You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti > Challenge completed

Challenge completed

completed

Nu s-a întâmplat nicio mare minune; doar câteva zile ploioase de Paşte şi câteva zile fără conexiune la internet la început de mai.

Cu prima ocazie am citit 3 cărţi despre rai: Cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în rai – a lui Albom, Păşunile Raiului - de Steinbeck şi Raiul găinilor a lui Dan Lungu. Le-am pus în geanta cu care am plecat la munte pentru că, vorba lui Mari, “se asortau”. Evident, sunt diferite din toate punctele de vedere. Despre Albom, Andreea zice că-i siropos. Mie nu mi se pare. Dar, în fine, eu am un alt radar de siropoşenie. Cartea lui Albom este despre… well… cei cinci oameni pe care îi întâlneşti în rai, despre ce altceva? Despre cum poveştile lor se împletesc cu a ta. Despre cum te aşteaptă, pentru a te învăţa câte ceva. Cartea lui Steinbeck este despre un loc – un loc adevărat, unde locuiesc oameni cu poveştile lor cu tot, care se împletesc unele cu altele. Este frumoasă pentru că este scrisă în stilul lui Steinbeck savuros. De citit de Paşte, acum îmi dau seama. Cartea lui Dan Lungu este despre anii 90 şi despre oamenii care locuiesc pe o stradă a unui oraş de provincie. Din România. Îi recunoşti în ea pe cei de pe strada ta, la fiecare pas.

Am mai citit No impact man, cumpărată acum vreun an, cred. No impact man este povestea unui an de zile în care un – american, doh! (împreună cu soţia lui comodă, bebeluşa de aproape 2 ani şi un căţel) încearcă să trăiască fără să producă impact negativ asupra mediului. Dacă vedeţi un om cu sacoşă de pânză la kaufland, cu cana proprie la Mac şi spălând rufele la râu – era el, să ştiţi. Sunt ironică un strop, dar este numai pentru că it made me think – la felul în care chiar pierdem din vedere că resursele acestei planete sunt, totuşi, limitate şi că noi toţi, bipezi sau patrupezi sau miriapozi (asta-i pentru Ines, ştie ea de ce :D) suntem în aceeaşi barcă. Şi că na, n-ar strica să avem un pic mai multă grijă de ea (de barcă).

Am lălăit-o cu volumul trei din Cronicile Ținuturilor din Apus de Ursula le Guin (Puteri) mai mult decât prevede legea. M-a prins puţin mai târziu decât suratele ei- Din cauza descrierilor, probabil, pe care nu le iubesc chiar atât de mult.

Am citit copiilor Cometă în Momilandia – un soi de apocalipsă într-un ţinut al fiinţelor fantastice, dar care au relaţii ciudat de asemănătoare cu cele de prin părţile noastre (“- Mama, şopti Momi, a trecut sfârşitul lumii?”).

Dispariţia lui Esme Lennox este o surpriză plăcută pe care o datorez recomandărilor Goodreads (şi nu aş fi cumpărat-o altfel). Este o carte fermecătoare despre un membru al unei familii dispărut cu totul din peisaj timp de 60 de ani şi redescoperit întâmplător de o nepoată (a cui?) – în urma unui incident bizar. Nu este o carte veselă. Dar e o carte în a cărei poveste se împletesc frumos fire colorate şi interesante şi mai ales dureros de omeneşti.

N-am rezistat şi mi-am luat şi cealaltă carte a lui John Green tradusă la noi: Căutând-o pe Alaska. Dar nu-i la fel de bună ca cealaltă. Sau, în fine. E mai copilăroasă, mai necoaptă. Ceea ce nu m-a oprit s-o dau gata într-o noapte (ceva mai lungă…).

Eu sunt fiica lui Rembrandt mă aşteaptă de mai bine de un an, cuminte, în teanc. Nu ştiu ce mi s-a năzărit s-o iau cu mine fix acum (nu că deciziile mele de a citi o carte sunt raţionale de nu se poate), dar mă bucur că am luat-o. O ficţiune istorică despre o fiică a lui Rembrandt care a existat cu adevărat, presărată cu poveşti ale câtorva dintre tablourile lui.

Şi să încheiem tot cu o carte despre rai. Dorul de Minunata lume nouă a lui Huxley m-a făcut să iau din raft Insula. Este povestea societăţii ideale de pe Insula Pala – creată prin combinarea celor mai bune idei din “toate lumile cunoscute” – descoperită prin ochii cinicului Will. Dacă dăm la o parte câteva pagini de filosofie uşor siropoasă, cartea este plină de idei interesante despre educaţie, despre familie, organizarea societăţii, despre un mod interesant de a privi viaţa şi moartea. Mai bine de 400 de pagini despre o lume în care aproape că ţi se pare posibil să trăieşti.

Şi cu asta, am ajuns la 60 – câte cărţi am jurat pe roşu la început de 2014 să citesc anul ăsta. Şi-am încălecat pe-o şa. The end.

Ştiţi voi, citiţi cărţi frumoase, aşezaţi-vă pe iarbă în parc, ascultaţi valurile spărgându-se de ţărm. Şi puteţi să-mi spuneţi la mulţi ani de ziua numelui :) .

Related Posts with Thumbnails

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

One Response to “Challenge completed”

  1. […] de a citi cărți cu o anumită tematică în titlu. Acum trei ani, “tema” a fost raiul, anul trecut – dragostea. Anul acesta, căutând în bibliotecă, am făcut cumva două […]

Leave a Reply

CommentLuv badge