You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, Educatie, liste, Psihologie, recomandari, Resurse > “…că atunci când citim ne folosim mintea și sufletul și că aceste bunuri sunt din ce în ce mai rare.”

“…că atunci când citim ne folosim mintea și sufletul și că aceste bunuri sunt din ce în ce mai rare.”

Îmi tremură mâinile de încântare de câte ori mă pregătesc să spun o nouă poveste despre cărți, de parcă aș spune o poveste despre cărți pentru prima dată. Aceasta însă o să (încerc să) fie scurtă. O să povestesc un pic despre cărțile care m-au impresionat cel mai mult. Dar dacă vă interesează ceva dintre celelalte, întrebați-mă și vă spun mai multe :) .

reading3

sursa foto.

Am citit trei cărți de ficțiune istorică în perioada asta, toate trei frumoase și sfășietoare în felul lor.

Umbra vântului, de Zafon, cu care am avut o inexplicabilă love-hate relationship, pe care am început-o acum un an și jumătate (!!), dar pe care, când m-am reapucat serios n-am mai putut-o lăsa din mână. Este despre un oraș pe care îl iubesc (Barcelona), despre locuri pe care le iubesc (librăriile), este o înduioșătoare și imprevizibilă poveste de dragoste, dar mai ales este despre cărți. O să vă placă dacă vă plac cărțile, misterele, vremurile de altădată și scriitorii spanioli sau sud-americani.

Am luat Salt to the sea, a doua carte tradusă la noi a Rutei Sepetys – imediat ce a apărut, pentru că îmi plăcuse foarte mult Printre tonuri cenușii. Povestea aceasta este ușor diferită, oarecum mai divizată, căci urmărește destinele mai multor personaje – de naționalități diferite, dar având în comun încercarea de a se retrage din calea armatei sovietice și îmbarcarea împreună pe Wilhelm Gustloff – o navă nemțească uriașă. Ce se întâmplă cu nava puteți citi pe spatele cărții. Ce se întâmplă cu eroii noștri aflați citind povestea care n-o să vă dezamăgească.

Am luat acasă și Privighetoarea îndată ce a apărut, căci citisem recenzii foarte bune despre ea. Dar și pe ea mi-a luat ceva mai mult să o termin (am început-o în decembrie). Probabil că unele cărți refuză efectiv să fie citite în paralel cu altele și vor întreaga ta atenție. Pe foarte scurt, cartea este despre rolul (uneori necunoscut și trecut cu vederea al) femeilor în cel de-al doilea război mondial. Mai exact este povestea a două surori, Isabelle și Vianne, una mai îndrăzneață și mai nesupusă (care ajunge să salveze câteva sute de piloți britanici sau americani, trecându-i Pirineii pe jos), iar cealaltă mai temătoare și mai “cuminte”, care încearcă să-și protejeze căminul și copilul, dar care sfârșește prin a salva câteva zeci de copii evrei de la deportare.

La capitolul nonfiction voi aminti Animalul social a lui David Brooks, care mai avea un pic și prindea rădăcini pe raft, de când aștepta să fie citită. Drept că nici cele aproape 550 de pagini nu erau prea îmbietoare :) . Trebuia, totuși, s-o fi citit acum mai multă vreme, căci între timp am apucat să mă întâlnesc cam cu toate experimentele din carte. Plus că, după Thinking, fast and slow a lui Kahneman, Animalul social pare un pic ca o cutiuță cu alune în ciocolată. Totuși, nu aș lăsa studenții la psihologie să treacă prin facultate fără s-o citească, deși Brooks este jurnalist, nu psiholog. Cumva ideea principală a cărții, firul roșu care leagă zecile de experimente este că suntem făcuți să ne conectăm cu ceilalți. Ca urmare, nu suntem “subiecții autonomi” care ne place să credem că am fi. Mai degrabă contextul și cei din jurul nostru ne influențează comportamentul. Așadar, nu rațiunea singură determină ceea ce facem; în marea majoritate a timpului mintea inconștientă este cea care ia decizii.

Cam așa. Mai jos, întreaga listă cu ce am citit.

41. Viața secretă a pronumelor: ce spun cuvintele noastre despre noi, de James W. Pennebaker;

42. Umbra vântului, de Carlos Ruiz Zafon – prima carte din Cimitirul cărților uitate;

43. Words like loaded pistols: rhetoric from Aristotle to Obama, de Sam Leith;

44. Why we get fat: and what to do about it, de Gary Taubes;

45.  Salt to the sea, de Ruta Sepetys;

46. Ecuația fericirii, de Neil Pasricha;

47. The Upward Spiral: Using Neuroscience to Reverse the Course of Depression, One Small Change at a Time, de Alex Korb;

48. Animalul social – de David Brooks;

49. Redesigning leadership, de John Maeda;

50. Privighetoarea, de Kristinn  Hannah.

Nici o carte pentru copii finalizată în acest interval. Dacă nu punem la socoteală Gorila care voia să se facă mare a lui Jill Tomlinson (pe care o citim acum a doua oară) sau Stejarul pitic, cel mai bun tătic, de la Cartea Copiilor, care e minunat ilustrată și pe care o iubește Codrin.  Ah, și Petunia, musai Petunia, este de-li-cioa-să! Am citit-o și cu copiii de la Centrul Social Galata și i-a încântat maxim! (“Petunia găsește o carte în iarbă. Cine are cărți e foarte deștept, se știe, așa că Petunia decide s-o păstreze. De acum va fi și ea deșteaptă și înțeleaptă. E simplu. Trebuie doar să ai o carte. Sau mai trebuie ceva?”…).

Cam așa. În rest, am început să am cereri de recomandări de cărți de la copii și adolescenți, ceea ce îmi face inima să crească mare și rotundă ca o pâine caldă. Copilul cel Mare cară după el cărți, aproape oriunde se duce, iar Copilul cel Mic a desenat o carte la Muzeul Familiei. Bucurii de aprilie, neprețuite.

Bucurați-vă de soare și de copacii înfloriți. Și nu uitați să citiți!

 

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge