Teo si sensul vietii
Pentru ca nu exista in fiecare zi conferinte ca asta, si pentru ca o parte din mine simte nevoia sa invete tot timpul, “scoala” mea arata zilele astea in multe feluri.
Seara, intru in sala de clasa a cartii acesteia (pe care am primit-o cadou acum cateva zile). Irvin Yalom e un profesor ciudat, care face multe lucruri altfel decat le-as face eu si are multe credinte diferite, insa gasesc fascinante povestile lui din “Mama si sensul vietii”, intr-un fel ca pe studiile de caz pe care nu le-am avut in clasa a X-a, in alt fel ca pe lectura care imi pune mintea la lucru in loc s-o lase sa se atrofieze.
Cand am un pic de timp liber si – preferabil – companie (a copiilor din Alexa 2k10 sau, mai nou, a Madalinei) – vad cate un episod din “Lie to me” – serial in care, dand la o parte doza de comercial, am gasit cateva franturi de “altceva” educativ, care ar trebui sa se predea la Facultatea de Psihologie – inca din anul I.
Si cateodata – mult mai rar decat mi-as dori, daca astrele se aliniaza potrivit, daca programele noastre se sincronizeaza, se poate sa invat cat un curs de-un semestru (despre educatia incluziva, despre surditatea congenitala si intelect, despre rostul evaluarii sau chiar despre noua lege a invatamantului), de la Teo. Si despre dragoste s-ar putea sa invat…
March 26th, 2010 at 8:59 pm
Doar o vorba sa-ti mai spun: un filosof spunea ca “viata are sens doar daca nu-l cauti”…
In al doilea rand, as vrea sa-ti spun ca intalnirea cu tine imi schimba linia orizontului si vectorii privirii.
In al treilea rand, toate cele spuse au fost posibile pentru ca, fara sa vreau , mai demult, am invatat de la tine ca privirea e ghidata mai intai de vis,ea e visatoare, ca mai apoi sa devina o “ingandurare”…si ce mult imi place sa visez…
te pup, teo
March 27th, 2010 at 9:25 am
@teo: cred ca esti singura persoana pe care o cunosc (sau, oricum, una dintre foarte putinele) – in stare sa fie visatoare si ingandurate pe strada la miezul noptii, cand afara sunt maxim cinci grade si un vant rece trece prin tine.
In al doilea rand as vrea sa-ti spun ca la fel mi se intampla si mie (intalnirea cu tine imi schimba linia orizontului…) si desi te stiu de ceva vreme deja, lucrul asta inca ma ia prin surprindere.
In alta ordine de idei, multumesc si… tinem aproape
April 21st, 2010 at 2:38 pm
[...] Prima carte de-a lui pe care am citit-o a fost “Mama si sensul vietii” (cumparata “intamplator” de sotul meu, fiindca… nici nu stiu de ce; m-a atras “ceva” la ea). N-am putut-o lasa din mana. M-am intors in librarie si mi-am luat “Calaul dragostei” – o carte care n-avea nicio sansa sa fe aleasa intamplator, dupa titlul pe care-l poarta. La fel: devorata. Mi s-a parut incredibil, fiindca mi se intampla extem de rar sa gasesc un autor de la care sa-mi placa la fel de mult doua carti. [...]