Ia-ți creioanele colorate. Apoi respiră.

Povestea asta este un promo nerușinat la atelierele din Școala de vară Crilia. Dar este mai mult decât atât. Este o poveste despre creioane colorate și despre respirat, despre moșteniri de-o viață și despre CV-uri, despre călătorii și despre vizite la spa.

De fiecare dată când gândesc un training nou mă întreb cine sunt eu să “predau” asta? Totdeauna aleg temele – dintre cele pe care le știu cel mai bine – by heart, cum s-ar zice, pe care le visez și noaptea și în care cred. Le știu pentru că am studiat despre ele, în zeci de cărți și rapoarte de cercetare sau din cursurile online de la UC Berkeley (The Science of Happiness), la Yale (Moralities of everyday life) sau la Monash (Mindfullness for Wellbeing and Peak Performance). Le știu pentru că am aplicat pe mine exerciții și tehnici și idei. Le știu pentru că le-am aplicat apoi în sesiunile individuale. (Evident, periodic mai apare câte un meta-studiu care întoarce cu susul în jos niște idei pe care le știam și atunci mormăi în barbă, cârcotesc, apoi îmi depășesc disconfortul și mă străduiesc să capăt o nouă înțelegere, coz u know, “Do the best you can, untill you know better. Then, when you know better, do better“, cum ar zice Maya Angelou atât de frumos).

collage_scvara_smallFotografii de la prima ediție a Școlii de vară.

Două ateliere am ales așadar pentru școala de vară: Atelier de (re)design al vieții și Mindfullnes. Pentru că dacă te întreabă cineva ce contează mai mult: ce scrii în CV sau ce moștenire de-o viață lași în urma ta, îți va fi ușor să răspunzi, dar nu la fel de ușor să trăiești conform cu răspunsul tău. Știu asta, pentru că mi se întâmplă zi de zi. Știu asta, pentru că alții, mult mai deștepți decât mine au înțeles asta și au transmis-o mai departe.

Am ales două ateliere care au același scop: să te ajute să te bucuri mai mult de viața ta. Și încearcă să ajungă la el pe două căi diferite: una care te împinge de la spate să desenezi / croiești / modelezi cum ți-ai dori să arate ea (viața ta) și cealaltă care te ia de mână și stă cu tine pe iarbă, pe malul apei sau în hamac, amintindu-ți să fii prezent unde ești, să te bucuri și să apreciezi fiecare lucru mic, indiferent unde pe drumul tău te afli.

“Cam o dată pe lună întâlnesc câte o persoană care radiază lumină interioară, zice Brooks. “Oamenii aceștia sunt buni. Ascultă bine. Te fac să te simți valorizat. Când întâlnesc câte o asemenea persoană, îmi luminează întreaga zi. Cu câțiva ani în urmă mi-am dat seama că vreau să fiu mai mult ca acești oameni“. Păi așa să fie, zic.

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Cinci cărți despre Dragoste

Bun, că mi-am pierdut și regăsit blogurile v-am povestit deja, da? Ei, treaba asta a funcționat binișor ca scuză că n-am mai scris vreo pseudo-recenzie de jumătate de an de-acum. Asta și faptul că tot la două săptămâni, Ines (sau de o vreme Elena) mă împunge în coaste cu un creion (“ai terminat recenzia pentru Zile și nopți?”).

Dar.

Pentru că tot vreau să vă povestesc despre câte o carte care mă entuziasmează din cale-afară și pentru că aparent în jumătate de an s-au strâns mai multe decât pot strecura în Zile și nopți, am zis să încep de undeva.

Iar acel undeva sunt cărțile citite de Paște. Am zis “despre Dragoste”, dar de fapt, veți vedea, sunt cărți cu Dragostea în titlu.

Mai precis: Beloved, Pe neașteptate, dragoste, How to love, Durabila iubire și Dragostea Florii de Bujor.

Beloved, deci. Toni Morrison a luat Nobelul pentru literatură în ’93. Dar înainte de asta, în ’88, lua – fix cu Beloved – Pulitzerul pentru ficțiune. Era, vreau să spun, în teanc de mult. Am tot ocolit-o, nu știu de ce. ȘTIU, acum, de ce, m-am luminat între timp. Beloved este o carte care te zguduie (dacă o lași), care mătură orice hal de emoții credeai că ești în stare să simți, o carte pe care fie o iubești, fie o urăști cu patimă (și fugi apoi cât te țin picioarele când mai auzi de Toni Morrison). Este despre sclavie și despre furie și despre dragostea de mamă și despre lumea de dincolo și despre ușurința de a judeca faptele celorlalți și aroganța de a spune că tu niciodată-nu-ai-face-așa-ceva. Dar, de fapt, despre recunoștința de a nu trebui să afli.

Pe neașteptate, dragoste, de Aharon Applefeld. Am cumpărat-o, desigur, din cauza titlului. O cărticică micuță și călduță despre o poveste de dragoste (neașteptată, doh) apărută în amurgul vieții.

Cum să iubești, de Thich Nhat Hanh (nominalizat la Nobelul pentru pace) este o altă cărticică micuță și călduță – din colecția Introspectiv a Editurii Litera (interesantă colecție, apropo!). De fapt, mai mult decât micuță și călduță e micuță și senină, ca o curgere de apă. Și este chiar o carte care te învață să iubești. Ironia fiind că a fost probabil singura dintre cele cinci – potrivită pentru Paște. Merge cu limonadă, cu iarbă verde și cu umbră.

Durabila iubire. De mult coceam să dau jos din teanc încă un McEwan. (Mai am pe listă Sâmbătă și operațiunea Sweet Tooth). Am profitat că avea în titlu “Iubire”, deși – haha! – numai despre iubire nu e. Durabila iubire este o anatomie a unei obsesii declanșate cu prilejul unui eveniment nefericit: un balon luat de vânt; dar și a tulburărilor pe care această obsesie le aduce în cuplul din care face parte Joe Rose – “obiectul” obsesiei. Construită cu multă finețe psihologică, cartea reușește să se joace cu mintea ta, până nu mai știi ce să crezi.

Dragostea Florii de Bujor de Lisa See. Pe acesta am dat-o jos din teanc pentru că Memoriile unei gheișe mă lăsase cu o ușoară nostalgie. Dar nu. Am terminat-o cu greu, cu mari eforturi de voință. Pe scurt, o puștoaică de 16 ani moare din dragoste. The end, ai crede. Însă cartea continuă încă vreo 350 de pagini. On and on, despre cum spiritul ei bântuie familia nefericitului cu care își dorea să se mărite. Of, of, măi, măi…

So, cum ziceam, cinci cărți despre dragoste. De fapt, prilejul de a vă mai îmboldi să citiți una-alta. În episodul următor s-ar putea să vă zic ce cerere frumoasă de recomandare de cărți am primit săptămâna trecută. Dacă îmi amintesc…

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Despre luminile pe care le putem și nu le putem vedea

Deci, copii, cum de reușește creierul, care trăiește fără o scânteiere măcar, să construiască pentru noi o lume plină de lumină?”

Anthony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea

lights

“Creierul este închis în bolta craniului, într-o beznă totală. El nu vede nimic. Totuși, noi percepem lumea cu toate nuanțele ei, lumini și culori.
Creierul stă în întuneric, însă mintea construiește lumină”.

David Eagleman, Incognito

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Dragă Constantin,

puţine lucuri mă bucură aşa de mult ca cererea cuiva să-i recomand cărţi, sau să-i cumpăr cărţi. Sau să-i vorbesc despre cărţi. You get the picture. Adică oricum vorbesc despre cărţi nonstopnonstop, dar când cineva mă roagă să fac asta, îmi dă voie să introduc în lumea lui interioară fragmente de viaţă care pe mine m-au impresionat într-un fel sau altul. Aşadar mulţumesc.

50 de cărţi, zici. Pe care să nu le ratezi nicicum, zici.

 

Păi să vedem.

1. Citeşte Povestea fără sfârşit a lui Michael Ende ca să vezi cum o poveste poate să fie despre altcineva şi totuşi despre tine. Ca să vezi cum poţi salva Fantazia. Ca să te întrebi dacă cineva, undeva, se uită la povestea vieţii tale şi dacă scrii o poveste la care merită să te uiţi.

2. Citeşte Fata cu portocale, de Jostein Gaarder, ca să te întrebi despre sensul vieţii, despre dragoste, despre ce vor cunoaşte copiii tăi despre tine, tu despre părinţii tăi şi ei despre părinţii lor.

3. Citeşte Lumea şi demonii ei, de Carl Sagan ca să înveţi să iubeşti lumina ştiinţei, chiar dacă uneori pâlpâie ca flacăra unei lumânări mici în tot întunericul din jur.

4. Citeşte Mentalitatea învingătorului de Carol Dweck ca să înveţi cum să gândeşti despre abilităţile tale.

5. Citeşte Open – autobiografia lui Agassi – ca să înţelegi ce se ascunde uneori în spatele unui mare succes, că oamenii pot face foarte bine ceva ce urăsc şi că uneori iubirea e singura salvare.

6. Citeşte Dulcele bar ca să vezi cum un băiat poate creşte (frumos) fără tată şi cum, ca să creşti bine un copil trebuie să-l îndepărtezi un pic de tine.

7. Citeşte Camera de Emma Donoghue, ca să vezi cum o mamă poate inventa de la zero o lume pentru copilul ei.

8. Citeşte Să ucizi o pasăre cântătoare, de Lee Harper, ca să vezi cum un tată îşi poate învăţa copiii să fie oameni în ciuda a ceea ce crede toată lumea din jurul lor.

9. Citeşte Eu sînt Malala ca să vezi cum arată o lume în care educaţia nu este un drept de la sine înţeles. Ca să vezi că nu ajunge să te împuşte în cap talibanii – ca să te opreşti din adus lumină în viaţa celor din jurul tău. Şi că uneori, oricât de mare e frica, tu poţi fi mai mare decât ea.

10. Citeşte Eleanor & Park ca să vezi că dragostea poate să apară şi când nu există condiţiile perfecte, când nu eşti cea mai frumoasă sau cel mai popular şi că uneori numai dragostea e salvarea – stai, asta am zis deja.

11. Citeşte 59 de secunde – de Richard Wiseman – care e un pic psiholog şi un pic vrăjitor (nu glumesc) – ca să înţelegi mai multe concepte psihologice folositoare explicate în mai puţin de un minut.

12. Citeşte Culoarea purpurie de Alice Walker ca să ştii şi tu despre ce vorbesc toţi oamenii ăia care o ridică în slăvi. Ca să te înduioşezi, să rămâi mut de admiraţie şi ca să speri alături de personajele din ea.

13. Citeşte Povestea slujitoarei dacă vrei o distopie de bună calitate. Ca să-ţi imaginezi cum poate arăta o lume în care femeile sunt angajate ca să nască şi în care nu ai voie să vorbeşti cu vecinii de peste drum.

14. Citeşte orice (chiar orice!) de Dan Ariely, ca să ai habar ce înseamnă economie comportamentală – locul în care economia se întâlneşte cu psihologia şi fac copii frumoşi.

15. Citeşte Scânteia de Kristine Barnett ca să te devii un om mai bun, ca să nu te mai poţi mulţumi cu mai puţin decât poţi deveni, ca să te înduioşezi şi ca să fii inspirat.

16. Citeşte Dumnezeu călătoreşte întotdeauna incognito ca să te împrieteneşti cu dezvoltarea personală.

17. Citeşte Cele 13 motive, de Jay Asher, ca să înţelegi că tot ce spunem şi facem are consecinţe (uneori nebănuite) asupra celor din jurul nostru şi că ce putem face mai bun e să încercăm mereumereu să-i vedem şi să-i auzim şi le fim alături.

18. Citeşte Happy Money, de Elizabeth Dunn ca să… well… înveţi cum să cheltui mai bine banii – ca să fii fericit.

19. Citeşte Evanghelia după Biff  dacă vrei să râzi nonstop.

20. Citeşte Viaţa secretă a albinelor dacă vrei o carte luminoasă şi caldă ca mierea de albine.

21. Citeşte Lecţii de magie de Liz Gilbert dacă vrei să te simţi inspirat şi să-ţi aminteşti că oricine poate crea.

22. Citeşte Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi, de Joy Fowler, dacă vrei să te laşi luat prin surprindere de o carte.

23. Citeşte Limbajul florilor, dacă vrei o carte despre cum, până la urmă iubirea triumfă, despre dragostea de mamă şi despre ce înseamnă să iubeşti ceea ce faci.

24. Citeşte O viaţă de rezervă dacă spui deseori “eu nu aş face niciodată aşa ceva”, dacă eşti sigur pe tine, dacă îi judeci pe ceilalţi uşor.

25. Citeşte Flori pentru Algernon dacă mintea şi labirinturile ei te fac curios, dacă vrei să citeşti o poveste despre un om şi un şoarece – cum n-ai mai văzut.

 

Citeşte-le pe astea 25 şi apoi întoarce-te. O să-ţi mai recomand şi altele atunci.

 

Eleanor Roosevelt zice că the giving of love is an education in itself. The giving of books also.

La mulţi ani!

 

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

On love and other miracles

V-am indus în eroare, sorry. Postul ăsta e tot despre cărți. Am încercat să mă concentrez pe ceva profesional și inspirațional, dar my mind e like shalalalala it’s summer baby and all the jazz. (Nu că n-aș avea deja de scris articolul pentru Zile și nopți. Dar trag de timp. Procrastinare activă se numește treaba asta, cică).

Deci să începem.

81. Thrive, a Ariannei Huffington. Despre cum succesul nu se măsoară numai în bani și putere, ci și în… ta-daa, starea de bine. Gaura de la covrig, știu. Dar cartea e scrisă curat, merge repede, conține la final de fiecare capitol o listă de resurse utile și printre picățele fragmente din viața ei. Mi-a plăcut, dar mai mult de atât, mi-ar plăcea să lucrez la Huffington Post (acum, după ce am citit cartea) și ăsta nu e puțin lucru, zic.

82. Se numește pasiune, de Alawiya Sobh. Așa-mi trebuie dacă după atâta vreme tot mai cumpăr cărți pentru că îmi place coperta (asta, în mod specific, are maci pe ea). Povestea promite: e despre încercarea unei femei de a-și păstra… memoria, substanța – scriind povestea vieții (mai ales a poveștii ei de dragoste întinsă pe câteva decenii). Dar stilul, nu mă pot obișnui cu stilul, nu e exactly my cup of tea.

83. Agrafa roșiede Kyle MacDonald. Carte experiment (a doua pasiune a mea în ce privește cărțile, după distopii, se pare). De un 3 așa. Povestea unui american care a pornit de la o agrafă roșie șia obținut o casă (via televiziuni, radio, mult mult spectacol).

84. Interesanțiia lui Meg Wolitzer. Nici nu se uscase bine cerneala din tipar pe ea când am luat-o. Nu știu de ce am avut așa o pată pusă pe cartea asta (deși cealaltă a ei, Belzhar, nu mi-a plăcut în mod deosebit). Citită în nopțile albe (albe la propriu, nu doar nedormite!) din Finlanda. Am iubit-o. Mi-a dat o stare de bine foarte ciudată. Nu e o carte care-ți schimbă viața. Nu e o carte care te zguduie. E o carte tihnită. Așezată. Normală. Ca viața. Povestea unor relații de prietenie formate în adolescență (într-o tabără de-o vară), dar care durează toată viața.

85. Și ajungem acum la Cartea perioadei. Ce mai cea. Cea care te emoționează puternic. Care te face să plângi și să râzi. Care te ține cu sufletul la gură deși cunoști deznodământul. Și după deznodământ, încă te mai surprinde și încă te mai emoționează. Cântul lui Ahile, de Madeline Miller. Povestea pe care ai auzit-o de o mie de ori – despre Ahile și Patroclu. Iat-o spusă de data aceasta de către cel din urmă. Într-un fel minunat. Dacă e să citiți una singură din acest zece, citiți-o pe asta.

86. A treia carte din saga doamnelor de marți, de Monica Peetz. Doamnele de marți în derută. Cea mai slabă. Dar nu se putea să n-o citesc, prea le-am îndrăgit pe doamne. Cele patru prietene o ajută pe Kiki să transforme o ruină de clădire într-o pensiune chic la țară.

87. Pentru filosofie de bună calitate (care ar trebui să se predea măcar la liceu), citiți Dilema- cartea care mi-a deschis ușa către Thomas Cathcart. vechea problemă a vagonului scăpat de sub control, care poate ucide cinci oameni sau unul, depinde numai și numai de… tine.

88. Într-un final apoteotic am citit și eu Povestea cameristei de Margaret Atwood, cu care am dat nas în nas în toate topurile posibile de distopian & postapocalyptic literature. Nu mai era pe stoc nicăieri – decât în cel mai improbabil loc: biblioteca Andreei, de unde am furat-o (chiar, băi, ți-am zis că mi-am rupt valiza de la cărți? :)) ). Loved loved loved loved it. Nici nu sunt convinsă că pentru povestea în sine, cât pentru stilul în care e scrisă și pentru atmosfera în care te transportă.

89.Vreme ciudată la Tokio, de Hiromi Kawakami. O poveste de dragoste deghizată, improbabilă și frumoasă între o tânără și un fost profesor mult mai în vârstă. O carte de duminică după-amiază.

90. Am comandat Cei doi domni din Bruxelles în februarie, după ce m-am întors din Bruxelles (foarte original, știu ). Dar a zăcut în teanc până acum, cine știe de ce… O carte de povești de dragoste din umbră. Foarte frumoase. Don’t be strangers.

Cam atât. Să vă zic că am început să fac schimb de cărți prin poștă? Să vă zic că Fiul cel Mare mi-a zis într-o seară: “Ia-ți o carte și hai lângă mine să citim amândoi, fiecare din cartea lui!”? Să vă zic că la mine acasă e ca în casa lui Știetot (“pe masă, pe sub masă, pe pat, pe podea – numai cărți”). Nu vă zic. Mă duc să muncesc.

Tags: ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Books, baby!

Partea bună când petreci mult timp în mașină / avion / aeroport e că ai (sort of) vreme de citit. Partea nu foarte bună e că pe urmă ți-e lene să povestești ce-ai citit. Noroc că din când în când te mai întreabă câte cineva ce să citească. Și atunci ochii îți sticlesc ca ai savantului nebun și începi să turui fără să te oprești.

Dar să revenim.

71. Cel mai sănătos om din lume, de A.J. Jacobs, jurnalistul de la Esquire. Carte experiment. Pe alocuri foarte amuzantă. Cu câteva idei bune de băgat în buzunar.

72. Eleanor & Park, de Rainbow Rowell. Cartea feel-good a perioadei. Încadrată la YA, dar e mai mult decât YA. Se devorează instant și îți merge drept la inimă.

73. Bucătăria sclavilor, de Kathleen Grissom. Recomandare de la Mădălina, pe mâna căreia am mers (inspirat) de câteva ori. Fierbinte, puternică și sensibilă. With racial issues, cum bine bănuiți.

74. The Giver (sau Darul lui Jonas, cum îi zice pe la noi), de Lois Lowry. Asta e cam pentru copii. Deși mai mari decât Bogdan (poate i-ar plăcea Irinei, Ada?). O distopie drăgălașă presărată pe alocuri cu firmituri mai profunde.

75. Big little lies, de Liane Moriarty. Nu am început și eu ca oamenii cu Secretul soțului – prima ei carte tradusă. Neee. Mi-a plăcut asta mai mult, că are roz pe copertă. O poveste bine scrisă despre o gașcă de familii care au copiii la aceeași școală – și secretele lor mai mult sau mai puțin întunecate.

76. Cina, de Herman Koch. One word: mindfuck. Doi frați și soțiile lor stau de vorbă în timpul unei cine într-un local fancy despre copiii lor adolescenți cu probleme.

77. Playlist pentru Nick și Norah, de David Levithan și Rachel Cohn. Pentru adolescenți. Face bine la moral.

78. Fata din tren de Paula Hawkins. Mistery. O femeie căreia îi place să se plimbe cu trenul observă pe geam viețile celor pe lângă care trece. Apoi devine din observator – actor. Inteligent scrisă. Te ține în priză.

79. Platon și ornitoricul intră într-un bar. Filosofie pentru toată lumea (sau ar trebui să zic pentru oricine?) și multe multe bancuri. Unele dintre ele bune .

80. Zece negri mititei. Când ai devorat în liceu cam orice carte polițistă ți-a picat în mână, te gândești că nu-o i dee rea să mai iei din ele la recitit. Și nu-i, indeed. Povestea e inteligent construită și numai cât trebuie de creepy. Dar parcă nu mai are je ne sais que-ul ăla de atunci. Sorry, Agatha, its not you, its me.

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

To well-be or not to well-be?

Bun, haideți să vă zic repede două vorbe despre staff trainingul meu la University of Jyvaskyla, Finlanda, că dacă nu fac treaba asta acum, sunt șanse mari să n-o mai fac deloc.

Așadar, aparent am un dar aparte de a descoperi localități obscure. Să începem de aici.

Beja, Portugalia  – staff training acum fix-fix un an. Students’ employability.

Parnu, Estonia – study visit, acum doi ani. Flexible pathways in lifelong learning.

Și lista poate continua…

Așa, acum să zic povestea întreagă: anul ăsta am avut de ales între Jyvaskyla și Oslo. Și înainte să aruncați cu roșii în mine o să vă spun că tema trainingului finlandez a bătut-o la fund pe cea norvegiană. Este despre students wellbeign. Despre starea de bine. Despre… fericire.

Păi și această universitate finlandeză care are Centru de Carieră și are și Servicii pentru studenți s-a gândit (nu ea, universitatea, ci oamenii care o conduc) că nu se concentrează destul pe starea de bine a studenților și că nu fac tot ce ar putea face pentru a-i ajuta să se integreze bine în viața lor de adulți, așa că au mai adăugat o structură care se cheamă simplu “Student life“. Și care nu e propriu-zis o structură, ci o echipă de oameni care stau și-și bat capul pentru a gândi proiecte pentru studenți (pe care apoi le implementează împreună cu profesorii sau cu angajații altor departamente).

Cam atât despre tema mare a trainingului.

Despre colegii de track vă spun mâine. Cred. They’re a nice assembly, that I can say .

Cam așa în Finlanda. Unde nu se face noapte. (Dar tot e mai bine, mă gândesc, decât să nu se mai facă zi…).

Raportează cu drag,

yours trully.

 

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Anul meu printre cărţi, take 2

Observ că n-am mai scris de fix o lună.

Şi prima poveste din 2015 hai să fie tot despre cărţi. Despre cărţile pe care le-am citit anul trecut. 150 la număr, ceva mai multe decât în 2013. Ceva mai puţine decât se putea, probabil. Dar nu cu mult…

Tot Goodreads mă ajută cu restrospectiva. Văd că am avut 13 cărţi de cinci stele (deşi cred că e posibil să fi fost cam zgârcită pe alocuri…). Majoritatea au fost de 4 stele şi numai 5 de două.

Să le luăm, ca şi anul trecut, pe bucăţele.

La capitolul psihologie, avem: Ce putem şi ce nu putem schimba, a lui Martin Seligman, Factorul noroc a lui Richard Wiseman, Exerciţii de meditaţie pentru depăşirea depresiei, de Jon Kabat-Zinn & co, Arta de a făuri oameni, de Virginia Satir, De ce el? De ce ea?, de Helen Fisher şi musai musai Redirect a lui Timothy D. Wilson. Merge chiar şi Codul talentului de Daniel Coyle.

La capitolul poveşti de viaţă (aka memorii şi jurnale), my all year favorite sunt Scânteia - povestea unei mame care a crescut un geniu, de Kristine Barnett (cartea la care am plâns în tren, remember?) şi desigur Dulcele bar, de John Joseph Moehringer. Dar mi-au plăcut şi Eu sînt Malala - povestea Malalei Yousafzai, M-am născut într-o zi albastră, de Daniel Tammet şi chiar şi Un an la malul mării, de Joan Anderson.

Dintre cărţile pentru copii citite băieţilor, cel mai mult mi-au plăcut: Minunea de R. J. Palacio (e o carte puternică şi sensibilă pe care o recomand cu drag părinţilor care îşi doresc să-i înveţe pe copiii lor empatia) şi Marele Uriaş Prietenos – evident, Roald Dahl. Dar şi cărţile cu George şi Universul, Întrebări mari de la cei mici la care răspund oameni importanţi - de Gemma Elwin Harris sau  Tom Inimă-Curată, de Ian Beck.

Beletristica frumoasă a acestui an cuprinde minunatele: Istoria iubirii, Chocolat şi Limbajul florilor. Sunt cărţi senine, pentru starea de bine, cărţi care îmi încălzesc inima numai când mă gândesc la ele.

Cărţile incredibil de triste, dar minunate: Singurătatea numerelor prime, Lumina dintre oceane, O viaţă de rezervă sau Vânătorii de zmeie. Sunt cărţi care mi-au frânt inima, dar care cumva m-au făcut să-mi văd viaţa într-o lumină mai caldă şi mai blândă.

Cărţile ciudate şi frumoase: Miss Peregrine, Lumea ce va să vină  şi Oceanul de la capătul aleii. Sunt cărţile care m-au făcut să colind cu inima peisaje care nu ştiam că există.

Şi cărţile pline-cu-de-toate: Inima cusută, A treisprezecea poveste, Semnătura tuturor lucrurilor. Cărţile care m-au transportat pentru o vreme într-o altă lume, în lumea lor.

Mi-e drag să mă uit înapoi la anul meu printre cărţi. Mi-s dragi până şi cărţile proaste pe care le-am citit. Iar pe cele bune le păstrez în minte cu drag, ca pe nişte uşi secrete, ca pe nişte lumi, ca pe nişte străzi pe care altfel nu aş fi călcat niciodată.

Mi-e drag să mă uit la oamenii din jurul meu care citesc (mi se pare că sunt tot mai mulţi şi asta mă bucură). Mi-e drag să vorbesc cu ei despre cărţi. Cu Sis, evident. Cu Tata. Cu Mari, cu Crina, cu Ines. Cu Andreea, care face mişto de mine, care-mi recomandă cărţi creepy (dar şi unele frumoase, din când în când). Cu Cris şi cu Mădălina de la Librarium. Cu Nicu, care mă ceartă că nu citesc mai mult SF. Cu Diana, cu Alma, cu Cristina.

Încă mă surprinde când primesc întrebări despre care e secretul cititului şi despre când am timp. (Nu e niciun secret. E un obicei. Obicei înseamnă câte puţin în fiecare zi). Sunt oameni care aleargă la maratoane pentru care se pregătesc tot anul (şi care au admiraţia mea neţărmurită).

Cititul e maratonul meu, cred.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

The science of happiness

Am pus ochii pe el de când l-am văzut anunţat pe Edx.org. Emiliana Thomas nu-mi spunea foarte multe, dar Dacher Keltner da. Am mai aruncat un ochi pe syllabus şi am fost convinsă.

Aşa că – în perioada septembrie – noiembrie am urmat cursul The science of happiness oferit online de către University of California Berkeley.

Mi-a plăcut să regăsesc la un loc mare parte din ce citisem în diverse locuri de prin 2010 până în prezent, iar de The Greater Good Science Center m-am îndrăgostit pur şi simplu (odată, când or fi troienele mari şi-oi alerga mai puţin vă povestesc despre asta în detaliu).

E bine să mai ştiţi că, în afară de Keltner, au mai “povestit” Barbara Fredrickson, Sonja Lyubomirsky şi Jon Kabat-Zinn şi că obiectivele cursului au fost:

  • înţelegerea legăturilor între fericire, conexiunea umană şi alte abilităţi prosociale;
  • descrierea principiilor ştiinţifice din spatele activităţilor care cresc starea de bine;
  • aplicarea rezultatelor provenite din psihologia pozitivă şi psihologia socială – în viaţa de zi cu zi;
  • practicarea unot tehnici testate pentru creşterea stării de bine.

La final, ce să zic? Mi-am amintit – a câta oară oare? – cât de importantă este motivaţia intrinsecă pentru învăţare şi sunt recunoscătoare celor de la Greater Good pentru că fac ca oamenilor ca mine să le fie mai uşor să înveţe despre ştiinţa fericirii.

Şi-am încălecat pe-o şa…

SciHapiness2

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

O mână bună

Ştiu, ŞTIU că staţi cu degetul pe butonul de refresh, întrebându-vă ce cărţi să mai citiţi (haha). Asta, desigur, dacă nu sunteţi printre norocoşii care primesc sms dintr-o benzinărie din Austria: “you HAVE to read this book”. Caz în care trimiteţi voi sms-uri la 1 noaptea cu citate din cărţile despre care e vorba. În fine.

Semnătura tuturor lucrurilor, Elizabeth Gilbert. Took me forever to read it (mai bine de două săptămâni, respectiv). Dar mi-a plăcut foarte mult. Este matură, consistentă, interesantă, plină, ironică pe alocuri. Este despre o femeie de ştiinţă care studiază muşchiul. Şi despre cea mai mare parte a vieţii ei. Aşa că da.

Chocolat, de Joanne Harris. Cadou de la Mari, de ziua mea. Când stăteam în dubii dacă să o citesc sau nu, mi-a zis că e un fel de Limbajul florilor, dar cu ciocolată. E minunat scrisă, fină, curgătoare. Este sensibilă, tristă fix cât trebuie, fermecătsoare, curajoasă. Cei mai mulţi dintre voi aţi văzut probabil filmul. Dar dacă e să citiţi una din zecele ăsta, let this be it. Dacă e să citiţi două, puneţi şi Gilbert în coş :).

Doamnele de marţi de Monica Peetz. Păi dacă citeam eu cartea înainte de Filit, nu mă duceam s-o văd?? Tot de la Mari, tot cadou. Tot frumoasă. Mai spre sirop aşa, dar cui nu-i place un pic de sirop cu gust bun? Plus că m-a dus cu gândul la propriile mele doamne de marţi / miercuri / vineri. Da’ e o carte de fete, there, I’ve said it.

Mincinoşii de E. Lockhart. Ficţiune pentru adolescenţi, de citit pe repede înainte. Dar finalul, oh, finalul. Merită să aveţi răbdare cu prima jumătate, pentru cea de-a doua. Este despre nişte adolescenţi care se joacă cu focul, atât voi spune.

George în căutare de comori prin Cosmos, de Stephen Hawking şi Lucy Hawking. Cartea citită cu copiii. Iubită de Bogdan. Răs-întrebată de Codrin (ce înseamnă galaxii, Mami?).

Două cărţi ca nişte telenovele: Anotimpul regăsirii de Sarah Jio (de la care aşteptam mai multe, după ratingul de pe Goodreads) şi Petrecerea lui Ralph de Lisa Jewell. Dar cu biscuiţi alături…

Să nu încheiem seria telenovele fără Mad about the boy de Helen Fielding. Mmmmm, mi-a plăcut mai mult primele două. Tot mai are pe ici-pe colo farmecul Bridget Jones, dar de nu ştiu câte ori am zis “c’mooon, really??”. So, numai dacă sunteţi încuiaţi într-o cabană şi afară ninge şi n-aveţi altă carte.

Marea, dimineaţa, a treia carte pe care o citesc de la Mazzantini. Şi cea care îmi place cel mai puţin. E plină-ochi de tristeţe. Dar o tristeţe… aşa… cumva, nejustificată, pointless. Despre două mame (una care trăieşte în Sahara, iar cealaltă în Sicilia) şi despre poveştile lor triste. Mmmmmnu.

Şi, în fine, În fugă. Autobiografia, de Ronnie O’Sullivan. Mpăi. E tradusă de (să zic? :) ) un prieten din vremuri de demult. Şi este despre cum alergatul l-a salvat pe Ronnie (snooker, people?) din nişte prăpăstii nu foarte atrăgătoare. Cel puţin de curiozitate, cel puţin răsfoiţi-o.

130 to 140 deci.

Over and out.

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS