You are here: Home > Educatie, liste, Psihologie, Training > #Best of 2017: Idei și proiecte

#Best of 2017: Idei și proiecte

Câteodată poate părea că am clipit de două ori și BANG, a trecut 2017. Deși god knows că nu-i așa; pentru că vrând nevrând (mai mult nevrând decât vrând), de o vreme trăiesc timpul zi-cu-zi, nu an-după-an, concentrarea principală este pe viața de familie, nu pe profesie; iar “planurile” sunt mici-mici-mici de tot și făcute să poată fi abandonate in a blink of an eye, dacă e nevoie.

Cu toate acestea.

2017 a fost anul cu Magia cărților, când împreună cu Mari (și uneori cu Mona) am citit copiilor de la Centrul social din Galata – nici nu mai știu câte cărți, încercând să aprindem flacăra micuță a plăcerii cititului.

colaj_mic

2017 a fost anul când, împreună cu Alma am pus în practică finally ideea Pașaportului pentru angajabilitate – proiectul de inspirație britanică (thanks a lot, Brian!) prin care au trecut un pic peste 100 de studenți de la 5 facultăți din UAIC. Un reportaj scurt (dar drăguț) despre asta, aici:

2017 a fost anul în care am fost la Londra să-l cunosc personal pe Martin Seligman. Well. În care am fost la conferința Wellbeing and mental health in education: preparing young people for a flourishing life și am stat în total vreo 10 ore încontinuu cu gura căscată, ascultând oameni din aproape toate colțurile lumii (Europa, Canada, Noua Zeelandă, Dubai) vorbind despre majoritatea temelor care îmi fac inima să bată.

Seligman

2017 a fost anul în care, la întoarcerea din Londra, am organizat la UAIC, împreună cu colegele mele, Mental Health Awareness Week – o serie de evenimente pe tema sănătății emoționale și stării de bine.

MHAW

2017  a fost anul în care de 1 mai – în loc să merg la mare, scriam un proiect(zel) care avea să ne ducă în ultimele 3 luni ale anului pe niște coclauri greu de găsit pe hartă, în 11 licee din rural sau orașe mici (Răducăneni, Podu Iloaei, Bicaz, Parincea, Săbăoani, Flămânzi, Vorona, Negrești, Zorleni, Murgeni și Codăești): PACT pentru incluziune. Același proiect care m-a “forțat” apoi să pun în practică alte două idei care mi s-au învârtit în minte niște ani: un grup de peer-support format din studenți, pentru studenți (idee de inspirație norvegiană) și un seminar de pregătire pentru profesori și angajați din serviciile suport – ca să poată recunoaște și ajuta mai ușor studenții care au nevoie de ajutor (idee de inspirație finaldeză). Cât de multe m-a învățat proiectul ăsta – ar merita o poveste separată. Meanwhile, mulțumesc Silviu, mulțumesc Alma, mulțumesc Mădă. Reportajul de la ProTV – aici.

PACT

2017 a fost anul în care am lucrat din nou cu copiii de 10 ani-ish și a fost chiar mai bine decât îmi aduceam aminte. În primăvară – un program de orientare și în toamnă / iarnă două module (inteligențe multiple și mindset).

Twinkle_small

Să mai zic?

2017 a fost anul în care am fost la Congresul Internațional de Psihoterapie Cognitivă care s-a întâmplat la Cluj și am venit de acolo cu un entuziasm uriaș (și o listă de lectură și mai mare).

cuDiana

2017 a fost anul în care am lucrat cu două echipe – una mai mică și una mai mare – din două organizații diferite, cu scopul de a le ajuta să facă mai bine ceea ce fac (and maybe have a little fun on the way).

And finally, 2017 a fost anul în care m-am întors la școală și am început a doua formare în psihoterapie  – de data aceasta cognitiv-comportamentală (la Institutul de Formare în Terapia Cognitivă și Comportamentală).

Și nici nu mai pomenesc cele două evenimente de parenting (Parent-Team-ul Dianei – în primăvară și Cum să fii un supererou pentru copilul tău – al celor de la JCI, în toamnă) la care am fost invitată, ‘coz acolo nu am avut nicio contribuție la organizare.

Ce vreau să zic cu asta?

Păi mai multe lucruri.

Că mai multe planuri foarte mici pot avea un efect foarte mare? Că o idee pusă în practică imperfect face cât 100 de altele perfecte, doar în minte? Că working with people is magic?

sunt recunoscătoare. Asta e. Sunt recunoscătoare oamenilor care s-au “aliniat” ca să facă toate astea posibile. Celor care m-au ajutat. Celor care m-au inspirat. Celor care “nu m-au împiedicat” (cum ar zice Richard 😀 ). Celor care au crezut în mine. De multe ori mai mult decât am crezut eu. Celor care mi-au dat voie să-mi fac playground la ei în… cabinet, în organizație, în clasă, în Universitate. Sunt recunoscătoare că acest 2017 a fost posibil.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge