You are here: Home > alegeri, Atitudini, despre VIATA, MEDITATII, oameni, sincronicitati > Povesti mici de bagat in buzunar

Povesti mici de bagat in buzunar

Tot incerc sa scriu, dar ma simt ca si cum as incerca sa dansez balet cu bocanci in picioare. Stiu ce vreau sa spun, dar sunt franturi de vise carora parca le-ar fi greu sa treaca dincoace, in lumea asta facuta din carne si scanduri.

Iar ce vreau sa spun, nu-i despre rezolutii uimitoare de anul nou, nici despre magia Craciunului, si cu atat mai putin despre mintea geniala a vreunui terapeut.

E, mai curand, despre franturi de suflet pe care, dezbracandu-ma de obisnuinte si platitudini, am pretentia sa le las sa ia contact cu lumea; sa simta pe piele toate cele paisprezece grade cu minus.

E despre fragmente mici, inexplicabile de incantare – că atunci cand te astepti mai putin descoperi o veselie pe care nu ai banuit-o la un om pe langa care ai trecut de zeci de ori inainte – care iese in pasi de dans din biroul sefului doar pentru ca se bucura sa te vada sau iti explica senin cum a invatat sa-si recunoasca colegii doar dupa… partea de la mijloc in jos.

E despre momente rare de curaj, ca atunci cand te hotarasti ca ai dus cu tine o frica – destul si ca e timpul sa o lasi jos din spate – si atunci cand faci asta fiecare celula de muschi se relaxeaza dupa nici nu mai stii cata vreme de cand sta contractata. Si astepti senin si impacat sa se intample ceva rau; iar ceva-ul ala nu se intampla.

E despre clipe nepretuite de mirare cand mai gasesti pe cineva – unul dintre oamenii aceia rari care nu cred ca Julio Cortazar e un actor de telenovela si care a pozat aceleasi case de turta dulce din Amsterdam – ca si tine; sau cand asculti melodiile puse de altcineva ca si cum le-ai fi ales cu mana ta.

E despre descoperirea surprinzatoare ca viata e suportabila si cand e grea, cand oameni dragi te dezamagesc si vine vremea sa incepi sa-i vezi si asa cum sunt ei, nu doar cum ti-ai dorit tu sa fie.

Dar si despre descoperirea surprinzatoare ca viata este frumoasa si cand e usoara, cand te duci la culcare cu pace in suflet si cu un zambet interior catre copilul tau care spune “o sa stau si eu langa tine putin, iar daca adorm, Tati o sa ma duca la mine in camera” – fiindca exterior incerci sa fii serios, cu o spranceana ridicata, ca un om mare ce esti, ca un parinte responsabil de educatia copilului tau – ce esti, spunandu-i la final, de parca i-ai face cine stie ce favoare: “bine, hai, dar numai cateva minute” – desi stii bine ca o sa adoarma imediat, cu capul lipit de umarul tau, iar asta o sa te faca sa te simti atat de bine.

Si despre recunostinta care iti umple sufletul cand iti dai seama ca toate astea exista.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Leave a Reply

CommentLuv badge