Irina Şubredu

Noaptea asta imi aminteste de noptile cand sunt singura si nu dorm.

Aaaa, da: poate pentru ca sunt singura. Si pentru ca nu dorm.

… asta e singurul sunet care se aude aici, unde sunt acum.

ok, nu pot sa nu scriu despre asta:

de o saptamana am mac, cu care m-am imprietenit deja. care imi place mai mult decat mi-am imaginat vreodata si de la tastatura luminata a caruia scriu acum, cu lumina stinsa. Ok, OK, Richard Branson a zburat cu balonul cu aer cald si era sa moara din asta, dar scrisul la tastatura luminoasa este de asemenea ceva ce e pacat sa ratati in viata asta. De asemenea, marul luminat ma face sa zambesc de cate ori il vad.

Unii zic ca asta si pozele de la Radu sunt niste snobisme. Asa or fi. Dar is niste snobisme tare incantatoare ;;) pe care – ca sa zic asa – vi le doresc si voua.

Imi place usurarea pe care o simti cand iesi din ceata – la lumina, si totul in jurul tau se insenineaza brusc si ai un sentiment coplesitor de claritate si liniste si de “totul-e-asa-cum-trebuie-sa-fie”.

Imi place cand am rabdare cu mine, cand imi dau voie sa fac greseli, cand nu ma mai cert in capul meu fiindca n-am ajuns la timp, fiindca am ales drumul greu sau fiindca am luat decizii proaste.

Imi place cand am incredere in feelingurile mele, chiar daca niciun motiv exterior pare sa nu le sustina; imi place cand vad pe loc perfectiunea unei situatii care pare din start ratata; imi place de cate ori reusesc sa fac loc unei idei noi in capul meu, unei trairi noi in inima mea sau unui lucru nou in viata mea.

Imi plac oamenii noi pe care ii intalnesc si care ma invata lucruri si cu ajutorul carora traiesc experiente inedite; imi plac oamenii vechi impreuna cu care descopar patternuri pe care le folosim in relatii si impreuna cu care incep incet incet sa comunic si sa fiu acolo; imi place la nebunie de cate ori redescopar la omul de langa mine cat este de minunat si de ce ne-am ales unul pe celalalt si cum am crescut impreuna. Imi place sentimentul de mandrie, de calm si de siguranta la gandul ca el imi “face fata”; ca nu se sperie; ca stie ce sa faca si cum; si sentimentul ca ma pot abandona cu totul, inchide ochii si renunta la control cand sunt cu el, chiar daca n-o fac, decat foarte foarte rar.

Imi place cand am curaj sa fac lucruri pe care spun ca le voi face, cand las partea dura, de otel din mine sa se manifeste; cand sunt ferma si clara si cand merg pe drumurile pe care le aleg. Si imi place cand, in miezul celei mai dificile situatii, cand emotional nu pare deloc posibil, am totusi undeva sentimentul ca da, o sa fie bine, ca da, ESTE bine chiar acum si ca da, Universul e “la locul lui” si ca… “tra-la-la”, cum stie bine sa o faca.

“Nu exista nicio combinatie de cuvinte

Pe care s-o pot pune pe spatele unei vederi…”

asa incepe o melodie minunata cantata de Jack Johnson si ascultata week-endul asta.

Vestile sunt asa:

am primit primele poze de la Radu. Imi vine sa ma tot uit la ele una cate una, cum mananci cu zgarcenie cate o bomboana dintr-o cutie primita cadou – ca sa-ti ajunga pentru cat mai mult timp.

Oricat ma uit la ele, am una care mi s-a lipit de suflet. Asta:

E fix pentru “mami, da-mi un suflet de-al tau, sa ma bag in el…”!

Si cealalta veste e ca am fost mult mai mult CU EL zilele astea. Si e ATAAAT de bine! Si e un copil ATAAAT de special. Si in seara asta a invatat sa foloseasca Tux Paintul, ca Paintul obisnuit cu care “mami, hai sa desenam niste zambilici” nu mai e asa interesant deja.

Love is the answer
at least for most of the questions in my heart, like
Why are we here? And where do we go?
And how come it’s so hard?
It’s not always easy and
sometimes life can be deceiving
I’ll tell you one thing, it’s always better when we’re together

unei dimineti la care nu visam, dupa zbaterea ultimelor zile si frigul noptii trecute.

pentru “lumina lunga” care lumineaza lumina din tine lasand restul in jur intunecat.

pentru balansoarul in care nu m-am mai urcat asa de fara griji de cand eram tanara si indragostita.

pentru fiul meu, atat de “mare” si atat de mult acolo. pentru cum porunceste lumii sa se aseze in jurul inimii lui, si nu accepta sa-si aseze inima unde se intampla sa fie loc in lume.

pentru coca cola in paharul de coca cola si pentru shaworma veche de trei zile incalzita la microunde.

Si mai ales pentru Radu, care ma scoate din papuci si din locul in care detin controlul asa cum stiu atat de bine sa o fac – si ma duce in locuri necunoscute unde mi-e totul strain. pana cand ma intalnesc cu mine.

Azi e o zi tare buna .

Lectia despre ce e mai rau decat sa doara foarte tare: sa nu doara deloc. Si e frig, frig, frig. Si ai vrea sa-ti cauti vocea interioara, fiindca iti amintesti ca prin ceata ca parca mai era ceva. parca mai era ceva…

“Uite mami, sucul ala se asorteaza cu sosetele mele!”

Am descoperit recent despre mine ca am un model de a nu incheia situatii si relatii (ceea ce in termeni psiho-bubu-pupu are legatura cu ceva dolii nefacute).

Asa ca de data asta am decis sa sufar in mod deschis si sa imi iau la revedere in mod oficial de la unul dintre momentele mele zilnice de liniste, de savoare, de deliciu, de amuzament, de simpatie si da, de dragoste:

Blogul Madalinei

Pentru ca de ceva timp linkul catre minunile mele de zi-cu-zi ma duce aici:

:-<

Pentru cine nu stie, blogul Madalinei, pe langa faptul ca a fost principalul motiv pentru mi-am dorit (si am avut destul curaj incat sa-mi fac) blog, era la inceput (prin 2006 adica) lectura de fiecare vineri la cafea. In fiecare vineri, cand ne intorceam de la masa, Alma zicea “asaaaaaa, acuma sa vedem ce-a mai scris Mada”.

Asadar, draga Mada, e posibil sa-mi para mai rau decat tie dupa http://maddish.weblog.ro/ .

De asemenea, Cosmin, MULTUMESC ca m-ai batut la cap pana m-am enervat suficient incat sa “ma mut in casa noua”!

Eu – de vorba cu o prietena, cum fac de atatea ori.

El, incercand sa-mi atraga atentia, cum face de atatea ori.

De atatea ori, in momentele astea eu il intreb “Mami, ce faci? Te bagi in sufletul meu?”

Acum, el imi spune direct: “Mami, da-mi un suflet de-al tau, sa ma bag in el!” !!!