Comments on: You (don’t) have the right to remain silent… http://www.irinasubredu.com/2009/05/you-dont-have-the-right-to-remain-silent/ Mirari Blog Thu, 29 Jul 2010 06:44:51 +0000 http://wordpress.org/?v=2.9.1 hourly 1 By: irina http://www.irinasubredu.com/2009/05/you-dont-have-the-right-to-remain-silent/comment-page-1/#comment-291 irina Thu, 04 Jun 2009 15:42:16 +0000 http://www.irinasubredu.com/?p=438#comment-291 Ma tot gandesc de cateva zile ce sa-ti raspund. Si ar fi cateva lucruri (foarte putine :P ). Unu: e unul dintre cele mai frumoase... comentarii pe care le-am primit :) . si doi: nu as zice sa te "pedepseasca", ci sa te invete. Sau sa iti arate, mai degraba. dar da, ai ocazia sa vezi destul de repede consecintele felului in care ti-ai crescut copilul. ah, si trei: ganduri bune minunii voastre de o luna si... doua saptamani cred. Va asteapta o calatorie plina de aventuri :D . Ma tot gandesc de cateva zile ce sa-ti raspund. Si ar fi cateva lucruri (foarte putine :P ).

Unu: e unul dintre cele mai frumoase… comentarii pe care le-am primit :) .

si doi: nu as zice sa te “pedepseasca”, ci sa te invete. Sau sa iti arate, mai degraba. dar da, ai ocazia sa vezi destul de repede consecintele felului in care ti-ai crescut copilul.

ah, si trei: ganduri bune minunii voastre de o luna si… doua saptamani cred. Va asteapta o calatorie plina de aventuri :D .

]]> By: Puterea Dushului http://www.irinasubredu.com/2009/05/you-dont-have-the-right-to-remain-silent/comment-page-1/#comment-286 Puterea Dushului Sat, 30 May 2009 21:25:49 +0000 http://www.irinasubredu.com/?p=438#comment-286 E unul dintre cele mai frumoase... ganduri impartasite, ca nu pot sa-i spun "text", pe care le-am citit. Recunosc ca sunt subiectiv, pentru ca si eu am un copilas, de doar o luna si o saptamana. Dar subiectivitatea mea nu vine din faptul ca sunt si eu pus in aceasta situatie, nici din acea "euforie" specifica proaspetilor parinti, care isi privesc copii ca pe "botzul de aur" si orice discutie despre "cat au luat in greutate" devine, brusc, de o importanta majora(!). Tin minte ca, inainte de a se naste, discutam cu prietena mea (tot asa ii spun, chiar daca mi-a devenit intre timp sotie) despre... cum o sa arate, cum o sa fie, cum o sa ne comportam, cum o sa-l crestem, care va fi drumul lui in viata ? Si, obositi de atatea supozitii, chiar am ajuns la un compromis, in sensul ca: "mai... n-o sa fie cel mai frumos, nici primul din clasa, cel mai talentat la inot, box sau pian, da' sa fie un om bun. Asta e cel mai important". Cum sa-l faci sa fie un om bun ? Unul dintre raspunsuri este evident: fiind noi, ca parinti, la fel. Numai ca "bunul" asta difera atat de mult, dupa puterea de intelegere a fiecaruia. Si abia acum inteleg ce responsabilitate ai ca parinte si cate "lucruri viitoare" poti influenta prin comportamentul tau. In viata ta, in viata lui, in viata celor din jurul lui. De aia mi-a placut atat de mult lucrul pe care l-ai spus: "nu ai dreptul sa taci, cand vine vorba de copilul tau". Pentru ca viata are o formidabila stiinta de a te pedepsi pentru toate momentele cand ai tacut, sau cand ti-ai invatat copilul ceva rau. E unul dintre cele mai frumoase… ganduri impartasite, ca nu pot sa-i spun “text”, pe care le-am citit.
Recunosc ca sunt subiectiv, pentru ca si eu am un copilas, de doar o luna si o saptamana. Dar subiectivitatea mea nu vine din faptul ca sunt si eu pus in aceasta situatie, nici din acea “euforie” specifica proaspetilor parinti, care isi privesc copii ca pe “botzul de aur” si orice discutie despre “cat au luat in greutate” devine, brusc, de o importanta majora(!).

Tin minte ca, inainte de a se naste, discutam cu prietena mea (tot asa ii spun, chiar daca mi-a devenit intre timp sotie) despre… cum o sa arate, cum o sa fie, cum o sa ne comportam, cum o sa-l crestem, care va fi drumul lui in viata ? Si, obositi de atatea supozitii, chiar am ajuns la un compromis, in sensul ca: “mai… n-o sa fie cel mai frumos, nici primul din clasa, cel mai talentat la inot, box sau pian, da’ sa fie un om bun. Asta e cel mai important”.

Cum sa-l faci sa fie un om bun ? Unul dintre raspunsuri este evident: fiind noi, ca parinti, la fel. Numai ca “bunul” asta difera atat de mult, dupa puterea de intelegere a fiecaruia. Si abia acum inteleg ce responsabilitate ai ca parinte si cate “lucruri viitoare” poti influenta prin comportamentul tau. In viata ta, in viata lui, in viata celor din jurul lui.

De aia mi-a placut atat de mult lucrul pe care l-ai spus: “nu ai dreptul sa taci, cand vine vorba de copilul tau”. Pentru ca viata are o formidabila stiinta de a te pedepsi pentru toate momentele cand ai tacut, sau cand ti-ai invatat copilul ceva rau.

]]>