Irina Şubredu

De la EriK am invatat sa ma uit in sus. (Nu numai cerul iti ofera imagini spectaculoase, ci si tavanul de la mall, cu-a lui oglinda care habar n-aveam ca-i acolo…).

Tocmai terminase de povestit cum uneori isi opreste sirul gandurilor (procedeu care ar umple-o pe Madalina de invidie) si cum in mijlocul linistii care se face, intalneste cea mai profunda pace. Iar eu tocmai ma gandeam la cartile lui Eckhart Tolle si ma intrebam pe care sa i-o dau s-o citesca.

Si chiar atunci am avut inspiratia sa imi ridic privirea. Iar ceea ce am vazut, m-a facut sa ma opresc in loc de parc-ar fi fost magie: in cea mai desavarsita liniste, petale de salcam cadeau una cate una, singurele puncte albe intr-o noapte neagra ca smoala. Una cate una, ca un inceput de ninsoare, ca un dans:

“Si-n ceasul acela inalt

de alchimie cereasca

convins-am luna,

si alte cateva astre

in jurul inimii mele

sa se-nvarteasca“…