You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, Educatie, liste > #Best of 2020: beautiful fiction

#Best of 2020: beautiful fiction

°°

Well, well, well, if it’s not the season again. Sezonul de uitat prin listele din Goodreads, blog, Facebook, bibliotecă. Să aleg câteva titluri (să zicem zece. SĂ ZICEM, dar știm cu toții cum o să decurgă lucrurile, de fapt) care mi-au plăcut cel mai mult în 2020.

Ce an ciudat 2020. Nu, stați. Vorbesc doar despre cărți și citit. Teoretic, ce an mai propice pentru citit decât anul în care am stat în casă most of the time, right? Practic, tot stresul și toată anxietea, toate bucățile din normalitate pe care le-am pierdut, toate grijile pe care ni le-am făcut pentru cei dragi nouă mai mult decât pentru noi înșine – ne-au făcut să ne uităm mai mult pe geam decât în carte. Metaforic vorbind. Probabil.

În orice caz, anul ăsta ciudat a schimbat cumva ce cărți am citit. Dar sigur și ce cărți am inclus în lista asta. Sunt cărți mai… “normale“, cumva. Mai straightforward. Care se joacă ceva mai puțin cu mintea ta. În fine, Cele mai multe, oricum.

Aanyway, to cut a long rant short, mai bine despre cărți să vorbim.

Top ten beautiful fiction, ca să încep dintr-un colț. Mai am o listă cu nonfiction. O listă cu cărți scrise de autori români și o listă cu cărți weird care mi-au plăcut. Ah și o listă cu recitiri care ar merita menționate.

Locul 10. Simetria dorințelor a lui Eshkol Nevo. Am citit Trei etaje în 2017 și mi-a plăcut mult de tot. Simetria dorințelor începe mai lent (cred că a și stat pe raft câteva luni bune din cauza asta). Dar apoi, după ce povestea se construiește, te acaparează bine de tot. O poveste “normală” despre patru prieteni care de ani de zile se uită împreună la Campionatul Mondial de Fotbal. Iar în 1998, la ideea unuia dintre ei, pun pe hârtie câte 3 dorințe – lucruri pe care ar vrea să le trăiască în următorii patru ani, până la Campionatul Mondial din 2002. Este o poveste despre prieteni și prietenie, dar și o poveste despre povești și despre scris care se construiește încet, ca un puzzle.

Locul 9. Dragă Edward, de Ann Napolitano. Edward (fost Eddie, înainte de tragedie) este unicul supraviețuitor al unui accident aviatic care îl lasă fără familie (ambii părinți și fratele mai mare erau cu el în avion). La ieșirea din spital este luat de mătușa și unchiul său, în casa cărora o cunoaște pe Shay, vecina lor de aceeași vârstă cu el – împreună cu care va traversa marea de tristețe și teamă (aflate în aftermath-ul oricărei tragedii). Dragă Edward e o poveste despre pierdere și vindecare, despre înstrăinare și conexiune, despre reziliență și compasiune și nu aș fi crezut că o voi așeza în acest top, but oh well…

Locul 8. Home fire, de Kamila Shamsie. Focul din casă este Antigona repovestită. O poveste despre când căminul tău este în alt loc decât unde trăiește poporul din care faci parte; când “păcatele” părinților se răsfrâng asupra copiilor; despre limita până la care ai merge ca să salvezi pe cineva drag.

Locul 7. Unde pădurea întâlnește stelele, de Glendy Vanderah care pare o carte de vacanță, dar nu este. O carte sensibilă și – îndrăznesc să spun frumoasă – despre cum niște oameni cu povești dificile pot crea un sentiment de acasă unii pentru alții. Din punctul ăsta de vedere mi-a amintit un pic de Împreună a Annei Gavalda – deși stilul este diferit.

Locul 6. Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina. Zuleiha deschide ochii, prima carte a ei a fost de asemenea printre cele mai bune cărți citite – cu un an înainte, așa că nu se putea să n-o iau pe asta îndată ce a apărut. Am citit-o însă mai lent decât pe cealaltă și mi-a și plăcut ceva mai puțin – dar tot mult, cum sunt singură că se observă. Nu e o poveste de citit pe repede înainte, e o poveste de savurat cu o cană de ceai. Despre germanii de pe Volga. Despre felul cum istoria “mare” influențează viața oamenilor “mici”. Despre the ratio of love to fear in our heart – cum spune chiar Guzel Iahina într-un interviu.

Locul 5. Femeia la 1000 °C, de Hallgrimur Helgason. Aceasta e o carte pe care e foarte puțin probabil s-o fi citit fără o recomandare clară (de care am avut) și fără s-o am pe listă pentru club (și am avut-o). Dar ar fi fost păcat. Povestea unei octogenare (Herra Björnsson) aflată la capătul vieții într-un garaj din Reykjavík, cu o grenadă de mână și un laptop. Cu o limbă ascuțită (și o minte la fel), Herra își rememorează viața – o viață plină cu de toate – aventuri palpitante, dezamăgiri, bărbați interesanți, regrete.

Locul 4. Aici avem trei povești despre familii care mai de care mai (im)perfecte. Povestea unei familii perfecte de Rosa Ventrella – povestea Mariei “Soirău” și a drumului său prin care se desprinde de străzile cu violență, sărăcie și presiune sociale din Bari. Viața mincinoasă a adulților, de Elena Ferrante – primul titlu citit din colecția Anansi de la Pandora M – povestea Giovannei, o adolescentă care descoperă treptat că majoritatea adulților din viața ei o mint (sau au mințit-o) și în același timp se mint pe ei înșiși. Legămintele de Delphine de Vigan – o poveste scurtă, dar intensă, despre doi băieți de 12 ani care se întâlnesc zilnic după ore și consumă alcool, de plăcere, dar mai ales ca să anestezieze durerea pe care o simt ca urmare a problemelor de familie pe care le au. Și despre Hélène, profesoara lor, care bănuiește că e ceva în neregulă – pentru că recunoaște în comportamentul lor ceva ce ea însăși a trăit.

Locul 3. O să așez aici două mystery foarte bune. Alias Grace a lui Margaret Atwood și Istoria secretă a Donei Tartt. Amândouă doorstoppere. Amândouă foarte interesant construite, cu personaje pe care ajungi să le simpatizezi în ciuda a ceea ce (știi că) au făcut.

Locul 2. Pun aici: Acolo unde cântă racii, a Deliei Owens where family story meets mistery meets social exclusion meets sensibility and resilience. Singurul lucru după care nu mă omor sunt descrierile de natură, dar altfel e chiar minunată. Și Florile pierdute ale lui Alice Hart a lui Holly Ringland care este o poveste despre flori și despre violența în familie (care mi-a amintit de Limbajul florilor). Am găsit în aceste două cărți o anumită sensibilitate și delicatețe care m-au făcut să le iubesc.

Locul 1. Aici am trei cărți frumoase și – aș zice “simple”. Aș zice și “ușoare”, deși numai ușoare nu-s. Easy to like, hai, fie. Necomplicate. Oameni anxioși a lui Fredrik Backman. American dirt a lui Jeanine Cummins și Delicatele frumuseți ale vieții a lui Cheryl Strayed. Pe primele două le-am citit aproape in one sitting (deși numai subțirele nu sunt), în timp ce pe ultima am savurat-o poveste cu poveste, de obicei when all else was grey și aveam nevoie de o picătură de lumină.

A fost un an ciudat 2020. Dar am citit totuși câteva cărți minunate. Și ele m-au ajutat să mai uit de lucrurile de care mi-era teamă sau de cele pe care nu le-am putut trăi – și asta, dacă n-ar fi altceva și tot nu-i puțin lucru.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

One Response to “#Best of 2020: beautiful fiction”

  1. Andreea says:

    Frumoase recomandari, big like 😉

Leave a Reply

CommentLuv badge