You are here: Home > alegeri, Atitudini, despre VIATA, oameni, Psihologie, recomandari > Intr-un fel, despre educatie

Intr-un fel, despre educatie

Citesc – in cartea lui Susan Baur o istorie a relatiilor sexuale si sentimetale intre terapeuti si paciente (si, mai nou, intre terapeute si pacienti). Intr-un fel, e ciudat, pentru ca as fi crezut ca imi va fi greu sa citesc ceva care sa ma capteze cu adevarat – dupa Yalom, si acum ma trezesc ca las cu greu din mana o carte de o autoare si despre un subiect care nu reprezentau nimic pentru mine cu o luna in urma.

Susan isi pune in mod serios problema felului in care ar trebui abordata, in formarea psihoterapeutilor, problema relatiilor cu pacientii, jongland intre atitudinea dezumanizanta caracterizata de “imbratiseaza un pacient – angajeaza-ti un avocat!”si extrema cealalta: “in terapie este permis orice ajuta pacientul”.

O discutie pornita in gluma cu o prietena din bransa ma duce catre descoperirea unu short film “foarte bine facut”(aveai dreptate, Dana 🙂 ) – despre personalitatile multiple. Ma numar printre studentii norocosi care aveau laboratoare saptamanale in spitale de boli mintale sau afectiuni neurologice si care puteau, astfel, sa cunoasca efectiv pacienti si sa ia contact cu simptomatologii variate, lucru care acum nu se mai intampla. Nu voi lucra probabil niciodata in sanatate mintala, insa laboratoarele acelea s-au adaugat formarii mele, deschizandu-mi mintea mult peste granitele cu care intrasem in facultate.

Si nu ma pot opri sa ma intreb: ce educatie psihologica oferim “copiilor” care vor sa lucreze in domeniu? Cum este posibil ca la sapte ani de la terminarea facultatii sa descopar intamplator aspecte esentiale pe langa care nici macar n-am trecut cand eram studenta – care nici macar n-au acelasi cod postal cu materiile pe care le-am studiat in facultate? Cum este posibil ca una dintre cartile de capatai in psihoterapia de grup – a carei a doua editie a aparut in 1977 (!!!) sa nu apara mentionata nici macar in treacat in bibliografia de la facultate?

Episodului de revolta ii urmeaza intotdeauna cel in care ma intreb “ok. ce pot face EU?”. Si nu stiu; nu am un raspuns multumitor la intrebarea asta. Nu am un raspuns care sa ma lase sa dorm linistita. Pentru moment, voi continua sa merg in vizita la seminariile de la psihologie, voi continua sa-mi cultiv curiozitatea si voi continua sa “dau mai departe”- cum stiu si cum pot – ceea ce gasesc si ma entuziasmeaza. Cum ar fi “INSIDE”. Enjoy!

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

2 Responses to “Intr-un fel, despre educatie”

  1. cristi says:

    da, si eu am fost printre studentii norocosi. nu imi amintesc daca ai asistat la toate episoadele care imi vin acum in minte insa consider ca am avut norocul sa am in acelasi grup de studiu colegi care ne-au dat posibilitatea sa observam aspecte neconventionale ale relatiilor terapeut-pacient (cineva “uitat” inchis in salon cu cei de la “fara clanta” iar noi privind de dupa usa, cineva de care s-a indragostit spontan si manifest o pacienta cu schizofrenie paraonoica, cineva care a devenit obiectul defularii, la fel de spontan si manifest etc.) 😀

  2. irina says:

    @Cristi: 😀 😀 😀 nu, nu la toate; dar la unele da =))) . Thank you for reminding me!

Leave a Reply

CommentLuv badge