You are here: Home > Atitudini, descoperiri, Psihologie, recomandari > În care se povesteşte despre fiinţe care nu-s nici bărbaţi, nici femei…

În care se povesteşte despre fiinţe care nu-s nici bărbaţi, nici femei…

…şi vag despre găini şi chiloţei cu dantelă

Bună seara, bună seara, doamnelor şi domnilor, sau în fine, oameni, întrerupem transmisiunea pentru o scurtă preluare (neruşinată) dintr-un articol recent (“cald”, ca să zic aşa) al – cum altfel? – Sorinei Şovagău. La urma urmei, nici domnia sa nu-i cu totul străină de astfel de practici.

Articolul este despre eforturile Suediei de a promova, încuraja, denumi şi aplica neutralitatea de gen.

Ca s-o contrazic în continuare pe Teo (deşi asta în sine este o altă poveste şi va fi, dacă nu adorm cu capul pe taste, povestită în curând), nu ştiu cum de s-a întâmplat să mi se întâlnească paşii cu ai Sorinei (a zis cineva Interconexiuni?) , însă ştiu exact de ce îmi place de mor cum scrie: fiindcă e amuzantă, fiindcă e deşteaptă, fiindcă ai nevoie de mai mult de doi neuroni pentru a înţelege ce vrea să spună şi e nevoie ca ei (neuronii) să fie interconectaţi; pentru că scrie psihologie, chiar şi atunci când vorbeşte despre chiloţei cu dantelă, fiindcă citeşte, fiindcă se documentează. Dar ca să nu mai lungesc vorba, iată!

“Dezbaterea (în fond şi în fapt, nesfârșibilă) din care bărbații și femeile vor ieși sau nu egali (sau “la egalitate”), asta-i mai puțin importantă deocamdată, semnificativ îmi pare a fi faptul că ne-am putea strădui mai mult, specialiști și oameni “comuni” laolaltă, în a fundamenta mai solid o lume normală în care să fim în mod egal liberi să ne exprimăm naturile esențialmente diferite. Sigur că oricând putem să mai creștem feminismul (de fapt, acesta-i cuiul lui Pepelea, inclusiv la Egalia, neutro-grădinița din Suedia) – dacă are cineva nevoie de voluntari implicați, sunt gata -, doar că ideea discriminărilor de gen și a extinderii drepturilor […], nu  se rezolvă prin uniformizarea de gen și neutralitate. Nu prin ratarea experienței. Nici chiar prin ratarea conflictului.

*

*            *

«O alta gradinita a scos “timpul liber” din program, pentru ca, atunci cand se joaca liber, “modele stereotipice de gen se nasc si se cimenteaza. In joaca libera exista ierarhie, excludere si samanta rautatii”.»

Oh, bineînțeles că da. În viața liberă, jucată bine sau ba, cam așa stau lucrurile. Toate culturile umane adăpostesc disproporțiile averilor și ale puterii, ale proprietății, prestigiului și statutului, pedepsele, reglementările sexuale, inegalitățile de gen, diviziunea muncii în funcție de sex, conflictul și violența (trăsături universale, validate de antropologi). În marea ei parte (ba nu: până la moarte), viața noastră reală se desfășoară pe baze conflictuale, iar pentru că selecția naturală e responsabilă de modelarea creierului nostru (chiar și de moartea lui), motivele pentru care generăm și întreținem conflictul sunt, bineînțeles că da, înnăscute, inclusiv acela de a le datora celular strămoșilor noștri, marilor competitori și învingători ai selecției, continuarea acțiunii concurenţiale. Sigur că starea de conflictualitate intrinsecă n-ar trebui să se lase cu vărsare de sânge sau cu violări de gene neadecvate (și nici nu se întâmplă prea des, oamenii găsesc căi de rezolvare înțelepte și rafinate), iar selecția naturală nu-i chiar atât de necioplită și de fioroasă încât să nu permită manifestarea a ceea ce eu numesc noblețea înaintării speciei, acel amestec de altruism, coeziune și atașament întru o iluzorie, dar necesară, fraternitate.

*

*             *

În concluzie, vreau în viața mea partea mea din conflictul de gen. În cel mai nefericit caz, dacă s-ar promulga vreo lege genţială (licență poetică, similarul lui “marţială”), m-aș mărita, încântată și nu prea, cu persoana mea. În continuare vreau, pentru mine, chiloței cu dantelă și fustiță. […]. Doresc să fac pipi, în continuare, în toaleta fetelor. Vreau ușă la intrarea în ea (sau măcar o perdea). Vreau să fac dragoste cu un bărbat ce se-ndreaptă spre mine cu organul fortificat de investiția psihologică a genului pe care-l are de apărat și de multiplicat. (Pentru roşitori, alții decât ouăle de pe masă, vorbesc de creier, desigur.) Nu vreau un act sexual de unire a minților neutralizat de uniformitate. Vreau roluri sociale variate și, dacă se poate, cât mai bine jucate. Nu-mi doresc un orgasm existențial echidistant față de genurile noastre, vreau diferențe asumate din care să am, individual și ca specie, de câștigat. Vreau să pot savura conversația cu orice bărbat care crede că-i, aprioric, mai deștept decât mine, doar pentru că-i un mascul selectat și adaptat și, drept urmare, deține în gene dreptate. (… Ups. Afirmația asta sună bine da’ e prea hazardată, dacă nu uit, o dau jos la montaj, drept neadecvată.)

*

*                     *

Cu drag,

sperând pentru Dumneavoastră că Dumnezeu conduce-un camion cel puțin bleu și bagă viteză pe-o autostradă cel mult rozalie,

așteptând în continuare răspunsul la “Da’ dacă El e, totuși, femeie?”,

vă doresc în continuare finalizare de sărbători absolutamente neutre (azi e-a treia zi, după calendar),

mereu a Dumneavoastră,

Sorina-Găina.”

 

Articolul în întregime, aici.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge