Irina Şubredu

Mirari Blog

sa dai si sa primesti

In clasa a patra am cheltuit cam jumatate din bugetul meu de tabara – pe cadouri pentru familia mea. OOO, cate laude am primit la intoarcere! Cata incantare pe ai mei!

(Incepand d)in clasa a noua, cea mai mare incantare posibila, cand luam bursa de merit, era sa merg in oras si sa ma intorc incarcata de mici bucurii pentru ai mei. De orice Craciun si cu ocazia fiecarei iesiri, primul lucru facut e o lista lunga cu majoritatea cunoscutilor mei (mai mult sau mai putin apropiati) care vor primi cate o “minune” cadou.

Sa fac cadouri este a doua mea natura. Semnificativ si creativ – asta e un “must” pentru orice cadou. Sa spuna ceva celui care il primeste. Sa implineasca o dorinta exprimata mai demult. Sa exprime o preferinta mai mult sau mai putin cunoscuta a “destinatarului”.

Da, sa fii “Mos Craciun” este MI-NU-NAT, asa cum zicea azi cineva.

Dar numai de curand am realizat ca sa fii Mos Craciun imi este muuult ma confortabil decat sa-l astept pe Mos Craciun. Decat sa astept (si sa primesc) ORICE cadou, cu orice ocazie, de altfel. Poate mi se trage de la grupa mare, cand am fost ultimul copil caruia mosul i-a dat cadoul, dupa ce ajunsesem sa fiu convinsa ca nu voi mai primi nimic. Poate are legatura cu felul in care nu spun niciodata ce vreau, ca sa-mi fie mai usor apoi sa ma “plang” ca nu primesc niciodata ce vreau.

Dar am inteles, in sfarsit, ca sa stii sa primesti este la fel de important (si la fel de greu :) ) cu a sti sa dai. Ca a nu sti sa primesti este un act de aroganta si de desconsiderare fata de cel care iti face darul si caruia ii refuzi astfel bucuria; pe care insa tu ti-o doresti, de cate ori daruiesti. Ca a darui este tot o forma de control si a primi un dar (mai ales care e o “surpriza”) este un mod de a renunta la control – “lectie” care sunt tot mai convinsa ca e in “meniul” meu pentru viata aceasta.

Am invatat asta “the hard way” si “the long way” (indata ajunge baiatul meu in grupa mare…), dar acum ca am invatat-o, ma si grabesc sa o pun in practica. Asa ca anul asta, in premiera oarecum, le-am spus (lor, celor dragi) ce imi doresc. Si astept cu mare bucurie ORICE dar voi primi.

(Doua daruri dragi am primit deja astazi, cand nu le asteptam, unul de aici si unul de aici). Multumesc >:D< .

Related Posts with Thumbnails

2 Responses to “sa dai si sa primesti”

  1. Concidenta: anul acesta a fost primul in care si eu am avut curajul sa le spun ce mi-as dori de ziua mea… poate voi avea curajul sa le spun si despre Craciun… :)
    Ciudat, multi spun ca nimic nu e intamplator… :) ) vine sfarsitul!!!

    Ultima postare de la Cristi – Suntem frați cu napoletanii!!!

  2. Vai de mine, Cristi, da’ tu erai pentru mine un model de curaj :D . Cum sa “ai curaj” abia anul asta??

    In alta ordine de idei, stii ca eu nu cred in coincidente. Si nici in “sfarsit”. A, si ce-ti doresti de Craciun? :-” .

Leave a Reply

CommentLuv Enabled