You are here: Home > Atitudini, despre VIATA, din cartea mea cu povesti colorate, liste, MEDITATII, oameni, povesti in soapta > Boy, what a week

Boy, what a week

Luni dimineața am primit în dar un  buchet mare de flori; din ăla “profesionist” făcut, cu trandafiri și crini și frunze verzi, din ăla cu burete pentru apă. A venit la pachet cu douăzeci de studenți în anul I care dintr-un motiv sau altul vor să știe mai multe despre Centrul de Carieră.

Luni dimineață am primit în dar un buchet de flori culese de pe câmp. Cu margarete și flori mov și înalte ca niște lumânări, cu bilețel scris de mână și cu maci.

În fiecare zi din săptămâna asta am primit câte un buchet de flori. Au venit la pachet cu povești din cele mai sfâșietoare; cu pauze dintre un oftat și alt oftat; cu așteptări pe scaun și câteodată cu monștri din acadele cu nas de snickers și guri din bomboane.

Luni după-amiază, într-o liniște aproximativ inexplicabilă și o scurgere a timpului ireal de lentă, am făcut legume la cuptor, derulând cu încetinitorul în minte cuvintele calde ale bunicilor mele care m-au învățat să gătesc. “O să-ți aduci aminte, mamă, când ai să fii la casa ta și o să ai copii, că bunica te-o învățat să mesteci mămăliga” – îmi zicea una dintre ele, care s-a dus de pe lumea asta cu foarte puțin înainte să i se nască primul strănepot. “Tre’ să fii bucuroasă, mamă, când faci de mâncare, că atunci toate or să-ți iasă bune” – îmi zicea cealaltă, pe care și acum, când ajung în cealaltă acasă – o las să mă răsfețe și să mă hrănească.

În fiecare zi din săptămâna asta am gătit câte ceva, chiar dacă în unele zile doar cereale homemade pentru Ghinduță, iar în altele doar salată cu ton pe care m-am bătut cu Căstănuță cel Mic.

Am fost la două evenimente săptămâna asta, dintre care unul mi-a depășit așteptările într-un sens și altul în celălalt, dar până la urmă, hey, orice experiență e bună dacă poți ca din ea să înveți ceva, cum ar zice Adrian; iar la învățat lucruri din experiențe încep să mă pricep tot mai bine.

Am făcut două pașapoarte săptămâna asta, pentru o singură plecare; și nu-mi pot reține gândul că uau, cum se schimbă vremurile; că suntem inconștienți dar că poate, cine știe, mai ales acum, că a ieșit soarele, cumva o sa fie bine.

Așa de multe stări se bat pe spațiul din mintea mea săptămâna asta – dacă poți să iubești și omul care a plecat și omul care a rămas “în locul lui” – în același timp, fără să trădezi vreunul dintre ei; dacă poți să-ți găsești câte o pasiune nouă de câte ori altcineva preia senin pasiunea ta actuală sau dacă măcar ar trebui să încerci, dacă ăsta-i scopul; dacă ajunge câte o întâlnire pe lună / pe semestru – pentru a ține vie o prietenie sau dacă numai voltajul contează, intensitatea cu care ard bucățile de inimă atunci când întâlnirile se produc; dacă să continui să fac ochi dulci fetei pe-ntuneric sau să învăț, odată pentru totdeauna să-mi vând ideile, dar asta este deja o altă poveste și are oarece șanse să fie povestită altă dată.

Vineri nu-i nici pe departe final de săptămână pentru mine; mai am multe, foarte multe lucruri de făcut până să se încheie săptămâna, dar dacă e să mă gândesc bine, nu aș vrea să fie, deocamdată, în niciun alt fel.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge