unde?
Si pana… la masina aceea si-napoi.
Si pana mai unde?
Si pana la… panoul acela si-napoi.
Mami, da’ ma iubesti SI PANA LA PANOUL CELALALT, DE MAI DEPARTE??”
*
* *
“Mami, vreau sa impart fulgii mei cu tine!”
Later edit: iar acum doua minute, in timp ce mancam impreuna – el la mine in brate – mi-a daruit cel mai frumos si mai rascolitor “TE… IUBESC… FOARTE… TARE” soptit – pe care l-am primit pana acum de la el – si care m-a topit instantaneu. 
La intoarcerea din parc, Bogdan:
- Bunicule, da-o incolo de treaba, nu stii ca oamenii mari niciodata nu trebuie sa plece fara copiii lor?….
Mihai Gheorghiu
“tati, vreu sa ne uitam la desenele cu Shere Khan”
“puiu, nu cred ca o sa ne mai uitam la desenul ala…”
“de ce?”
“fiindcaaa… e, asa… mai… ciudat” (zice tati, ca sa nu-i spuna ca i se pare ca desenul animat respectiv il sperie pe copil)
“haaai, te rooog”
“paaai, o sa ne uitam maine”
“da’ sa stii ca MAINE O SA FIE TOT CIUDAT”
“- Auzi, bunicule, tie iti plac copiii care pun multe intrebari?”
” – Imi plac, puiule…”
“- Auzi, bunicule? Da’ OARE DE CE PUN COPIII ASTIA ASA DE MULTE INTREBARI???”
“Esti o mămică fermecată. Eu am ochi magici si vad altfel cu ei!”