Irina Şubredu

O zi de milioane… de nervi si de raze de soare. De bucurii si de enervari inutile. De zambete de copil si de frustrari. De veselie si de seriozitate. O zi ca toate zilele…

Si o seara carturesciana.

Mai jos, “Rana“. Pentru cine are urechi de auzit…

“vai mie, rana s-a închis
vai, sângele s-a uscat
şi a facut coajă.
oh, doamne, m-am vindecat!

de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umarul.

viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul.

vai, rana, rana mea dragă
rană plăcută vieţii mele
rană pentru care am trăit, pe care mi-am zgândărit-o cu unghiile
s-a închis. oh, doamne, sunt vindecat!

şi niciodată febra n-o să-mi mai aprindă
veioza vieţii până la ars.”

Cam asta…

P.S.:

şi adesea neînţelegerile sunt provocate de una din trei cauze: prea puţină dragoste, prea puţin somn, sau prea puţină ciocolată.