You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, descoperiri, liste, recomandari > “Cele mai frumoase”

“Cele mai frumoase”

Păstrez mereu cireașa de pe tort pentru la sfârșit. Nu e neapărat o strategie inteligentă, dar multe altele nu sunt, așa că ne descurcăm cum putem. Aceasta va fi povestea celor mai frumoase (zece? încă nu m-am decis. dar să zicem zece) cărți pe care le-am citit anul ăsta. Am ținut Goodreads-ul deschis vreo trei zile ca să le aleg. Again, in no particular order:

Memoriile unei gheișe, de Arthur Golden. Tot topurile de pe Goodreads mi-au scos-o în cale în mod repetat. A stat în teancul care îmi pica în cap – forever. Apoi am dat-o jos. Fac o paranteză scurtă: incredibil cât de lipsite de semne prevestitoare sunt niște momente importante: clipa când deschizi ușa spre o lume fermecată, clipa când întâlnești un om care îți va zgudui existența, clipa dinainte ca viața să ți se schimbe pentru totdeauna. Revin. Văzusem filmul, cu ani în urmă. Îmi rămăsese senzația, emoția. Nu mi-a plăcut din prima, dar a ajuns să se lipească de mine treptat. A, despre ce este? Este o poveste de viață spusă foarte frumos.

Un fel de basm, de Graham Joyce pare o carte despre o lume fantastică. Dar este despre lumea aceasta, reală și obișnuită, despre familie și relațiile din interiorul ei, o carte despre prietenie și trădarea ei, despre emoții intense și dificultățile de a le gestiona. O carte despre cât de mult tânjim după povești, dar mai mult tânjim după a da experiențelor noastre un sens, despre câtă nevoie avem de ceva în care să credem. Am întâlnit-o în Cărturești, a fost dragoste la prima vedere: am întins mâna spre ea și am dus-o acasă cu mine.

Toată lumina pe care nu o putem vedea, de Anthony Doerr. Este o carte despre un băiat și o fată. Nu. Stați. Este o carte despre război. Nu. Este o carte despre dragoste. Dragostea dintre un tată și fetița lui oarbă. Dintre un băiat și surioara lui (amândoi orfani). Dintre un copil și prietenul lui (amândoi forțați să se maturizeze prea devreme). Dintre o fetiță și unchiul ei traumatizat de război. Toate luminile este o carte despre toate acestea și încă ceva. Este also sursa unuia dintre fragmentele mele preferate, respectiv “Deschideți ochii şi vedeți cu ei tot ce puteți, înainte să se închidă pe vecie”.

read3

Îți voi dărui soarele, de Jandy Nelson este o carte pe care am cumpărat-o pentru că mi-a plăcut titlul. Știam că e un YA, nu aveam cine știe ce așteptări. M-a luat totuși complet pe nepregătite. Este o poveste cu doi frați gemeni iubitori de artă (și talentați), care încearcă să-și găsească drumul în viață, care reușesc să strice și apoi se străduiesc să repare relația magică dintre ei. Cartea îi urmărește pe Noah și pe Jude o perioadă de 3 ani (între 13 și 16 ani) – când trec prin tot felul de mai mici sau mai mari cutremure – în familie, la școală și în dragoste. Sunt mai multe lucruri care te fac să iubești povestea: intriga isteață, care stă în picioare, intuiția cu care sunt urmărite firele relațiilor dintre personaje și încă ceva. Quelque chose legat de felul în care este scrisă – care te face să n-o poți lăsa din mână. Cine ştie dacă destinul nu reprezintă cumva decât felul în care îţi spui ţie însuţi povestea vieţii tale?”.

Viață după viață, de Kate Atkinson. Este o altfel de carte decât, să zicem, Îți voi dărui soarele. În acel caz ești fermecat de felul în care este scrisă cartea. Aici nu limbajul, ci felul în care este construită povestea, piesele de puzzle și felul în care, într-un final acestea cad la locul lor cum nu te aștepți – te farmecă. Te face să cazi pe gânduri, să meditezi la propria ta viață și să te întrebi: dacă aș lua-o de la capăt, eu ce aș schimba? Într-un final ajungem cu toții la același capăt. Mai contează cum ajungem acolo?” dar Ursulei i se părea că acest CUM ajungem acolo este cel mai important ”.

Prietena mea genială, primul volum al Tetralogiei Napolitane nu a fost prima carte de Ferrante pe care am citit-o. Reușise Andreea să-mi îndese într-o valiză care a pocnit pe la cusături la propriu – o altă carte (Zielele regăsirii mele – sper că ți-am returnat-o între timp, apropo). Am ocolit-o infinit și pe asta, din cauza scrisului mărunt, dar a sfârșit prin a mă cuceri povestea celor două prietene (Lila și Lenu), povestea relației lor stranii și intense, povestea familiilor dintr-un Napoli trecut.

În aceeași notă, prima mea întâlnire cu Zeruya Shalev nu a fost Durere (despre care vreau să vă spun acum), ci Viața amoroasă, care nu m-a cucerit deloc (dar despre care Tata susține că am citit-o prea devreme. Când eram prea tânără deci :D ). Nu știu ce să vă zic despre Durere; aproape că n-aș vrea să vă zic nimic; aproape că aș vrea s-o păstrez doar pentru mine. Este povestea unei iubiri din tinerețe, fără closure, a unei reîntâlniri peste ani și a unor dileme existențiale pe care această reîntâlnire le provoacă. Dar once again, tot farmecul stă în felul în care este spusă povestea (pasaje întregi îmi răsar în minte pe măsură ce scriu cuvintele astea).

read5

Pe Dumnezeul lucrurilor mărunte mi s-a pus pata din cauza citatului postat de ziua lui de Vlad. Și mi s-a pus pata atât de rău, că am răscolit online-ul și offline-ul ca să o găsesc fix, dar fix în ziua aia. Nu, n-am citit-o în engleză, deși am fost la un pas, pentru că în cele din urmă cineva a găsit pentru mine în limba română. Este o carte delicioasă despre relațiile de familie, despre mici și mari minuni, dar și despre câteva secrete sfâșietoare.

V-aș zice acum despre Sum și despre Geneza, dar nu mă pot decide pe care dintre ele să o aleg, așa că le pun pe același loc pe amândouă. Oricum îmi pare că seamănă cumva. Sunt scurte, provocatoare, istețe și bune de pus neuronii pe bigudiuri.

Iar ca să închei, am ales, bineînțeles Umanii. Pentru care tot Andreei trebuie să-i mulțumesc. Andreei și Anei Nicolau care a adus frumusețea de carte în punct ro. Oooof. Dacă voi ați fi niște extratereștri superdeștepți, Umanii este cartea pe care ați scrie-o ființelor inteligente de pe planeta Pământ, ca să le amintiți despre lucrurile care contează. Cum ar fi că, și cu asta închei finally, cum ar fi, așa cum zice Sagan, citat în Umanii: “Pentru creaturi micuțe, așa cum suntem noi, vastitatea devine suportabilă doar prin iubire.”

 

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge