You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, liste, Psihologie, recomandari > Ei, dar ce mai citim frumos?

Ei, dar ce mai citim frumos?

Şi cum stăteam eu aşa şi mă uitam în sus (la teancurile care stau să-mi cadă în cap), m-am gândit că vi s-o fi făcut dor de-o postare despre cărţi. Mai ales că uite cum zboară timpul şi s-au mai adunat încă 10 şi dacă nu mă învrednicesc să povestesc creşte lenea şi scade elanul şi nu vrem să se întâmple aşa ceva (mai ales azi, luni, când până şi tema la How to change the world mi-am trimis-o; şi a trimis-o şi Mari chiar când nu mai speram).

Păi, am citit aşadar O vară fără bărbaţi a lui Siri Hustvedt, soaţa lui Paul Auster. Nu mai ştiu de ce am cumpărat-o (posibil din cauza bookaholicilor). A venit pe una dintre cele mai recente comenzi (de pe vremea când făceam comenzi de cărţi, remember? :D) şi m-a făcut curioasă. O vară fără bărbaţi este povestea Miei Fredricksen, o profesoară universitară de cincizeci şi cinci de ani a cărui soţ, după 30 de ani de căsnicie doreşte o “pauză”. Se dovedeşte că Pauza este (şoc şi groază) o colegă mai tânără de-a lui, iar Mia se retrage pentru un timp (o… vară) în oraşul în care a copilărit, unde îşi petrece timpul cu un grup de adolescente pe care le învaţă poezie şi un grup de pensionare – cărora le descoperă secretele. Nu vă mai povestesc şi cum se termină, ca să păstrăm ceva mister totuşi.

Slam a lui Nick Hornby e cumpărată mai demult, dar i-a venit rândul abia acum, se pare. O carte despre (şi aş zice pentru) adolescenţi. Despre adolescenţi de 16 ani care au copii. Eu aş folosi-o ca manual supposing că aş face educaţie… pentru viaţă în licee. E simpatică, amuzantă, dar în acelaşi timp groaznic de serioasă în ce priveşte temele abordate.

Ora de schi de Emmanuel Carrere. Comandată în noaptea de revelion. Vinovata – ştim – este Andreea. Şi fiind Andreea, ştim şi cum e cartea: scary. Vacanţa într-o tabără de schi a lui Nicolas – bântuită de imaginaţia lui bolnavăgată. Vacanţă care se termină – cum altfel decât – prost (dar, de fapt, în mod ciudat, bine, nu vă pot spune de ce, citiţi cartea ca să aflaţi).

Trei cărţi despre cărţi. Dewey – recomandarea lui Florin: povestea unui pisoi portocaliu şi a relaţiei lui cu biblioteca (şi bibliotecara) unui orăşel din State. Cazul Jane Eyre – o altă carte a lui Jasper Fforde de care m-am îndrăgostit anul trecut odată cu Nuanţe de cenuşiu este despre o lume (uşor) obsedată de cărţi şi scriitori, în care se călătoreşte în timp şi în care se poate chiar călători în cărţi şi trăi o vreme acolo. Şi Fahrenheit 451 – o clasică (a lui Ray Bradbury) citită prin liceu şi de care mi s-a făcut dor, aşa că am recitit-o – o distopie despre o lume în care pompierii, în loc să stingă incendiile, ard cărţi. Bună idee recitirea – mi-au sărit în ochi acum alte fragmente, aproape toate dialogurile cu Clarisse, de exemplu. “Privi din nou peretele. Ce mult semăna chipul ei cu o oglindă! Cu neputinţă: câţi oameni cunoşteai capabili să-ţi răsfrângă propria ta lumină?

Să vă zic repede despre Saramango (Toate numele) – ca să-mi încasez roşiile şi să merg mai departe: stă, pentru mine, la un loc cu Mic dejun la Tiffany şi Viaţa lui Pi. Îndelung lăudate, dar not my cup of tea. În Arhiva Generală (unde stau înregistrările tuturor celor care au trăit vreodată), un funcţionar porneşte în căutarea unui nume de femeie şi află pas cu pas povestea vieţii ei. Poveste interesantă, misterioasă, dar boy, oh, boy, punctuaţia (sau mai bine zis lipsa ei) mi-a omorât toată pasiunea!

Singura carte “de specialitate” citită în perioada asta a fost un Ariely (Iraţionalitatea benefică). Îl iubesc pe Ariely (v-am făcut deja capul calendar cu asta), iar cartea este despre efectele pozitive ale modului iraţional în care luăm decizii, atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Recomand călduros.

Şi închei (în caz că n-aţi adormit deja cu capul pe tastatură) cu două cărţi greu de lăsat din mână (save the best for the last, un obicei la care renunţ cu greu, se pare). Gone girl de Gillian Flynn şi Inima cusută de Carole Martinez. Prima – citită la recomandarea lui Cosmin, care (să zic cu glas tare?) n-a mai terminat-o (tot nu înţeleg cum ai putut!). Un thriller weird & scary, dar foarte bine scris care spune povestea dispariţiei unei femei (dar, de fapt, spune povestea relaţiei dintre ea şi soţul ei, reconstruită ca un puzzle din versiunile lor). A doua, povestea vieţii unei femei – Frasquita Carasco – care are un dar neobişnuit (vezi titlul). Viaţa Frasquitei este povestită de către fiica ei cea mică, Soledad, care are un alt dar neobişnuit. Mi-a amintit de Casa Spiritelor a lui Allende.

Şi-am încălecat pe-o şa, etc, etc.

P.S.: my precious Mădă today, într-o discuţie în care spuneam că (de obicei) nu joc board games. “But, but YOU READ. Everyone has its cuckoo!“. Mais voila!

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge