You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, liste, Psihologie, recomandari, Resurse > Poate ar fi bine să discutați cu cineva

Poate ar fi bine să discutați cu cineva

E adevărat că m-am trezit astăzi ceva mai târziu. Dar faptul că sunt încă trează la două noaptea se datorează (sau o fi “din cauza”?) cafelei făcută de M. pe la prânz. “Să fie strong”, am zis. “Pun mai multă cafea decât ieri?” mă întreabă. Nu mai știu ce am răspuns, dar ne putem cu toții imagina, după efecte…

Am stat cam jumătate de sâmbătă uitându-mă printre cărți, ca să aleg unele bune de citit în perioada asta. Un mecanism de evitare și ăsta. Bun, ca oricare altul. Ca urmare mi-a ieșit o listă lungă, pe care am desfăcut-o în mai multe bucăți.

Dar să continui povestea. Azi, cu poveștile de viață adevărată – respectiv câteva memoir-uri pe care vi le recomand.

Alegerile evidente sunt Omul în căutarea sensului vieții a lui Viktor Frankl și Jurnalul Annei Frank – prima pentru a vedea (a ne aminti?) cum cineva poate găsi un sens în cele mai crude circumstanțe de viață (un lagăr de concentrare), iar cea de-a doua pentru a pune în perspectivă ideea de izolare / carantină. Așadar, dacă nu le-ați citit încă, e un moment bun.

Pe lângă acestea, I’ve got a few more goodies și o să vă spun îndată de ce fix astea.

Ar fi o dată Reasons to stay alive a lui Matt Haig (tradusă drept “Câteva motive să iubești viața”. Titlul în engleză mi se pare totuși un pic mai onest). Din – well – motive evidente. În caz că aveți nevoie de niște motive, zic.

Ar mai fi – în oarecum aceeași notă Recunoștință a lui Oliver Sacks – care este, de fapt, o colecție de 4 eseuri scrise spre finalul vieții. Dar sunt extrem de înduioșătoare și calde, cam ca o cană de ceai într-o zi ploioasă.

sursa foto.

Apropiindu-ne de polul atenției noastre de zilele astea – medicina, spitalele, sănătatea – am în minte câteva povești puternice și curajoase,  blânde și (pe alocuri) amuzante – dar în primul rând bine spuse.

Și mă gândesc la Viața nemuritoare a Henriettei Lacks – scrisă de Rebecca Skloot. Este povestea pe care n-o prea poți lăsa din mână a începutului geneticii, studiilor medicale pe linii celulare (în loc de ființe vii), a vaccinului antipolio și a unor tratamente pentru vedere și a unora împotriva cancerului. Celulele HeLa – primele celule umane care au supraviețuit in vitro – prelevate de la Henrietta fără știrea și acordul ei au făcut toate acestea posibile.

Mă mai gândesc la Juniper – de Thomas și Kelly French. Este povestea fiicei celor doi, născută la 23 de săptămâni, la limita viabilității. Este povestea lor de dragoste; povestea conceperii acestui copil atât de dorit; povestea luptei fantastice cu moartea; povestea mersului în vârful degetelor pe muchie de cuțit; povestea construirii din povești a unei lumi în jurul incubatorului; povestea iubirii, îndoielilor, fricii, solidarității, suportului, îndârjirii, curajului. O poveste minunat minunat spusă.

Mai adaug scurt două povești despre sistemul medical: This is going to hurt a lui Adam Kay și Medicina lentă a Victoriei Sweet – prima ceva mai ironică / sarcastică și a două mult mai blândă și mai caldă, dar ambele despre vindecătorii la care ne gândim zilele astea din greu.

Și închei – nu am cum să fac altfel – cu un memoir pe care l-am citit – am vrut să zic devorat – în decembrie, îndată ce a ieșit din tipar. Despre care v-am spus la vremea respectivă, dar – dacă n-ați apucat atunci, e un moment foarte bun acum. Maybe you should talk to someone a lui Lori Gottlieb. Povești ale oamenilor cu care lucrează în terapie, împreună cu povestea propriei terapii.

Și închei astfel pentru că în vremurile complicate pe care le trăim, să vorbim cu cineva ne poate ajuta să nu ne pierdem mințile. Să simțim că nu suntem singuri. Să înțelegem mai bine prin ce trecem și că ceea ce simțim este normal. Sau pur și simplu să facem ce drum avem de făcut – împreună.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge