Irina Şubredu

“Povestile adevarate trebuie sa para nascocite si povestile nascocite trebuie sa para adevarate”.

“When it comes to other people on planet Earth, Irina, what you want to keep in mind, is that you’re all related.

Really, really.

Brothers and sisters,
The Universe.”

“Hai sa ne pupam ca eschimosii!”

(imi da nasucul. pe urma zice:)

“Asa. Si acuma hai sa ne pupam si ca oamenii!“

“Ultimately, all real communication is about truth. And ultimately, the only real truth is love. That is why, when love is present, so is communication.”

or so they say…

O zi minunata astazi. Nu stiu daca de la muzica buna care mi-a ramas de aseara in urechi, de la bomboanele “macul rosu” de la Bucuria, de la vremea pe care am gasit-o foarte frumoasa sau de la altceva.

Din cauza lui Iren am scormonit iar prin “dear old love” (yeah, guilty!) si m-au rascolit oares’ce sentimente de “what might have been” dar “it can never be again”.  Apoi mi-am amintit de “What dreams may come” si povestea de dragoste de acolo care, de asemenea, m-a impresionat.

Apoi un mare ‘BUT HEY!” s-a auzit, asurzitor, in mintea mea.

BUT HEY!

I’m the lucky bastard that has this all! That STILL has this all.

Apoi mi-au trecut ca un flash prin minte momente (multe momente, zeci de momente) – bucurii marunte si mari, surprize; certuri; saruturi; amuzamente; tandreti… Toate acestea pe care noi doi le-am avut si le avem. Felul in care ne scoatem din minti – dar ne pasa destul incat sa ne scoatem din minti; in care suntem acolo unul pentru celalalt; in care sa fim acolo unul pentru celalalt a devenit a doua natura pentru noi (de parca nu am putea face altfel); in care ma tine in brate; in care adorm atat de usor in bratele lui; in care ma trezeste cu un sarut si cu “it’s morning” – pointing out the obvious in a way that still makes me smile – acum, cand scriu…

E ca atunci cand ai cate un vis – ca ceva iremediabil s-a intamplat – apoi te trezesti si iti dai seama ca nu s-a intamplat de fapt . Si totul pare mai intens colorat si mai luminos, mai magic si mai adevarat.

Si atunci simti – si acum simt – ca sunt norocoasa ca sunt aici.

“Este foarte trist cand oamenii se instraineaza timp de zile, luni sau chiar ani, din cauza unei neintelegeri care ar putea fi rezolvata mult mai usor daca macar una dintre partile implicate ar da dovada de putina umilinta, dragoste, sau intelegere”.

me included.

Nici o geanta nu este prea mica pentru un pachet de servetele.

Azi am un singur lucru de spus:

thank

YOU.

so what if it hurts me

so what if i break down

so what if this world just throws me off the edge

my feet run out of ground

i gotta find my place

i wanna hear my sound

dont care about other pain infront of me

cause im just tryna be happy, yea

just wanna be happy, yea…

Leona Lewis, Happy.

Stau in fata unor relatii pe care le am in prezent cum stateam in scoala generala in fata unor probleme de matematica foarte complicate sau a unor jocuri de logica foarte enervante, inainte de a le descifra sensul, de a le gasi solutia: nu stiu incotro s-o iau; nu inteleg ce vor sa ma invete; sau inteleg ce vor sa ma invete si stiu incotro s-o iau, doar ca nu-mi convine si inca stau pe loc, sperand sa descopar altceva.

Sentimentul trait este de fascinatie nemarginita amestecata cu frustrare nemarginita – dupa care, cand frustrarea devine prea mare – imi bag picioarele si ma las.

Apoi ma intorc, fiindca fascinatia este totusi irezistibila. Si fiindca in tot timpul asta, chiar cand nu stiu “solutia”, am constant sentimentul ca solutia exista, ca o s-o aflu, ca o sa inteleg. Si cine o sa fiu atunci, imbogatita cu volumul de cunoastere acumulat din experienta prezenta, plus echilibrul emotional care ma asteapta – sunt cu mult prea tentante…

Dragostea poate veni in diverse forme. Daca nu apare in forma pe care o asteptam sau speram sa vina, asta nu inseamna ca nu a sosit.