You are here: Home > despre VIATA, Dragoste, MEDITATII > A moment of honesty

A moment of honesty

Imi place intotdeauna, in filme (in special in cele de dragoste, dar nu numai), sa urmaresc secventele care spun povestea unei femei, asa cum e vazuta ea de catre un barbat. Uneori secventele astea nu au dialoguri, sunt franturi de imagini cu fundal muzical siropos sau furios sau depresiv; succesiuni; momente; cand se trezeste si-si aseaza parul ciufulit; cand invarte lingurita in cafea; cand vorbeste cu cineva, se plimba, zambeste sau dimpotriva; cand se gandeste, cand se framanta, cand viseaza cu ochii deschisi.

Imi place sa citesc ce scriu barbatii despre femeile “lor” sau despre cele care ii marcheaza cumva; imi place sa-mi imaginez cum arata femeile din spatele melodiilor care imi plac (femeia din “growing up beside you“, femeia din “zambetul tau de dimineata“, cea din “cantec pentru ea“…).

Imi place, fiindca ma face sa ma privesc din exterior cumva. Si fiindca ma face sa ma intreb intotdeauna cum ar fi sa fiu femeia aceea pentru cineva…

Related Posts with Thumbnails

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

4 Responses to “A moment of honesty”

  1. Fane... cine-i Fane? says:

    …am vrut sa comentez ceva, dar dupa ce am sters de mai multe ori m-am lasat balta. Probabil asa o sa ma doara capul cel mai putin maine. Pa pa.

  2. irina says:

    @Fane: ACUM m-ai facut curioasa 🙂 Sper ca nu era de (foarte) rau comentariul…

  3. Fane... cine-i Fane? says:

    …o adevarata provocare, am recitit totul, pe indelete, acuma am inteles cu totul altceva, urmeaza o mare confuzie… inginerul din mine striga: DECI…? iar apoi al doilea eu zice: poti trai tot ceea ce vrei, e posibil sa fi trait deja in alta viata toate acestea, iar acum tu doar rezonezi cu ceea ce vezi sau auzi, iar creierul tau traduce asta ca dorinta, dragoste, respingere si ura. Cine stie… DECI, SI TOTUSI…?

  4. irina says:

    @Fane: mi-ar placea sa iti spun ca acum sunt mai lamurita 🙂 . Nu sunt. Nu stiu cum anume ai inteles prima data. Nu as sti nici acum sa iti spun “ce am vrut sa spun” – altfel decat am spus-o deja 🙂 .
    ” iar acum tu doar rezonezi cu ceea ce vezi sau auzi, iar creierul tau traduce asta ca dorinta, dragoste, respingere si ura” – asta imi suna foarte… a explicatie posibila, foarte posibila chiar; si iti multumesc pentru ea. Iar apoi al doilea eu zice “si totusi?”. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge