You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, descoperiri, despre VIATA, Educatie, liste, recomandari > 70 of 60

70 of 60

“Am început să urlu la Jimbo:
– Urăsc întrebarea asta, i-am spus. Urăsc când oamenii mă întreabă despre ce e o carte. Oamenii care citesc pentru intrigă, oamenii care înghit povestea ca pe umplutura dintr-un biscuit Oreo ar trebui să rămână la benzi desenate și telenovele. Despre ce e? Orice carte care valorează cât negru sub unghie e despre emoții, și dragoste, și moarte, și durere. E despre cuvinte. Despre om față în față cu viața. Da?”

Am citit Dulcele bar (căci despre ea e vorba) din cauza recomandării Anei și din cauza review-ului sor-mii și din cauză că Mari o începuse și era încântată de ea. Și da, din cauză că e scrisă de jurnalistul care l-a “ajutat” pe Agassi să scrie Open (pe care n-am reușit s-o las din mână până la final). Asta e una. Citatele din acest post sunt din ea.

“Trebuie să faci tot ce te înfricoșează, JR, tot. Nu doar să-ți riști viața, ci și tot restul. Gândește-te la teamă, hotărăște-te pe loc cum o să faci față temerii, pentru că teama o să fie elementul cel mai important al vieții tale, îți promit. Teama va fi motorul tuturor împlinirilor tale și rădăcina tuturor eșecurilor și dilema subânțeleasă în toate poveștile pe care ți le spui despre tine însuți. Și care e singura șansă pe care o ai în fața temerii? Urmeaz-o. Ghidează-te după ea. Nu te gândi la teamă ca la un lucru rău. Gândește-te la teamă ca la un ghid, un îndrumător – Natty Bumppo al tău”.

Ursula K Le Guin, Sfâșierea cerului – ca să nu-mi pierd obiceiul de a citi LeGuin – e o carte care pare despre ceva și este despre altceva. Pare un SF ușurel despre un om care are capacitatea de a schimba continuumul spațiu-timp cu visele sale și este depsre alegeri și despre etică și despre consecințe și despre limitele care rămân, oricât te-ai strădui să le depășești și despre cât de simplu totuși se obține pacea minții chiar când totul în jur pare sfâșiat în bucăți.

“Am vrut să-i explic cum cărțile nu au aceeași funcție evidentă ca uneltele, că nu există o diferență clară între momentul în care le folosești și cel în care nu le folosești. Prezența lor îmi făcea plăcere, îmi plăcea să le văd aliniate pe rafturi și pe podea. Cărțile îmi țineau tovărășie, mă înveseleau”.

Am citit două siropoșenii, Spulberă-mă și Lola și băiatul de treabă din vecini. Prima, un soi de SF, distopie wannabe, a doua – o poveste pentru adolescentul întâziat din mine, dar care m-a lăsat cu o stare de bine.

Următorul Ian McEwan din lista de to-read: Visătorul – o colecție de întâmplări aproape fantastice. O carte frumoasă ca o prăjitură bună. Se devorează la fel de repede.

“Mama se strecura în spatele măștii de calm simulat de dragul discreției, așa cum cineva se retrage în spatele unui paravan ca să se schimbe.”

Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut – cartea scrisă de Simona Tache cu Mihai Radu. Vorba unui cititor de pe goodreads: “Poate ca nu e cea mai profunda carte pe care puteam sa o iau de pe rafturile unei librarii, dar cu greu as putea sa imi inchipui una mai haioasa”.

Cu Bogdan am citit Povestea secreta a lui Tom Inima-Curata. Baiatul aventurier. O carte pentru băieți. Despre curaj și despre aventuri. Inteligent combinate alte câteva povești cunoscute.

“M-am uitat în ochii ei verzi-căprui și am înțeles că toate virtuțile pe care le asociasem cu bărbăția – tenacitatea, perseverența, determinarea, încrederea, cinstea, integritatea, curajul – erau exemplificate de mama. Am căutat și am tânjit atât de mult după secretul care să mă facă un bărbat bun, când tot ce trebuia să fac era să urmez exemplul unei femei foarte bune”.

Am citit în sfârșit The Perks of Being a Wallflower. Evident, era bine s-o fi citit acum 10 ani. E mai bună decât spun unii, nu chiar atât de bună pe cât spun alții.

Am mai citit A long way down – despre patru aproape-sinucigași care se întâlnesc în noaptea de Anul Nou și decid să “mai stea puțin”. Povestea este spusă alternativ de fiecare dintre ei, însă rezultatul este, cumva, mai puțin înălțător decât mă așteptam.

A zecea carte din “serie” – Oscar Wilde pentru blazați. 99 de pilule de intelepciune pentru fericirea de aici si acum. O carte din care partea cea mai bună a fost titlul.

Cam asta e, oameni buni.

În rest, căldură mare, aer condiționat, cireșe și căpșuni. Aud că grupul meu de Fericire pregătește o “serbare” de final de program. Abia aștept!

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge