La intoarcerea din parc, Bogdan:
- Bunicule, da-o incolo de treaba, nu stii ca oamenii mari niciodata nu trebuie sa plece fara copiii lor?….
Mihai Gheorghiu
“tati, vreu sa ne uitam la desenele cu Shere Khan”
“puiu, nu cred ca o sa ne mai uitam la desenul ala…”
“de ce?”
“fiindcaaa… e, asa… mai… ciudat” (zice tati, ca sa nu-i spuna ca i se pare ca desenul animat respectiv il sperie pe copil)
“haaai, te rooog”
“paaai, o sa ne uitam maine”
“da’ sa stii ca MAINE O SA FIE TOT CIUDAT” 
“- Auzi, bunicule, tie iti plac copiii care pun multe intrebari?”
” – Imi plac, puiule…”
“- Auzi, bunicule? Da’ OARE DE CE PUN COPIII ASTIA ASA DE MULTE INTREBARI???”
“Esti o mămică fermecată. Eu am ochi magici si vad altfel cu ei!”
“Esti ca un eschimos, mămică colorată!“
“Uite, mami, eu merg acuma fara baterie; ca am cantat mai devreme prin casa si am terminat-o!”
*
* *
“Mami, te doare capul?
Da, Bogdan.
De ce, mami?
Ca vorbesti tu foarte mult.
Pai vorbesc si eu, CA AM GURA, de aia!”
*
* *
(Tinea o mandarina intre genunchi, in masina): “Uite, mami, tin mandarina asta intre mine“!
*
* *
“Mami, tu esti fata?
Da, puiu.
Mmmm, eu cred ca esti baiat.
De ce, mami??
Paai… asa… ca esti cam puternica“
“Nu exista nicio combinatie de cuvinte
Pe care s-o pot pune pe spatele unei vederi…”
asa incepe o melodie minunata cantata de Jack Johnson si ascultata week-endul asta.
Vestile sunt asa:
am primit primele poze de la Radu. Imi vine sa ma tot uit la ele una cate una, cum mananci cu zgarcenie cate o bomboana dintr-o cutie primita cadou – ca sa-ti ajunga pentru cat mai mult timp.
Oricat ma uit la ele, am una care mi s-a lipit de suflet. Asta:
E fix pentru “mami, da-mi un suflet de-al tau, sa ma bag in el…”!
Si cealalta veste e ca am fost mult mai mult CU EL zilele astea. Si e ATAAAT de bine! Si e un copil ATAAAT de special. Si in seara asta a invatat sa foloseasca Tux Paintul, ca Paintul obisnuit cu care “mami, hai sa desenam niste zambilici” nu mai e asa interesant deja.
Love is the answer
at least for most of the questions in my heart, like
Why are we here? And where do we go?
And how come it’s so hard?
It’s not always easy and
sometimes life can be deceiving
I’ll tell you one thing, it’s always better when we’re together
“Uite mami, sucul ala se asorteaza cu sosetele mele!”
Eu – de vorba cu o prietena, cum fac de atatea ori.
El, incercand sa-mi atraga atentia, cum face de atatea ori.
De atatea ori, in momentele astea eu il intreb “Mami, ce faci? Te bagi in sufletul meu?”
Acum, el imi spune direct: “Mami, da-mi un suflet de-al tau, sa ma bag in el!” !!!
Vine Bogdan de la gradi, cu nanu’. Pe drum, un mos cu baston.
Bogdan: “ce e ala?”
Nanu: “se cheama baston”
Bogdan: “si de ce merge nenea ala cu el?”
Nanu:“paaai, asa au oamenii, cand imbatranesc. ca sa-i ajute la mers”
Bogdan: “si mami o sa aiba baston?”
Nanu: “si mami”
Bogdan: “si tati o sa aiba baston?”
Nanu: “si tati”
Bogdan (dupa cateva clipe de gandire): “nanu, numai tati o sa aiba baston. mami n-o sa aiba, ca mami nu imbatraneste!“
:->