De cand ai plecat, am ascultat de un milion de ori piesa asta . (acasa)
Nu stiu daca vreodata mi-a mai fost atat de dor, de fiecare dintre voi…
Si acum stiu: cand ESTI, imi este atat de usor sa ma simt Acasa, oriunde as fi. Iar tu, “cand te intorci pe partea cealalta, ar trebui sa ma poti lua in brate, oriunde ai fi“…
“Acasa totul e bine, acasa patul e cald
acasa-i cum vei voi.
cand intri pe usa
in casa, dispar
problemele, grijile cat ai clipi…”
Stiu ca o sa para o chestie din aia politicoasa, cu “placerea e de partea mea” / “ba de partea mea” / “ba…”.
Dar nu este.
Am avut o zi grea, dintr-o saptamana grea.
Dar la sfarsitul ei, cand am ajuns acasa, am descoperit asta.
(Adica asta:)
Si deodata, ziua mea s-a luminat iremediabil.
So, Thank you, Annie dear >:D< . (And to you, Maddie dear, fiindca daca nu ai fi, nu s-ar povesti).
M-a intrebat AnnieWander (care abia ce si-a luat doctoratul in nano-ceva greu numai de pronuntat, daramite de cercetat) cu ce carti sa inceapa, daca vrea sa invete psihologie.
Pentru care intrebare (pentru raspunsul carei… ma rog) mi-am trecut mainile peste cap in speranta vaga de a da deoparte straturile succesive asezate peste “inceputurile” formarii mele in psihologie; m-am asezat in fund pe jos, in Carturesti; si am inceput sa caut. Prin rafturi si prin memorie.
Nu conteaza ce am gasit, nu asta e pointul… Pointul e ca toti oamenii astia de pe langa mine care vor sa inceapa o formare in domeniu ma ajuta sa-mi amintesc. De ce fac ceea ce fac; de ce am ales drumul pe care l-am ales; de ce cred si azi ca in zona asta se afla unul dintre cele mai importante daruri pe care le fac eu Universului 
.
Ceva mai tarziu, in seara aceea, am dat niste “search-uri” dupa imagini “profesionale”.
Cautand dupa “Counseling” - am gasit multe imagini la masa, cu oameni de toate felurile stand de vorba cu consilieri – barbati. Si multe imagini fara legatura cu domeniul.
Am zis sa incerc dupa “Therapy“: multe imagini cu masaj, kinetoterapie si ceva zen. Si terapeuti barbati. Si Sigmund Freud.
Ultima incercare: “Psychotherapy” (mi-am zis ca n-am cum sa dau gres): multe imagini cu divan, cu oameni de toate felurile si cu terapeuti-barbati. Ceva caricaturi. Si Sigmund Freud.
A, si imaginea de mai jos:
Se cheama “man looking at therapist’s legs” 
.
(Oare ce-as mai raspunde acum la intrebarea “ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”…).
A, am uitat sa va spun: am cunoscut-o pe AnnieWander (in carne si oase). Si e minunata. Si e foarte desteapta. Si e o placere sa stai de vorba cu ea 
. Aand… she doesn’t believe in magic. YET.
Ea imi trimite flori si imi spune ca a venit primavara.
El imi da saruturi cu fulgi si imi spune ca e iarna.
Eu pe cine sa mai cred??…
Tineam in brate ieri una dintre prietenele cele mai dragi mie, cand am auzit-o spunand “as vrea sa invat odata toate astea. si gata. sa fie o data pentru totdeauna” (astea = “principiile” care te ajuta sa-ti fie bine acolo unde esti).
Si in prima clipa mi-am amintit de cate ori mi-am dorit acelasi lucru. De cate ori mi-am dorit ca odata ce am descoperit cum sa ajung in locul unde totul e bine, unde in sufletul meu e armonie si ca urmare in lumea mea e armonie – sa pot ramane acolo. Sa pot ramane acolo mereu. In fiecare moment din zi.
Odata ce am descoperit ca orice ma doare e vindecabil cu dragoste – sa ma pot vindeca instantaneu de fiecare data.
Odata ce am descoperit ca daca nu ma tradez eu, nu reuseste sa ma tradeze nimeni – sa-mi amintesc asta tot timpul.
Odata ce am descoperit ca asa cum sa iubesc este o alegere – si sa ma simt ranita este o alegere; sa ma simt abandonata este o alegere; sa simt ca nu ma pot baza pe nimeni este o alegere – sa-mi amintesc ca toate aceste alegeri as putea sa nu le fac.
Mi-am dorit si eu de multe ori exact acelasi lucru: sa fie “o data si gata“. Si “pentru totdeauna”. Sa nu mai uit. Cand uit, sa nu mai fie atat de greu. Iar cand imi amintesc, sa imi amintesc mai repede. Si sa nu o iau mereu de la capat, asa cum simt ca fac uneori.
Dar acum stiu: ca odata ce ai invatat drumul, e mereu mai usor. Ca oricat de putin timp petreci acolo unde e bine, mai mult bine e deja pe drum. Ca intervalul dintre uitari e mereu mai mic. Iar dragostea regasita este mereu mai mare.
Si ca asa cum nu ai pretentia sa te speli – “o data si gata“; sa faci curat “o data si gata“; sa mananci “o data si gata” sau sa dormi “o data si gata“, nu vad de ce ai spera sa faci drumul spre dragoste “o data si gata“. Nu, e un drum de facut in fiecare zi (uneori de patru mii cinci sute de ori in aceeasi zi). Oricand ai libertatea sa nu-l faci. Si tocmai in asta sta jumatate din farmecul lui .
Fiindca asa suntem noi, mai pe dos, fiindca il iubim si fiindca ne place sa ne bucuram si le ies bune aripioarele, l-am sarbatorit azi a patra oara. Cu prietenii nostri.
Eu am avut o dispozitie “de-primit-prietenii-acasa” – toata ziua.
Madalina s-a dus ca sa aiba de unde se intoarce. Si i-a luat o carte absolut bestiala, de rotita careia a invartit vreo 3 ore.
Nik a facut cartofii la cuptor si mujdeiul (daca va zic ca are busuioc, menta SI tarhon, nu spun nici jumatate).
EriK s-a jucat cu autobuzul.
Daria a mers cu motocicleta prin sufragerie.
Madalina (nu cealalta 
) si-a julit genunchii dupa ce a calcat stramb (dupa ce s-a impiedicat de-o… pana) si apoi a mers cu mine sa iau paine.
Simo a citit povesti.
Fane (cine-i Faneee?) a desfacut cu mandrie o sampanie dupa ce a numarat pariurile pe Laura / Laurentiu.
Luci a incercat sa puna femeile in categorii (“rele si foarte rele”). Si barbatii (“foarte prosti”). Dar n-a avut cu cine, asa ca s-a intors la seriale.
Sana a mancat salata facuta de mine ( :> ); a facut poze sexy (tot cu mine, evident ); a mai invartit de doua ori in cazanul cu smoala si-a plecat.
Paul s-a jucat incredibil de frumos cu Bogdan, s-a indragostit de calut si s-a suparat cand a plecat (noroc cu copilul, ca-n baza voastra… ).
Alma a aflat inca o data ca daca iti doresti ceva “intreg Universul conspira…”. (Felicitari, cu bucurie, apropo!).
Cosmin ne-a povestit cum a devenit el un mare fan al Grey’s Anatomy (in special al lui Meredith) si le-a pus copiilor apa intr-un lighean, ca sa le arate cum merge hipopotamul (Priceless!).
Manuel a facut aripioarele; a taiat tortul; a turnat in pahare si nu s-a dus la culcare inainte sa spele vasele. De asemenea, a fost centrul care a tinut la un loc toata aceasta nebunie.
Iar el - “motivul” care ne-a adunat pe toti la un loc, a desfacut fiecare cadou, pe rand. S-a bucurat de toate. Ne-a iubit cate putin pe fiecare (pe mine mai mult ). A mancat trei portii de aripioare si inca trei de tort. S-a uitat la desene si apoi s-a dus cuminte la culcare.
Si in tot acest timp ne-a aratat din nou cum poti transforma bucuria intr-un mod de viata .
…sa te invat ca o “zi de nastere” este ca orice alta zi. Ca te poti simti la fel de special pe 8, pe 10 sau pe 29 februarie; ca iti poti face daruri in orice alta zi si poti alege sa nu tii numaratoarea anotimpurilor care trec de cand ti s-a spus “Bun venit pe planeta Pamant!”.
…sa nu pretind niciodata ca stiu mai bine decat tine ce este mai bine pentru tine, chiar daca atunci cand fac ceva pentru tine, am cele mai bune intentii.
…sa-mi amintesc cat mai des ca toata familia este a ta si tu esti “al lor”; ca ai cate ceva din fiecare si fiecare are voie sa te iubeasca si este dreptul tau sa primesti dragoste de la toti.
…sa stau si sa astept randul meu la imbratisari si la “pupicii aceia care o topesc pe mami”, fara sa cersesc si fara sa te fac sa te simti vinovat cand vrei sa fii in alta parte si sa faci altceva.
…sa tac mai des si sa ascult mai mult ce ai tu de spus, fiindca mi-ai aratat de nu stiu cate ori ca stii atat de bine ce spui. Promit sa-mi musc limba cand o sa-mi mai spui “Mami, ninge” si eu o sa vreau sa-ti explic savant ca “mami, e prea cald ca sa ninga. acum afara ploua” – numai ca sa descopar a doua zi totul acoperit de zapada.
Promit sa nu te pun sa promiti ca vei trece numai prin usi si vei lua de buna numai lumea pe care o vezi si sa nu incerc vreodata sa te conving ca viata e “doar un accident care ti se intampla inainte sa mori”. Promit sa-ti deschid usa larg catre tot ce cred, stiu si simt eu si sa iti dau voie sa ma depasesti cu mult si sa ajungi in locuri unde nici cea mai salbatica imaginatie pe mine nu ma poate duce.
Promit sa recunosc mereu cu mana pe inima, asa cum fac acum, cand ai doi ani, ca tot ce fac “pentru tine” de cand ai venit – fac de fapt pentru mine. Ca nu-mi datorezi nimic, nu te leaga nimic, nu trebuie sa dai nimic inapoi (sau, mai cinstit, ca eu primesc deja inapoi de o mie de ori tot ce-ti dau!).
Promit sa-ti amintesc mereu despre lumina pe care o porti, despre dragostea de care esti in stare, despre minunea care esti in viata noastra. Iar daca vreodata vei alege sa intorci spatele tuturor acestora, si sa le uiti, promit sa-ti respect alegerea, oricat de greu imi va fi, stiind ca nu sunt aici ca sa traiesc viata ta in locul tau si nici sa fac alegerile tale pentru tine.
Promit sa ma bucur mereu ca m-ai ales ca mama; sa consider asta suficient; sa nu-ti mai cer sa demonstrezi de-acum incolo nimic si nici sa nu ma indoiesc de dragostea ta sau sa te intreb vreodata “pe cine iubesti mai mult”.
Dar mai ales, Dragul meu, promit sa te iubesc intotdeauna in cel mai senin si mai frumos si mai cald fel de care sunt in stare, asa cum te-am iubit de cand am stiut ca esti cu mine; si dragostea mea sa fie mereu ca o lumina mica aprinsa, care, indiferent cat de neagra este noaptea, cat de infricosatoare este furtuna sau cat de departe esti tu, sa-ti arate mereu drumul catre Casa.
“Gheorghiu Irina: ce faci, draguta?
Roxana2: greu cu trezirea…
Roxana2: deci am visat fff fain
Roxana2: radeam in somn cat de fain e
Roxana2: orice varianta de vis alegeam
Roxana2: era fff lumina
Gheorghiu Irina: cred
Gheorghiu Irina: si eu
Gheorghiu Irina: tot printr-o zona de lumina sunt acu’
Gheorghiu Irina: si e bine tare
Gheorghiu Irina: e soare
Gheorghiu Irina: lan de grau
Gheorghiu Irina: caldura
Gheorghiu Irina: adie vantul
Gheorghiu Irina: si am gasit niste maci
Gheorghiu Irina: siii, voiam sa iti zic de dimineata
Gheorghiu Irina: ca mi-era dor
Gheorghiu Irina: sa stau de vb cu tine
Roxana2: imi era tare dor de 14
Roxana2: dar parca nu ne potriveam frecventele
Roxana2: faceam cu randul “in gaura neagra”
Roxana2: deci tre’ sa scrii un post
Roxana2: asa ca sa ne amintim cum e cand e soare
Roxana2: in cartier, noaptea!”
Au fost si aglomerari de trupe:
au fost si priviri in gol:
si ingeri de zapada:
A fost el, facand urme:
Am fost, bineinteles, noi (“a little bit of you / makes me your man”):
Imparatul Rosu si Imparatul Verde:
Au fost ingredientele care nu se vad.
Dar peste toate acestea am ramas zen:
Pentru ca:
Si atat.
Cosmin vrea sa stie ce vad alti oameni cand se trezesc dimineata.
In fiecare dimineata, aproape fara exceptie (exceptiile sunt triste si nu voi vorbi acum despre ele), cand ma trezesc dimineata vad asta:
(“Asta” = fiul meu care vine langa patul meu si ma trezeste in cele mai incredibile feluri. De exemplu vineri a venit conspirativ langa urechea mea si m-a intrebat: “Mami, UNDE e “Tara Parintilor cu Inimi de Aur“??”).
(Aproape niciodata nu vad altceva, fiindca la ora cand ma trezesc eu, Manuel e deja prin casa, facand ordine sau pregatind plecarea noastra la servici. Da, stiu: m-am maritat cu el deja ).
Daca totusi m-as duce la geam, asa cum suna “instructiunile”, as vedea asta:
(“asta” = jaluzelele noastre visinii trase seara so I don’t strip pentru vecinii nostri, pensionarii din blocul de peste drum).
P.S.: partea interesanta este ca in momentul in care ne-am mutat aici, vedeam pe geam un copac inverzit minunat si auzeam pasari cantand, ceea ce ne facea sa ne simtim mereu in vacanta…
(a little) Later edit: dau mai departe Madalinei si Almei. Ofc. ;;)