You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, Educatie, liste, Psihologie, recomandari > Minunea

Minunea

S-a terminat și luna februarie și mă gândeam măcar despre cărțile de ianuarie să vă povestesc, că apoi vine vara sau ceva cât timp mă uit eu în altă parte.

Am citit câteva cărți surprinzător de bune în ianuarie – nu Dostoievski (wink wink Laura), dar cărți pe care mi-a fost drag să le cunosc și care mi-au ținut companie.

     Prietenul, de Sigrid Nunez este una dintre ele. Am avut-o în teancul de Crăciun (deși NU este o carte de Crăciun). Este o carte despre un câine uriaș. Despre aftermath-ul unei sinucideri. Despre ce înseamnă scrisul și care e funcția lui. O carte în același timp despre prietenie și despre singurătate.

 

     Oameni mari a Mariei Orban este alta. Pe asta nici nu mai știu de ce am luat-o. Am văzut pe cineva vorbind frumos despre ea, cred (cum se transmite virusul ăsta al cititului, de la un om la altul). Am citit cu plăcere Oameni mari, a curs cu ușurință. Este povestea disoluției unei relații de cuplu, proces care merge în paralel cu maturizarea protagonistei.

“Sunt femeia de pe margine, le-am spus mereu și celor pe care i-am iubit, ca un fel de avertisment, sunt în afară mai mereu, acolo e zona mea de confort. O vreme mi-a și plăcut așa, eram un fel de observator neutru, nu mă implicam prea mult, nu doream prea mult, era mai sigur. În timp însă am trecut în cealaltă extremă. Am ajuns să urăsc cumințenia asta idioată care mă caracterizează, incapacitatea de a mă exterioriza, de a-mi savura plăcerile. Timiditatea, frustrările, orgoliul stupid. Tac mai mereu, dar e o tăcere care mă sufocă”.

 

     Cel mai mult dintre toate mi-a plăcut însă Minunea a Emmei Donoghue, de care citisem deja (almost in one sitting) Camera. Abia după ce am luat-o am aflat despre ce e: o copilă care ține post negru. De niște luni bune deja. Și aflând, am fost cam sceptică și am cam amânat s-o încep. Dar a reușit să mă țină în priză vreo două zile și nopți legate și n-am prea putut-o lăsa din mână până n-am terminat-o. O carte despre dinamici disfuncționale de familie și despre legătura dintre tulburările de alimentație și traumă. Dar și un pic despre dragoste și ce suntem dispuși să facem în numele ei.

 

     Mi-a plăcut și Palatul lunii, de Paul Auster. Mi-a plăcut pentru atmosfera ei. E o carte care te fură și te duce în poveste și înainte să-ți dai seama ești acolo, alături de Marco – personajul principal, un orfan de care are grijă unchiul său, Victor. Ești acolo, alături de el, în călătoria care merge două generații în urmă, pe măsură ce povestea familiei lui Marco se dezvăluie, dar ești și cu un pas înaintea lui, căci afli destul de devreme un fragment din poveste care schimbă cu totul imaginea mai mare a puzzle-ului pe care Marco încearcă s-o recompună.

“Cam la asta se reduce întreaga poveste, cred. O înlănțuire de șanse ratate. Aveam de la început toate piesele, însă niciunul nu a știut cum să le pună cap la cap.” (Palatul lunii).

Aproape despre fiecare carte din listă îmi vine să vă spun câte ceva (acum, că mă uit mai bine). Și despre Pot face roboții dragoste? (cartea despre transumanism care îți pune mintea pe moațe). Și  despre cartea de poezii a lui Andrei Lasc (Poevie de terapie) din care am pozat câteva și le-am trimis mai departe. Despre My dark Vanessa, care m-a revoltat și fascinat în același timp, care m-a enervat, că a fost prea lungă, dar despre care cred că trebuie, musai, să vobim.

Și mai ales despre Învață cu Inima, a lui Tony Wagner (pe care am primit-o cadou de Crăciun de la Mari) – o carte despre educația profesorilor (subiect care mă pasionează în ultimul timp) și despre educație în general. Din care am rămas cu mai multe idei, dar mai ales cu asta:

“Știam acum că eșecul fundamental al școlii tradiționale consta în incapacitatea profesorilor mei de a mă ajuta să mă înțeleg pe mine și lumea din jur.

Dar nu era vina lor.

Nimeni nu le spusese că acestea sunt cele mai importante lecții pe care trebuie să le dea mai departe. Nimeni nu îi pregătise pentru o muncă atât de dificilă și de solicitantă.

Profesorii nu pot face singuri munca asta. Toți trebuie să jucăm un rol.

Avem un an de când a început nebunia asta. Am avut perioade în care am citit mai puțin, perioade în care am citit mai mult. Am schimbat mai puține cărți cu alți oameni, dar am vorbit despre ele mai mult (și am petrecut mai mult timp în cluburile de carte). Și vrând-nevrând constat că într-un fel cititul rămâne, mai mult decât orice, o plută care mă ține la suprafață. Ceea ce, cum știți, vă doresc și vouă!

Mai jos, lista cu toate zece.

1. Prietenul, de Sigrid Nunez.

2. Oameni mari, de Maria Orban.

3. De gardă-n noaptea de Crăciun, de Adam Kay.

4. Palatul lunii, de Paul Auster.

5. Minunea, de Emma Donoghue.

6. Bivolul nopții, de Guillermo Arriaga.

7. Pot face roboții dragoste? 12 întrebări despre transumanism, de Alexandr Laurent.

8. Învață cu inima. O educație neconvențională, de Tony Wagner.

9. Vanessa mea ce întunecată, de Kate Elizabeth Russel.

10. Poevie de terapie, de Andrei Lasc.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

2 Responses to “Minunea”

  1. Nicoleta says:

    Superbe recomandari, big like 😀

  2. Ioana says:

    Este timpul numai bun pentru citit 😉

Leave a Reply

CommentLuv badge