You are here: Home > Atitudini, calatorii, din cartea mea cu povesti colorate > summer blues

summer blues

Cum e posibil să nu poţi să cânţi, dar să fie cântece care te fac să vrei (şi să poţi) să scrii? De altfel – să nu poţi să nu scrii, chiar dacă ar fi atât de comod şi de fapt de indicat să te duci să te culci în schimb…

Zilele trecute am zis creierul emoţional – în loc de inimă şi dându-mi seama, am ridicat capul către oglinda virtuală şi m-am privit în ochi cu impulsul irezistibil de a-mi da două palme şi nişte apă pe faţă. Tot virtuală. Apa, nu faţa.

De ce nu se ascultă oamenii unii pe alţii? De ce mai vorbesc, de ce mai întreabă, dacă nu au de gând să se asculte unii pe alţii, dacă se întrerup la jumătatea frazei, cuvântului, poveştii.

E atât, dar atât de uşor să nu trăieşti, să nu te întâlneşti niciodată cu tine, să nu te prinzi de mânecă cu furie scuturându-te şi luându-te singur la rost, întrebându-te cine eşti, de unde vii şi încotro te îndrepţi. E atât de uşor să-ţi umpli zilele cu ceva, încât miracolul – miracolul adevărat e abia când nu faci asta, deşi ar fi aşa de uşor.

E atât, dar atât de uşor să nu te întâlneşti niciodată cu altcineva cu adevărat, să nu te oprească, să nu te întrebe apăsat cine eşti, de unde vii şi încotro te îndrepţi, să nu aştepte răspunsul tău, tăcerea ta plină cu felul în care te gândeşti cum să-i spui, cum să-i arăţi, tăcerea care-şi face curaj şi îşi adună cuvintele, nu care vrea să tacă şi să fugă şi să se îndepărteze. E atât de uşor să nu te întâlneşti niciodată cu altcineva, încât miracolul, miracolul adevărat e abia când reuşeşti să faci asta, deşi ar fi aşa de uşor. să nu.

Ben Howard, Promise.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge