You are here: Home > alegeri, Atitudini, despre VIATA, MEDITATII, oameni, Psihologie, recomandari, relatii > De viata si de moarte

De viata si de moarte

Am terminat de citit “Ultima prelegere” a lui Randy Pausch si m-am ales – bonus – cu cateva dileme:

1. Este Randy atat de bun pe cat mi s-a parut, sau m-a impresionat asa “doar” pentru ca urma sa moara? Si daca raspunsul este varianta b,

2. chiar nu suntem in stare sa AUZIM mesaje de genul celor pe care el le transmite (simple, in esenta, despre oameni si viata si despre sensul traiului pe pamant) – decat daca ne vorbeste cineva care moare si lasa in urma 3 copii care nu merg inca la scoala? sau

3. suntem in stare sa “auzim” aceste mesaje, dar diferenta dintre “a cunoaste cararea” si “a merge pe carare” este atat de mare, incat nu ajungem, de fapt, sa le transformam in actiune?

Si cu asta, cumva, I’m back to square one:

4. (si cea care ma bantuie cel mai tare): CUM faci, mai exact, sa inveti sa traiesti in felul oferit ca exemplu de Randy (si de pacientii in stadiu terminal ai lui Yalom, de altfel) – FARA sa ai corpul invadat de metastaze sau sa fi suferit vreo nenorocire iremediabila? Cum faci sa-ti pastrezi perspectiva clara asupra vietii si sa lasi lucrurile nesemnificative sa nu conteze si sa faci tot binele pe care il poti face si sa creezi zilnic amintiri cu ai tai si sa-ti cultivi curiozitatea si sa-i inspiri pe altii si sa bei coniac din paharele “bune” si sa faci pace cu moartea – cat inca nu-ti bate la usa?

Iar asta este, probabil, una dintre dilemele cele mai importante ale vietii mele de pana acum.

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

2 Responses to “De viata si de moarte”

  1. dia says:

    Cred ca este un mecanism de autoprotectie, o urma de teribilism se pastreaza in noi si dupa adolescenta si mereu ne gandim ca noua nu ni se vor intampla aceste lucruri, altfel ne-am teme de orice. Iar “doar” atunci cand se intampla poate cineva ajunge la aceasta stare pentru ca nu mai are de ce sa se teama, deja s-a intamplat ce e mai rau (iar uneori raul vine insotit de bine). Asta e deocamdata singura explicatie la care ma pot gandi.

  2. irina says:

    @Dia: Daca nu ti-am raspuns din prima e pentru ca ma tot minunez cat de aproape ai “nimerit” cu presupunerea de tot ce zice literatua de specialitate on death & dying.

    Asta, pe de alta parte, nu-mi raspunde la intrebarea: cum faci cand NU ai cancer? 🙂 Cum faci sa-ti traiesti viata la maxim adica…

Leave a Reply

CommentLuv badge