You are here: Home > 1 carte pe saptamana > Poveşti despre poveşti

Poveşti despre poveşti

Marea “originalitate” a titlurilor de postări (cu cărţi) vine din încercarea de a găsi ceva comun între nişte cărţi care n-au altceva în comun cu excepţia faptului că au fost citite – cronologic, unele după altele.

De ce au fosti citite în această ordine cronologică, ei, aceasta este o altă poveste şi are ceva şanse de a fi povestită altă dată.

Dar să lăsăm poveştile şi să începem poveştile. Despre poveşti.

The Help (Culoarea sentimentelor), de Kathryn Stockett.

Citită la recomandarea Prinţesei, a fost, conform recomandării, o carte citită repede, emoţionantă şi caldă, o poveste frumoasă. Totul a fost să trec peste plictisul primelor zece – douăzeci de pagini de “dialect sudist”; sau nu să trec peste, ci să mă obişnuiesc cu el. Culoarea sentimentelor este povestea unei femei albe care, în ciuda oricărei logici exterioare, începe să scrie poveştile vieţilor unor femei de culoare, cu  bune şi rele, dificultăţi şi provocări; iar cu două dintre acestea se împrieteneşte de-adevăratelea. Unghiurile din care sunt spuse poveştile se succedă alternativ – un detaliu care face cartea şi mai interesantă. Există şi o ecranizare care rula zilele trecute pe HBO, pe care n-am apucat încă s-o văd. Poate de Paşte… Aşadar, dacă vi se face poftă de-o poveste frumoasă, Culoarea sentimentelor e pentru voi.

2012, Cartea 48.

Continuăm cu Tatiana de Rosnay: Se numea Sarah.

O altă recomandare de lectură. De această dată, de la Georgiana.  Realizez acum că este tot o poveste spusă în paralel (o jurnalistă de origine americană mutată la Paris şi o fetiţă evreică) – doar că paralela este, de această dată între epoci diferite. Mi-a amintit oarecum de Albastru pur a lui Tracy Chevalier. Pe unul dintre planuri povestea este – cum altfel? – extrem de tristă, halucinant de tristă aş zice; dar o salvează faptul că e bine scrisă. O salvează în sensul în care să citesc poveşti triste nu este exact una dintre preferinţele mele, cum am constatat că este pentru alţi oameni (nu spunem cine, ştiu ei care 🙂 ). La un moment dat cele două planuri se întâlnesc şi se împletesc – daaar mai bine descoperiţi voi singuri în ce fel.

2012, Cartea 56.

Dacă vă mai amintiţi ce ziceam despre Breakfast at Tiffany’s, puteţi să vă pregătiţi de pe acum roşiile, căci voi vorbi despre Viaţa lui Pi, de Yann Martel.

Mboon. Păi. Viaţa lui Pi mi s-a părut aşa, ca şi cum ar fi fost luate trei cărticele mai mici, de pe rafturi diferite de bibliotecă şi lipite la un loc. Pentru că întâmplător pe personajul principal îl chema la fel. Adică Pi. După o “Pi”-scină. Not kidding. De fapt, în primul moment când încerc să-mi amintesc despre ce a fost cartea, îmi vine în minte numai Partea a doua – Oceanul Pacific, nu şi prima şi a treia parte. Să ne înţelegem: cartea are porţiuni foarte bine scrise (acesta fiind motivul pentru care am citit-o până la capăt). Însă în mintea mea, aceste porţiuni nu formează un tot. Viaţa lui Pi spune povestea unui adolescent eşuat pe mare împreună cu un tigru bengalez. Plus povestea felului în care a ajuns acolo şi a întâmplărilor de după ce “pleacă” de acolo. The end. Read on, folks! Formaţi-vă propria voastră părere.

2012, Cartea 58.

Aşa… şi acum, la final, un deliciu de carte. Cred că una dintre cele mai bune citite anul trecut: Eleganţa ariciului, Muriel Barbery.

Ca mai toate descoperirile interesante, tot o recomandare de lectură: Cosmin Alexandru. Am zis despre Eleganţa ariciului că este un deliciu de carte şi o mai zic o dată, ca să vedeţi că nu glumesc. Plină-ochi de o ironie fină care te amuză până la râs în hohote; dar şi de o sensibilitate pe care nu i-o bănuieşti. Scrisă de o marocană fascinată de Japonia, cartea spune mai multe poveşti despre prietenii cât se poate de improbabile. Între o portăreasă şi o femeie care face curat în case; o portăreasă şi o adolescentă filosoafă; o portăreasă şi un regizor pensionat. Citiţi-o dacă mintea vă ajută; dacă vreţi să vă binedispuneţi; dacă sunteţi pregătiţi să fiţi emoţionaţi, dar mai ales citiţi-o.

2012, Cartea 55.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

2 Responses to “Poveşti despre poveşti”

  1. Zana says:

    Irina, asa de frumoasa este lista asta de carti a ta. Din ea eu am citit Se numea Sarah si Viata lui Pi. Frumoase amandoua, in special Se numea Sarah. Viata lui Pi a fost destul de plictisitoare. Spun cu sinceritate ca mi-a placut mult mai mult filmul. Celelalte doua sunt si pe lista mea de To Read. De abia astept sa le cumpar 😀
    Ultimul blog post de la Zana ..Când ai făcut ultima oară o…nebunie?

  2. irina says:

    Zâna, mulțumesc 🙂 .

    Să citești Eleganța ariciului, e delicioasă, inteligentă și amuzantă. Și foarte sensibilă..

Leave a Reply

CommentLuv badge