Irina Şubredu

… ANYTHING  you say can AND WILL be used against you, as soon as possible.

Exemple:

A: CATEGORIA “AI ZIS, AI ZIS!”

“Puiu, da-te jos de pe laptopul lui tati! Este al lui si numai tati umbla la el!”
(jumatate de ora mai tarziu, incercand sa ascult melodia castigatoare la Eurovision – pe laptop)
“Mami, parca ai spus ca numai tati umbla la el ;;)  ”

(Agatat de gatul ma-sii, da un pup, indelung asteptat. Eu):
“vaaai, ai topit-o pe mami”
( a doua zi, incercand sa-l imbracam):
“Puiu, vino aici”
“Da’ daca vin acolo, te-am topiiiit? ;;) “

B: CATEGORIA “NU-I CUM ZICI TU, E CUM ZIC EU!”

“Mami, ma urc in “blioteca” ta sa iau niste carti”
“puiu, acolo sunt cartile lu’ mami. tu ai carti in camera ta”
“NU. alea sunt cartile taaale. si astea din blioteca sunt ale mele!”

C: CATEGORIA “AVEM O LIBERTATE. CE FACEM CU EA?”

“Sunt suparata pe tine”
“NU esti suparata pe mine!”
“Puiu, nu poti spune tu ce simt eu! fiecare este LIBER sa decida privind sentimentele lui!”
(delibereaza cateva secunde apoi):
“Bine. Atunci EU NU SUNT SUPARAT pe tine” (!!!!)

Cu toate astea, sa NU spui nimic, nu e o optiune.

O lume in care e nevoie de un proces de pregatire ca sa fii parinte ni s-ar parea ca ne ingradeste. Dar niciun examen de admitere, niciun concurs pentru un job, nicio evaluare a finantatorului nu cere atatea de la tine (tot ce ai mai bun, practic!) – cum o face un dialog (orice dialog) cu copilul tau.

Care copil pariez pe orice ca iti cunoaste absolut toate inflexiunile vocii, toate ticurile, toate slabiciunile, cele o mie de feluri de a reactiona la aceeasi situatie. N-o face ca sa te testeze (desi te testeaza, tot timpul), n-o face ca sa-ti incerce limitele (desi te impinge pana si dincolo de ele), n-o face ca sa te manipuleze (desi daca ii iese, e perfect).

Ci pentru ca asteapta de la tine sa-i arati lumea, cum se vede ea prin ochii tai.

Daca o gasesti amenintatoare, se va teme si el. Daca o gasesti agresiva, se va lupta si el. Daca o gasesti nedrepta, se va plange si el.

Dar daca tu gasesti ca mai merita o sansa, va crede si el; daca tu vezi lumina din lume, o va vedea si el; daca gasesti loc pentru imaginatie si vise, va indrazni sa viseze si el. Iar daca tu reusesti s-o iubesti, o s-o iubeasca si el.

Asa ca nu, nu ai dreptul sa taci, cand vine vorba de copilul tau (desi cateodata ar fi cel mai simplu). Ai responsabilitatea sa VORBESTI. Cu el. Sa pui lumea in cuvinte, pentru el. Sa-i faci cunoscute emotiile, fricile si bucuriile.

Si Dragostea, mai ales Dragostea.

Asa de simpatica a fost azi Adina cu-al ei “abia astept sa-nceapa concediile la noi…”. “Ce concedii, Adina?” “Paaaiii, X intra in concediu in iunie. SI PE URMA EU!” (!!!!)

Ceea ce m-a dus cu gandul, evident, la faptul ca zabauca de mine n-are deloc reprezentarea ideii de “concediu” / “vacanta”, cum scrie la carte. Ca sunt bagata cu nasul in tablou pana peste cap. In diverse… tablouri, de fapt. Ca sunt, de asemenea, bagata cu nasul in farmecul de nedescris al zilei de azi.

Desi un dialog cu Bogdan purtat ceva mai tarziu (“mami, tu te incalti cu papuceii cand iesi afara?”; “Da, Bogdan”; “DA DE SE?”; “paaai, asa, fiindca ies afara. ce? tu iesi DESCULT AFARA??”) – m-a procopsit cu un chef nebun sa ies desculta afara. Dintr-o cabana. La un munte. Intr-o poiana. Cu liniste. Intr-o dimineata cu soare portocaliu. Si cu roua. In iarba.

Ceea ce mi-a amintit un alt dialog, cu Nik (care m-a amenintat deja cu tortura groaznica daca nu-i recunosc drepturile de autor – muhaha):

Eu: “Ce faci? Esti busy?”

El: “busy. ENJOYING LIFE“.

(Na, ca am zis, ma!)

Tot zic ca le mai scriu, ca altfel le uit. Si tot ma iau cu altele. Dar azi nu ma pot abtine:

Eu zic: “Mia, ce faci? “; dar ea nu zice “Bine”… Ca nu mai are baterii, ca sa zica “Bine”...

Maine o intreb pe bona lui daca e OK… :-S

A inceput ca o actiune temerara (doar eu si Mada), si intr-o saptamana a ajuns o “gasca” de 17 oameni (daca am numarat eu bine). Dovada ca bucuria se ia, ca un virus. La fel si entuziasmul! Hubba-bubba!

Asadar, multumesc pe aceasta cale (aproximativ alfabetic, cu exceptia Madalinei “mele”):

Madalinei mele

lui Anny

lui Ali

Alinei G

Carinei

Corinei

lui Cosmin

lui Cristi

Evelinei

Flaviei

Florinei

lui Ines

Laurei

Mihaelei

Roxanei B.

Multumesc in primul rand pentru bucatile de suflet pe care le vor lasa printre randuri .

A day later: de la Madalina (mea), jumatate de Cristi, Corina, Ali si Alina G am primit partile lor inapoi. Cu tot cu suflet ;;) .

Nici nu mai stiu din ce clasa n-am mai facut asta, dar fiindca am primit o leapsa de la Miha, iata:

Dacă eram o lună, aş fi fost – octombrie. Toamna. Minunate culori.

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost – vineri

Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost - dimineata

Dacă eram un animal marin, aş fi fost – ah, tot delfin. Cristi stie de ce

Dacă eram o direcţie, aş fi fost – spre in sus O:-)

Dacă eram o virtute, aş fi fost – ce e aia virtute? :S

Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost – Ioana. D’Arc.

Daca eram o planetă, aş fi fost - clar, fara dubii, Planeta Pamant. Cum se vede, sunt consecventa in alegerile mele .

Dacă eram un lichid, aş fi fost – apa, sigur apa.

Dacă eram o piatra, aş fi fost – ceva din varful unui munte probabil…

Dacă eram o pasăre, aş fi fost – pescarus. Jonathan Livingston (“Traim ca sa zburam…”).

Dacă eram o plantă, aş fi fost - un copac de 100 de ani, langa trunchiul caruia ar sta oamenii si ar primi energie, fara s-o stie .

Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost – o vreme de primavara; senina, insorita, cu un vanticel cald si prietenos care adie.

Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost – chitara

Dacă eram o emoţie, aş fi fost - dragoste

Dacă eram un sunet, aş fi fost – ras de copil

Dacă eram un element, aş fi fost – oxigen

Dacă eram un cântec, aş fi fost –oda bucuriei

Dacă eram un film, aş fi fost – What the bleep (do we know)

Dacă eram un serial, aş fi fost – ok, you got me: Lost

Dacă eram o carte, aş fi fost – “Prietenul nevazut” a Ceciliei Ahearn

Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost – Fairy

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost – parfait de cacao

Dacă eram un gust, aş fi fost – dulce-acrisor

Dacă eram o aromă, aş fi fost – lacramioare

Dacă eram o culoare, aş fi fost – alb O:-)

Dacă eram un material, aş fi fost –satin

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – dragoste

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – inima

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – zâmbet

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – “autocunoastere” (se preda, la scoala “noastra”)

Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost - Mickey Mouse, ah la cata incantare produce puiului, n-as sta pe ganduri

Dacă eram o formă, aş fi fost – o spirala

Dacă eram un număr, aş fi fost – unu

Dacă eram o maşină, aş fi fost – smart. smart. smart. smart

Dacă eram o haină, aş fi fost – o rochie cu flori cu taietura sub sani si maneca scurta. VISINIE )

Gata, asta a fost. Merge mai departe la: Alma (cred ca i-ar placea), la Anny si la Cristi (macar ca sa mai scrie si ei pe blog ceva ;;) ) si la Simo (muhahahaa, fiindca m-a “bruiat” cat timp am raspuns). Voila!

Ah, PS: cei care ma vad (si aud) mai des, stiu ca eu cred ca SUNT toate acestea .

Later edit: da, si la tati lu’ Andrei merge leapsa .

De la EriK am invatat sa ma uit in sus. (Nu numai cerul iti ofera imagini spectaculoase, ci si tavanul de la mall, cu-a lui oglinda care habar n-aveam ca-i acolo…).

Tocmai terminase de povestit cum uneori isi opreste sirul gandurilor (procedeu care ar umple-o pe Madalina de invidie) si cum in mijlocul linistii care se face, intalneste cea mai profunda pace. Iar eu tocmai ma gandeam la cartile lui Eckhart Tolle si ma intrebam pe care sa i-o dau s-o citesca.

Si chiar atunci am avut inspiratia sa imi ridic privirea. Iar ceea ce am vazut, m-a facut sa ma opresc in loc de parc-ar fi fost magie: in cea mai desavarsita liniste, petale de salcam cadeau una cate una, singurele puncte albe intr-o noapte neagra ca smoala. Una cate una, ca un inceput de ninsoare, ca un dans:

“Si-n ceasul acela inalt

de alchimie cereasca

convins-am luna,

si alte cateva astre

in jurul inimii mele

sa se-nvarteasca“…

La cinci minute de nebunia si asfaltul orasului:

“Mami, eu deschid drumul!”

“Haaaai la Mami!”

Ne-am “amestecat”:

Paiul si papucul roz ;;)

Maria Sa Puiul Padurii:

“Knock, knock, knocking on the Heaven’s door…”

Hiding behind…

• Il imbraca tatal lui, apoi vine fuga la mine: “Mami, SUNT FRUMOOS? ;;) “

• Imi trimite un pup de pe varful degetelor. Eu i-l “fur” si il pun “la inima”:”Mami, ti-e draaag? ;;) “

• Se duce leganat catre camera lui, sa se culce. Din usa, se intoarce: “Mami, stelutele de pe perete ma asteapta, sa ne intalnim in viiiis?“

“DA, puiule!” Parca ce altceva ar fi de zis??

Fiindca nu pot sa nu va spun, o sa va spun.

Si fiindca au facut-o ei deja, aici, eu zic sa intrati sa vedeti. Ca sunt dragalasi .

Felicitari!

Am pe birou o minune – in forma de calendar, care la fiecare fila are cate o opera de arta.

Azi:

(“Profil de fata cu flori”).

Sana voia un post despre energia vitala care ne inconjoara (jur ca imaginea din calendar e mult mai verde decat poza ).

Vinerea trecuta, in Keukenhof:

(“vedere frontala de fata, fara flori” ).

Later edit: Alma intreba azi de ce am scris “numai atat” despre excursie. Pentru ca e mult prea mult de spus pentru o singura poveste. Asa ca o sa mai tot fie firmituri, amestecate prin alte povesti .