You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, liste, recomandari > #Best of 2018: poveștile

#Best of 2018: poveștile

Și cum stăteam eu cu rezoluția asta în minte (cum că vreau un 2019 cu mai mult scris în el), mi-am dat seama că n-o să vină zâna măseluță să scrie în locul meu. I know, right?

Și pentru că nu am apucat să vă spun încă despre beletristica cea mai frumoasă (pentru mine) de anul trecut, mă gândeam că pot începe de aici. Așadar:

sursa foto.

10. Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri. Începem de la cartea de atmosferă pe care am ținut-o pe raft o mulțime. O poveste de familie, o relație complicată între frați, între copii și părinți, o poveste complicată de iubire.

09. Șarpele din Essex, de Sarah Perry. Cartea ca un basm, despre un mit (al șarpelui din Essex). O femeie curajoasă și deșteaptă. Un pic de satiră socială.

08. Grădina de sticlă a Tatianei Țîbuleac. Încă o carte dură a Tatianei, dar minunat scrisă. Cu durere, cu lipsă de iubire, cu frumusețe acolo unde nu te aștepți.

07. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman.  O carte care era puțin probabil să sfârșească în top. And yet. Provocatoare și duioasă în ciuda tuturor aparențelor, este o carte despre armurile pe care ni le construim și despre cum ajungem să le dăm jos (dacă suntem norocoși).

06. Jane Eyre, de Charlotte Bronte. În liceu am citit-o împrumutată de la bibliotecă. Acum câțiva ani mi-am cumpărat exemplarul meu (care a stat pe pervaz până s-a decolorat de la soare). Despre iubirea romantică the oldfashioned way.

05. Insula de sub mare, de Isabel Allende. Citită la recomandarea lui Jacqueline, la începutul verii, pe malul mării.

04. Împreună, a Annei Gavalda. Cartea despre când e cald în jurul inimii tale.

03. Mici lucruri mărețe, de Jodi Picoult. Despre privilegiu, justiție socială, despre mame și fii, despre a lua apărarea.

02. Scandalul, de Fredrick Backman. Pentru care Fredrick Backman am făcut, se pare, o mică obsesie de când cu Ove. Scandalul este despre compasul moral și despre cum să faci lucrul bun atunci când e greu, iar

01. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, (TOT de Fredrick Backman) este o carte emoționantă despre regrete și pierderi și cum să ne fim unii altora adăpost.

Sursa foto.

În afară de astea mai am un mic teanc de cărți ciudate și intense, ca niște degete ascuțite care te împung între coaste și nu te lasă să stai relaxat ca într-un cocon în bula ta de confort. Ele sunt: Sufocare a lui Diaz, Mothering sunday a lui Graham Swift, Măștile fricii a Cameliei Cavadia, The end of the affair a lui Graham Greene, Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu, Mâinile mici a lui Andres Barba, Apele nordului de Ian McGuire, Soț și soție a Zeruyei Shalev, On the Jellicoe Road a Melinei Marchetta și Toamna a lui Ali Smith.

A circulat pe facebook o vreme un articol despre cum am putea citi cu toții 200 de cărți pe an. DACĂ nu am mai sta câteva ore pe zi pe rețelele sociale. Știu și oameni care s-au supărat, care au spus că este exagerat calculul (probabil este, un pic). Că depinde de cărți (evident că depinde). Că mai sunt și alte lucruri importante pe lume în afară de citit (până și eu recunosc că mai sunt! 🙂 ). Dar.

Dar și cititul este important. Dar citind te poți conecta cu ATÂT de multe alte minți în afară de a ta, atât de diferite de a ta. Trăind și gândind – poate, uneori – aceleași lucruri ca tine. Alteori altele, care ție nici măcar nu ți-ar fi trecut prin gând.

Scriu povestea asta cu jazz în căști. Mi-a făcut poftă Lisa Genova cu a ei “Every note played”. Și scriind la tastatură este un pic ca și cum aș cânta la pian: este felul meu de a face muzică, singurul pe care îl știu. Here you go.

You’re welcome.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge