You are here: Home > 1 carte pe saptamana, alegeri, Atitudini, recomandari > Despre cărţi, cu dragoste

Despre cărţi, cu dragoste

Cum am citit câte o carte pe săptămână timp de un an şi patru luni

şi ce am învăţat din asta

Ziua după care n-ai dormit, încă nu s-a încheiat; şi pentru mine este încă Ziua Cărţii. Şi ce zi mai bună să vă zic două vorbe despre aventura mea cu cititul, decât ziua aceasta?

Aşadar, totul a pornit ca o provocare: mănuşa spre mine a aruncat-o sis, descoperind iniţiativa asta.

Iniţiativa în sine nu e nouă; dar ideea (m-)a prins. Şi poate tot nu îmi puneam mintea să văd dacă pot ţine ritmul, dacă n-aş fi făcut o numărătoare scurtă a cărţilor citite în 2011 şi rezultatul nu mi-ar fi dat cu… nu, nu cu minus. Dar nu cu plusul la care mă gândeam.

Am auzit des ideea că e o iniţiativă cantitativă şi nu calitativă. Nu, nu e. Când ţi-ai propus să citeşti o carte pe săptămână, timp de un an de zile, ai o grijă de cinci ori mai mare să alegi conţinut de calitate. Tocmai ritmul (şi întrecerea cu tine) nu-ţi permite să-ţi pierzi timpul cu ceva plictisitor, prost scris sau lipsit de valoare.

Şi acum, concret şi cu buline, ce m-au învăţat pe mine 16 luni de citit câte o carte pe săptămână:

  • cumpăr mai puţine cărţi.
  • (dar) să le aleg mai bine. Acum nu mai pun în coşul real sau virtual decât cărţi cărora sunt dispusă să le acord o săptămână din viaţa mea.
  • nu mai las cărţile începute şi neterminate. Ok, mai sunt câteva excepţii, însă muuult mai puţine faţă de anii trecuţi.
  • am răbdare şi
  • să fiu perseverentă. Aproape orice carte “tehnică” cere răbdare şi perseverenţă pentru a fi citită din scoarţă-n scoarţă.
  • informaţiile sunt interconectate (doh!): aproape orice citesc acum din psihologie, economie comportamentală, neuropsihologie sau psihologie pozitivă conţine referiri la celelalte cărţi pe care le-am citit deja (sau care aşteaptă în teancul “de citit”).
  • citesc cărţi în paralel, dar să-mi aleg bine paralelele (constant, pe raftul meu se găsesc: o carte de specialitate, beletristică şi o carte pentru copii).
  • acord mai mult de o săptămână anumitor cărţi (Brain Rules for Baby am citit-o în trei săptămâni, iar 5o de mari mituri ale psihologiei populare – în două şi jumătate); dar să le cuplez – aţi ghicit – cu alte cărţi care se citesc mai repede de o săptămână.
  • lucrez în echipă (e grozav să povesteşi cu cineva despre ce citeşti!).
  • este nevoie de disciplină. Da, îmi place să citesc, chiar foarte mult; dar ritmul constant de o carte pe săptămână se obţine (iniţial) prin disciplină. Nu e o chestiune de hei-rup – câteva nopţi la rând, ci o chestiune de constanţă pe o perioadă mai lungă.
  • (dar) că la un moment dat devine obişnuinţă. Acum nu mai număr, nu mai calculez nimic. Termin o carte şi o încep pe următoarea. Şi tot aşa. Şi aşa mai departe.

Probabil dacă mai caut, mai găsesc. Nu ştiu numărul de pagini cu care sunt mai bogată; dar am o imagine destul de clară despre numărul de idei; precum şi despre felul în care ideile se vizitează reciproc şi fac copii împreună. Şi din acest punct de vedere am avut (şi am) mult mai mult decât pot spune – de câştigat.

Aşa că ştiţi cum e (vorba Anei): iubiţi-vă unii pe alţii. Plimbaţi-vă prin soare. Şi mai ales citiţi cărţi.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge