You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, liste > 50 la sută

50 la sută

martisor3c

Aşteptarea a meritat. Vă spuneam că am pe birou un pacheţel pe care scrie “A se deschide pe 1 Martie!”. A venit 1 Martie, l-am deschis. Ce era în el – vedeţi mai sus în poză. Aşa că mi-am zis că probabil e un semn divin – să vă spun ce-am mai citit între timp.

Trei cărţi de psihologie bune. De ce el? De ce ea? – de Helen Fisher – despre compatibilitatea în dragoste. Ce putem şi ce nu putem schimba – de Martin Seligman: o carte lungă şi nesuferită despre lucrurile pe care… (doh!) le putem şi cele pe care nu le putem schimba şi despre cum le putem schimba pe cele pe care… înţelegeţi voi. Lungă şi nesuferită, dar bună-bună. Şi Exercitii de meditatie pentru depasirea depresiei – de o echipă mai mare de psihologi, terapeuţi şi specialişti în meditaţie (Mark Williams, John Teasdale, Zindel Segal, Jon Kabat-Zinn) – despre starea contemplativă vs starea pragmatică şi cum cea de-a doua ne poate face mai mult rău decât bine, în timp ce prima ne poate oferi o nouă înţelegere asupra gândurilor şi emoţiilor noastre.

Două cărţi pentru copii bune: o Mary Poppins (Mary Poppins în parc) şi o colecţie de întrebări trăsnite de-ale copiilor la care răspund oameni mari (biologi, chimişti, medici, scriitori, etc.) – Întrebări mari de la cei mici la care răspund nişte oameni foarte importanţi – din care am învăţat lucruri, din care Bogdan îi preda a doua zi Mădălinei în drum spre şcoală, la care m-am distrat copios.

Şi apropo de distrat copios – două cărţi amuzante: Mi-au scanat mansarda, n-au găsit nimic: alfabet al stupizeniei mondiale – o carte de replici brainless pe diferite teme grupate alfabetic şi Scurtă istorie a tractoarelor în limba ucraineană despre care am zis mai multe aici.

Două cărţi pe care nu ştiu unde să le aşez: Castelul din Pirinei – de Jostein Gaarder şi Bartleby – o povestire de pe Wall Street de Melville. O să le aşez în categoria: not my cup of tea. Deşi sunt bine scrise. Deşi faptul că sunt bine scrie emană din fiecare pagină. Not my cup of tea though.

Şi un foarte fain Murakami. Haruki, nu Ryu. Dans, dans, dans, mai precis. Citită la un an şi jumătate la distanţă de Oaia fantastică, nu m-a prins din primele pagini. Dar şi când m-a prins, n-am mai lăsat-o din mână. O parte poliţistă, o parte fantastică, cea mai mare parte profund sensibilă şi umană – compun o carte căreia mă bucur că i-am făcut loc în viaţa mea.

Acestea fiind spuse, iată şi al treilea zece al cărţilor mele de anul ăsta. 50 %, cum îmi suflă în cască Goodreads.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge