Irina Şubredu

Lucrurile in care cred nu sunt deloc lucruri, dar sunt la fel de reale ca lucrurile.

Se spune ca viata noastra este o oglinda a ceea ce “locuieste” la mansarda noastra. Urcand scarile si aprinzand lumina, iata ce am gasit:

cred in dragoste. in dragostea neconditionata.

apreciez creativitatea

cred in responsabilitate. a fiecaruia dintre noi pentru gandurile, emotiile si actiunile sale. cred in responsabilitatea fiecaruia de a avea grija de propria fericire.

cred in grija pentru Planeta Pamant, casa noastra.

cred in grija pentru orice forma de viata.

valorizez respectul pentru puncte de vedere diferite.

cred in abundenta. cred ca exista o sursa nelimitata de energie care poate fi materializata in orice. cred ca exista suficient din orice pentru toata lumea.

cred ca tot ce este viu se afla in legatura.

cred in importanta trairii momentului prezent. sa te bucuri “acum” – e singurul fel in care te poti bucura. amintiri placute inseamna tot bucurie “acum”, pentru ceva deja petrecut. “abia astept” inseamna tot bucurie “acum” pentru ceva bun care urmeaza sa se intample.

cred in perfectiunea interioara a tot ce este viu. chiar si a oamenilor . cred ca avem cu totii toate resursele de care avem nevoie.

valorizez increderea in fortele proprii. vad zilnic ce se intampla cand lipseste. si cum nimic altceva pare sa nu o inlocuiasca.

cred in a darui celorlalti. stiu din experienta mea ca primesti cu atat mai mult cu cat daruiesti mai mult.

cred in existenta liberului arbitru. cred ca orice om poate fi, face si avea tot ce doreste. cred ca orice om are libertatea de a fi, face si avea tot ce doreste. cred in a respecta celorlalti (CHIAR si celor dragi noua) libertatea de a fi face si avea ceea ce doresc.

cred ca avem cu totii dreptul de a ne bucura de viata, de sanatate si de toate lucrurile frumoase care exista aici.

cred ca nu trebuie sa muncesti din greu ca sa reusesti / meriti sa fii fericit. cred ca ajunge sa muncesti cu bucurie, facand ceea ce iti place.

cred ca bucuria, sanatatea si fericirea sunt starile normale.

cred ca nu poti sa judeci si sa iubesti in acelasi timp.

cred ca nu poti sa iubesti si sa faci rau in acelasi timp.

cred ca este normal sa ai un numar nelimitat de dorinte.

cred ca exista intotdeauna o cale usoara.

cred ca aceasta cale usoara este cea fireasca.

cred ca daca e greu, pierzi ceva din vedere. cred ca daca e greu, sunt rezistente. cred ca daca e greu mergi impotriva curentului.

cred ca lumea pe care o vedem si cea pe care nu o vedem sunt la fel de “reale”. mai cred ca lumea “materiala” (pe care poti pune mana) este trecutul lumii spirituale (ideile, gandurile, emotiile si alegerile noastre).

cred ca adesea noi numim “realitate” o serie de semnificatii  pe care le acordam unor obiecte, fapte si relatii. cred ca pentru a acorda aceste semnificatii, ne-ar fi mai usor daca ne-am baza mai mult pe imaginatie si mai putin pe memorie.

cred ca emotiile noastre exista ca sa ne arate cat de aproape suntem de dorintele noastre; sau cat de mult am deviat de la drumul care ne duce spre implinirea lor. cred ca daca esti in stare sa ai o dorinta, inseamna ca ai si resursele necesare pentru implinirea ei.

despre corp, cred ca este trecutul gandurilor si emotiilor noastre. cred ca bolile noastre pot fi de asemenea folosite ca busole si ca mijloace pentru a ne intelege mai bine.

Iar despre copiii nostri cred nu doar ca au voie sa puna sub semnul intrebarii felul in care vedem noi lumea, ci ca este treaba lor sa o faca!