You are here: Home > Educatie, oameni, Psihologie, Training > Un fel de testimonial (“Pe pământ, nu în gând”)

Un fel de testimonial (“Pe pământ, nu în gând”)

prettyamazing

Am lăsat să treacă două zile de la sesiunea finală a programului de Inteligenţă Emoţională, fiindcă m-am temut să nu iasă o postare prea siropoasă, greţos de emoţională şi de dulce. Well, în continuare nu garantez…

Păi să vedem: scopul acestei poveşti este să vă spună de ce programele de grup pe care le-am făcut până acum sunt unele dintre activităţile cele mai provocatoare şi mai interesante pentru mine şi de ce sunt, în acelaşi timp, “lucrurile” care îmi aduc cea mai mare mulţumire.

În primul rând, temele programelor sunt unele care-mi sunt dragi, teme solid fundamentate ştiinţific, pe care le studiez de trei ani încoace, care se adresează oamenilor sănătoşi a căror viaţă o pot face mai frumoasă şi mai bună.

(De pildă Programul “Destinaţia: Fericire!” este despre 12 activităţi intenţionate, concrete, pe care, introducându-le în viaţa noastră, ne creştem starea de bine).

În al doilea rând, oamenii care vin la grup, vin din proprie iniţiativă, ca urmare motivaţia lor pentru dezvoltare îi transformă în participanţi ideali.

Apoi, la finalul programului nu se obţine niciun certificat / atestat. Nicio “hârtie” nu stă la baza eforturilor pe care aceşti oameni le fac săptămână de săptămână. Cu toate acestea – miracol! – ei revin, săptămână după săptămână şi în plus – şoc şi groază! – îşi fac temele pe care le primesc, cu conştiinciozitate.

În al – nu mai ştiu câtălea – rând, sesiunile nu au nevoie de nicio listă de prezenţă. Dacă cineva nu poate ajunge, anunţă din timp (de obicei cu regret). Nu avem nimic de raportat niciunui “finanţator”; dimpotrivă, sunt oameni care plătesc sesiune cu sesiune şi decid de la o sesiune la alta dacă mai vor să vină sau nu. Prezenţa lor la sesiunea următoare este cea mai bună dovadă că ceva a funcţionat bine.

Faptul că ne vedem de mai multe ori dă şansa participanţilor să aplice ceea ce învaţă la grup şi să vadă pe propria piele cum funcţionează lucrurile. Iar efectele observate acţionează ca o motivaţie în sine.

Iar ca un fel de P.S.: oamenii care se înscriu şi participă sunt, de regulă, oameni care muncesc (angajaţi, antreprenori sau freelanceri), oameni curioşi şi conştienţi de sine, oameni cărora nu le este uşor să facă loc în programul lor şi aşa ocupat unor sesiuni de dezvoltare personală, dar care reuşesc totuşi, cumva against all odds.

Şi nu pot – nu pot să închei fără să împărtăşesc cu voi unele dintre cele mai frumoase rânduri pe care le-am primit in a while:

“V-am întâlnit pentru că am avut curajul să apăs un buton cu mesajul Inscrie-te acum, buton pe care l-am apăsat cu teamă, apoi cu regret. ”Dacă nu voi fi ca ei?”,”Dacă vor vedea că sunt al naibii de imperfectă?”,”Dacă voi fi ridicolă?”,”Dacă”,”Dacă”… Apoi mi-am zis: fie ce-o fi.

mulţumesc că m-aţi acceptat, că m-aţi primit în inimile voastre şi că mi-aţi dat ocazia să învăţ atatea lucruri de la voi şi despre voi. Şi dacă am reuşit şi eu să vă inspir, nu pot decât să mă declar fericită. Oameni nemaiîntâlniţi până acum m-au făcut să mă simt fericită! Uitasem că minuni chiar se întâmplă. Pe pământ, nu în gând.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

One Response to “Un fel de testimonial (“Pe pământ, nu în gând”)”

  1. […] traineri încântați de implicarea și deschiderea participanților. 3 traineri care mai vor, așa cum spune Irina, experiențe fără liste de prezență și raportări către finanțatori, cu oameni care vin din […]

Leave a Reply

CommentLuv badge