Irina Şubredu

Nici o geanta nu este prea mica pentru un pachet de servetele.

Azi am un singur lucru de spus:

thank

YOU.

so what if it hurts me

so what if i break down

so what if this world just throws me off the edge

my feet run out of ground

i gotta find my place

i wanna hear my sound

dont care about other pain infront of me

cause im just tryna be happy, yea

just wanna be happy, yea…

Leona Lewis, Happy.

Stau in fata unor relatii pe care le am in prezent cum stateam in scoala generala in fata unor probleme de matematica foarte complicate sau a unor jocuri de logica foarte enervante, inainte de a le descifra sensul, de a le gasi solutia: nu stiu incotro s-o iau; nu inteleg ce vor sa ma invete; sau inteleg ce vor sa ma invete si stiu incotro s-o iau, doar ca nu-mi convine si inca stau pe loc, sperand sa descopar altceva.

Sentimentul trait este de fascinatie nemarginita amestecata cu frustrare nemarginita – dupa care, cand frustrarea devine prea mare – imi bag picioarele si ma las.

Apoi ma intorc, fiindca fascinatia este totusi irezistibila. Si fiindca in tot timpul asta, chiar cand nu stiu “solutia”, am constant sentimentul ca solutia exista, ca o s-o aflu, ca o sa inteleg. Si cine o sa fiu atunci, imbogatita cu volumul de cunoastere acumulat din experienta prezenta, plus echilibrul emotional care ma asteapta – sunt cu mult prea tentante…

Dragostea poate veni in diverse forme. Daca nu apare in forma pe care o asteptam sau speram sa vina, asta nu inseamna ca nu a sosit.

“Mami? Stii ce-a facut Bunicul? A coborit de pe alta planeta” (!!!!???!)

Pentru ca sa cresti cu o sora mai mica -  te invata lucruri pe care nu ai cum le invata altfel.

Pentru ca faci parte dintre oamenii aceia pe care ii pot numara pe degetele de la jumatate de mana – cu care ma simt in siguranta sa fiu eu insami in orice situatie.

Pentru ca stiu ca pot sa-ti spun orice si stiu ca nu o sa ma judeci.

Pentru ca simti intotdeauna cand am nevoie sa fii langa mine.

Pentru ca am petrecut impreuna zile intregi de dimineata pana seara cu friends si pizza.

Pentru toate datile cand aveai treaba, dar ai pus-o on hold, doar ca sa stai cu mine. Pentru ca nu mai cunosc pe nimeni care sa faca asta pentru mine.

Pentru ca ii povestesti tu mamei noastre ce se mai intampla cu mine.

Pentru ca il iubesti pe copilul meu ca si cum ar fi copilul tau si pentru cat de mult te iubeste el.

Pentru ca te intelegi cu sotul meu. Pentru ca ai invatat sa il accepti, desi ti-a “furat” majoritatea numelor de alint pe care ti le dadeam inainte.

Pentru ca ma asculti cand ma entuziasmez, dar si cand ma enervez; cand sunt dezamagita si cand sunt incantata; cand sufar si cand ma simt iubita. Pentru ca nu spui niciodata “ti-am spus eu!”, desi ai putea…

Pentru ca esti curajoasa; pentru ca esti desteapta; pentru ca stii sa visezi; pentru ca iti place sa cresti; pentru ca esti hotarita si pentru ca esti creativa; pentru ca esti foarte buna in ceea ce faci; pentru ca faci lucruri atat de dificile si pentru ca te descurci; pentru ca esti atat de matura in gandire si atat de copil in emotii.

Pentru ca esti persoana cu care ma voi uita in albumele de fotografii cand voi avea 80 de ani – si voi spune “aici eram in etapa X”, “aici eram in etapa Y” – iar “X” si “Y” vor fi numele prietenilor pe care ii voi fi avut de-a lungul vietii.

Pentru ca esti omul care m-a iubit cea mai lunga perioada din viata mea de pana acum si pentru ca esti pentru mine definitia iubirii neconditionate.

Ah, si pentru ca azi e ziua ta .

La multi ani, Draga Mea!

sunt zile in care ma bucur ca ploua si e frig afara fiindca o parte dintre hainele mele favorite sunt groase si nu le pot purta cand e soare.

Yalom merge cu mine peste tot (l-am carat in brate din Copou pana in Tatarasi, pe jos, de exemplu). Stiu ca suna enervant si plictisitor, dar a devenit aproape ca o voce in the back of my mind – cu care ma sfatuiesc uneori.

*

*          *

Mi-am ascutit creionul cu care imi scriu viitorul, fiindca stiu ca sunt lucruri pe care le vreau (sigur, cand spun lucruri, vreau sa spun experiente). Doar ca nu ma mai grabesc nicaieri si fac pasii pe rand. Le las sa se coaca, sa se aseze, sa capete forma.

*

*            *

Sunt iar intr-o etapa de cumparat carti de toate neamurile – de la psihoterapie la filosofie de doi lei, cu escala prin beletristica (Tracy Chevalier a vrut sa se urce in cosul meu de doua ori saptamana asta si cred ca nu am luat-o doar fiindca mi s-a parut ciudat sa am o a patra carte de-a ei in biblioteca). Nu m-am decis cate vieti imi mai trebuie sa le termin de citit pe toate din biblioteca, dar pentru moment curiozitatea de a vedea ce se ascunde intre copertile lor e mai puternica.

*

*           *

Copilul meu face parte din mine intr-un grad pe care nu mi l-am imaginat, asa cum face parte din mine si frica de a o lua de la capat din nou.  Visul meu de azi-noapte m-a purtat prin toata perioada noastra impreuna de pana acum si a fost un film la care mi-a placut mult, dar mult de tot sa ma uit.

*

*             *

De asemenea, The bedside dream journal a transformat experientele mele onirice in niste calatorii pe sfert constiente. Azi dimineata am visat ca m-am trezit si imi povesteam visul in jurnal (am visat povestea visului de mai inainte). Uneori merg cu ochii inchisi prin casa, fiindca vreau sa raman inca pe terenul acela ciudat dintre somn si veghe – dar asta este deja o alta poveste…

*

*            *

Si ascult pe repeat “The boy with the arab strap”, fara macar sa stiu de ce; probabil din cauza ritmului, probabil din cauza oftatului care se aude aspre finalul melodiei.

Si, vorba cantecului,

What did you learn from your time in the solitary
Cell of your mind?

Ieri, seara de film cu fetele. O Madalina avea sotul plecat, cealalta un sobolan in camera, asa ca le-am gazduit la mine. Conventia: sa ne uitam la un film siropos, pe care oricum nu l-am vedea cu baietii.

O Madalina alege “The time traveler’s wife” si propunerea se accepta.

Doua ore mai tarziu, un prieten pe care il am in lista de messenger imi spune ca tocmai a terminat de vazut “The time traveler’s wife”, cu doua ore in urma. Oare… o fi calatorit vreunul dintre noi in viitorul celuilalt si si-a ales filmul in functie de asta? Sau este doar o alta simpla coincidenta?