You are here: Home > alegeri, Atitudini, Cauze, Dragoste, Educatie > “Love grows when people serve”

“Love grows when people serve”

05b

De câte ori îmi iese în cale o situație care mă nemulțumește, prima mea întrebare este: “bun, și ce putem face?”. Nu e resemnarea din csf, n-ai csf. E, pe bune, întrebarea CE? PUTEM? FACE?

Așa s-a întâmplat acum o lună și zece zile, când prietena mea, Mădă, dădea share la ea pe pagină rezultatelor studiului PISA din 2015, cu tot cu comentariile lui Andrei: “42% analfabetism funcțional, 19% abandon școlar, asta în timp ce economia mondială, mega automatizată și robotizată are din ce în ce mai puține job-uri pentru cei slab calificați. Harta de mai jos este amenințarea strategică numărul 1 asupra țării noastre în momentul ăsta”.

Ce a urmat?

Păi a urmat că am vorbit cu Mari și ne-am decis să facem ceva. I-am zis Magia cărților. Apoi Seara de povești. Apoi Magia poveștilor. Nu ne-am hotărât care e numele final – nici acum. Dar din săptămâna următoare ne-am apucat de făcut. Întâlniri săptămânale cu copiii de școală generală (ca o ironie, cei mai mulți dintre ei au zece ani, vârsta Fiului cel Mare) – în care citim povești.  Și… vorbim. Desenăm. Mai citim. Bem ceai cald. Citim. Punem întrebări. Mai citim. Cam așa.

colaj_mic

Nu pot nici măcar începe să vă spun câte lucruri magice s-au petrecut deja, unul după altul, aici. În sala asta de la Centrul Social din Galata.

Se foiesc, dau din mâini, din picioare, foșnesc, nu au răbdare. Și apoi au. Nu răspund la întrebări. Și apoi răspund. Nu înțeleg ce înseamnă tolerant. Și apoi înțeleg.

Filantrop. Optimism. A ține morțiș.

“Am învățat că și dacă greșești, poți repara”. “Am învățat că mama ta te iubește și dacă faci boacăne”. “Am învățat că și dacă trebuie să mergi înapoi trei căsuțe, nu te dai bătut”. (plus poza de sus, de azi, a lui Ștefan).

Luni m-am uitat peste programa de la Consiliere și dezvoltare personală aflată în consultare publică. O aveam în tab de câteva zile. Dar nu o citisem, că nah. E mai ușor să nu faci nimic decât să faci ceva. Și apoi mi-am adus aminte de câte ori mă plâng că lucrurile nu stau cum ar trebui în educație. Și că nu ne cere nimeni părerea. Și am zis hei, dar acum ni se cere părerea. Acum ar fi bine să vorbesc dacă am ceva de zis. Și am completat chestionarul după ce am citit la virgulă cele 20 de pagini. Și azi îmi spune Speranța să-i trimit ce completări mai am, ca să le discute în întâlnirea de vineri de la Institutul de Științe ale Educației. Și că feed-back-ul pe care l-au cerut e pe bune. Așa că uite, n-am petrecut o oră luni degeaba.

Marți, în schimb, am hrănit doi lilieci. În fine, nu eu personal, Asociația Visul Luanei despre care am aflat de la amazing Laura, care are Christmas Every Month (da, în fiecare lună are câte o campanie. cel puțin. ‘coz she is amazing like that).

Ce vreau să zic?

Cumva, că până și în perioada asta ciudată și plină ochi de nemulțumiri și în care o grămadă de lucruri merg aiurea parcă peste tot, parcă nu merg totuși aiurea chiar peste tot. Parcă tot mai poți face câte ceva. Mic. Dar dacă 600 000 de oameni fac câte ceva mic… Just imagine!

If you can’t do great things, zicea Mother Theresa, do small things with great love.

If you can’t do them with great love, do them with a little love.

If you can’t do them with a little love, do them anyway.

Love grows when people serve

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge