You are here: Home > 1 carte pe saptamana, Carti, liste, recomandari > Primul zece de anul ăsta

Primul zece de anul ăsta

read7

Am primit trei întrebări în patru zile (și un comentariu răutăcios pe care nu-l pun la socoteală. Deocamdată 😀 ). Pe scurt, people think I read too fast.

Observați că nu am zis prea mult. Nimeni nu găsește că e prea mult. Ci că e prea repede. Treaba e că nici măcar nu știu dacă-i așa sau ba, dar recunosc că m-a pus puțin pe gânduri. Mi-a trecut repede când Nicu a zis că probabil citesc în ritmul în care vorbesc. Venind de la el, e un compliment, zău.

Dar să vă zic repede ce-am citit anul ăsta, mai bine.

Cititorul din peșteră, de Rui Zink: un eseu despre cărți. Ușor, frumușel. Merge repede. De-o sâmbătă dimineață la cafea.

Tot așa și 42 de gânduri profunde despre viață, univers și tot restul, de Mark Vernon. Tot așa, adică tot frumușel și ușor de citit. Cartea asta a așteptat cuminte în biblioteca mea patru ani să-i vină rândul la citit și am descoperit-o absolut întâmplător datorită Andreei.

Ah, v-am zis ce m-a pus Andreea să fac?? M-a pus să promitnu mai fac nicio comandă de cărți TOATĂ luna ianuarie! So far, so good. Numai că ieri Maria s-a oferit să-mi trimită ea Kate Atkinson, epuizată online 😀 . Măi, măi, books love me or what? Mulțumesc, Maria!

Așa. Am mai citit Ghidul părintelui responsabil: relația mamă-fiu, de Veronique Moraldi. Să nu dați 40 de lei pe ea, că vă bat cu mâna mea! O colecție dezlânată de povești ale unor fii de toate vârstele despre mamele lor – rigide, castratoare, depresive, sufocante sau neimplicate. Dar da, părinți responsabili ne dorim cu toții să fim pentru (în acest caz) fiii noștri.

Am continuat studiul fericirii cu Happy at work de Sophie Rowan și Avantajul fericirii de Shawn Achor. A doua mai bună (și mai serioasă) decât prima. Cu idei de împrumutat și aplicat amândouă.

Două cărți la capete diferite ale (oarecum) aceleiași axe: Maimuța goală a lui Desmond Morris și Namaste – un roman de aventuri spirituale în India a lui Sega. De data aceasta prima (mult) mai bună și mai serioasă decât a doua (sau eram eu high on black tea, una din două).

Și dacă tot am încheiat anul cu Eugenides (Middlesex), de ce să nu citesc ceva tot de el în ianuarie? Sinuciderea fecioarelor deci, la recomandarea Andreei. Păi cine se mai ia după o femeie care are un dulap cu scheleți la avatar, ca mine să pățească! Bine scrisă și addictive așa, la pachet cu niște coșmaruri și vreo două nopți cu bad sleep. Your pick.

Șiiii am lăsat la final două cărți frumoase-de-tot. Bookthief de Markus Zusak – tradusă ca Hoțul de cărți (dar noi știm că, de fapt, este hoața de cărți, da?). O carte sensibilă și frumoasă despre Germania nazistă, despre copii care se joacă cu mingea, despre evrei ascunși în pivnițe, dar mai ales despre cărți, despre citit și despre scris, mai ales despre cuvinte.

Și Minunea de R J Palacio – o carte primită de Bogdan și citită lui (și crețului, când a binevoit să ne recompenseze cu prezența). O carte care nu e o capodoperă prin felul în care e scrisă (are dialoguri chiar banale pe alocuri), ci prin subiectul tratat (un copil cu o maladie genetică ce face ca fața lui să fie distrusă) și prin modul creativ de a spune povestea (sunt capitole povestite nu doar de către August, “eroul”, ci și de către alți copii: prietenii lui, sora lui, etc).

Ăsta-i primul zece de anul ăsta. Nu știu în ce ritm voi citi în continuare. Mai am câteva in the process chiar acum. Povești despre ele – după ce le termin.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge