You are here: Home > calatorii, oameni, recomandari > Cronica unei sâmbete (îndelung) anunţate

Cronica unei sâmbete (îndelung) anunţate

Mi se întâmplă mai des decât mi-aş dori să mă ia viaţa pe dinainte şi să uit că (de fapt) sunt în concediu.

Mi se întâmplă din fericire să am pe lângă mine oameni care îmi amintesc.

Unul dintre aceştia este soţul meu (dar asta este o altă poveste şi va fi, cu puţină disciplină, povestită altădată).

Unul dintre aceştia este şi Andreea.

Şi la capătul unei zile lungi m-am trezit cu o invitaţie de la Andreea – la o ieşire de sâmbătă cu fetele, marca Icar Tours. Invitaţie la care am răspuns (cum altfel decât) cu da.

Dacă vorbesc despre sâmbăta mea, vorbesc despre cafea cu lapte şi soare, despre oameni dragi cu care ştiu că-mi place să ies, cu oameni care-mi plac şi care ar putea (cine ştie?) să-mi devină dragi.

Vorbesc despre plecatul în excursie cu autocarul, despre amintiri de adolescentă, despre suflatul de baloane de săpun, despre senzaţii de copil.

Vorbesc despre glume de clasa a XII-a (ţie îţi stă mai naşpa cu bonetă, ba ţie, ba hai să facem o poză ca să vezi, ba nu vreau să apar în poze cu halat!).

Despre gândul la Charlie şi fabrica de ciocolată (“singurul lucru mai bun decât să vizitezi o fabrică de îngheţată este să vizitezi o fabrică de ciocolată”, mi-a spus). Despre poveşti repovestite în detaliu fanului Betty Ice nr. 1 de la mine de-acasă.

Despre mărturisiri smulse conform promisiunii de la la Tufli (faţă în faţă, la masă, ca oamenii).

Despre râsete pe-nfundate, aşezatul ca la şcoală – în ultima bancă. Despre aplauze neaşteptate, despre eticheta de “masa veselă”, despre paralela dintre dresajul de cai şi – bineînţeles – bărbaţi (el a zis, nu eu!).

Despre cai dansând pe muzică clasică, despre răcoare şi despre ploaie, care-ţi doreai să vină, nu să plece. Despre camere cu dulapuri pictate şi despre liniştea de care te dor urechile – de la Cai de Vis.

Despre o faţă palidă zâmbind ameţită în curbe spre altă faţă palidă; despre efortul de a bea suc bun din pahar, în mersul maşinii, fără să-l dai pe tine (şi nici pe colega ta de drum, dacă se poate!).

Despre muzica la chitară şi despre jumătăţi de cântece Colibri (Dona promite că-mi face un CD pe care mă lasă să-l ascult tot când o să mă duc data viioare în locul ăla frumos, cu lumină şi cărţi).

Despre contacte şi proiecte şi parteneriate şi planuri de viitor şi despre viitoarele petreceri de ziua Anei şi poate şi de ziua lui Codrin, cine ştie? Despre telefoane de la mulţi ani întrerupte din lipsa de semnal şi despre ajunsul înapoi acasă la 10 noaptea.

Am aflat între timp şi de ce am fost invitată: pen’că sunt o femeie fabuloasă, na!

Pentru sâmbăta mea fără mulţumesc nu se poate, un mulţumesc mare, rotund, răsfăţat şi vesel. Mulţumesc, deci!

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

One Response to “Cronica unei sâmbete (îndelung) anunţate”

  1. […] Irina Șubredu: http://www.irinasubredu.com/2012/08/cronica-unei-sambete-indelung-anuntate/ […]

Leave a Reply

CommentLuv badge