Cărțile de aprilie

Goodreads îmi zice că sunt “11 books behind” față de ce mi-am propus să citesc anul ăsta, ceea ce nu m-am hotărât încă dacă mai mult mă enervează sau mai mult mă amuză, dar până mă lămuresc, haideți să vă zic ce-am citit în aprilie.

Aprilie a inclus un concediu de o săptămână în Andaluzia – pentru care nu vreți să știți ce teanc am pus în bagaj. Cu toate astea, m-am trezit că mai degrabă trag cu urechea la conversațiile băieților sau mă uit pe geam și văd un peisaj ca nicăieri în altă parte, sau stau pe terasă pe întuneric cu pahar de vin.

Așa că, long story short, am citit ceva-ceva, dar mai puțin decât altădată.

Ce mi-a plăcut cel mai mult dintre cele zece cărți de aprilie, aveți mai jos.

Uite-așa o pierzi a lui Junot Diaz este, ca și Sufocare, o colecție de short stories conectate între ele. Toate sunt, într-un fel sau altul, despre iubire. Sunt scrise în stilul lui Diaz care aduce a proză poetică și îți atinge corzi emoționale pe care nu știai că le ai.

Am luat Conversații cu prieteni la insistențele Andreei. Este o carte perfectă pentru vacanță. Nu este life-changing, dar este scrisă într-un stil ușor addictive, care te face să întorci pagină după pagină. Este despre relații de toate felurile – convenționale, neconvenționale, asumate, ilicite, despre minciuni și despre sincerități, dar cel mai mult despre conversațiile cu prietenii.

De psihologie singura carte pe care am citit-o (terminat-o) în aprilie este O chemare curioasă: motivația pentru a deveni psihoterapeut – o carte care nu vreți să știți de când stă la mine pe raft, dar pe care mă bucur că în sfârșit am citit-o. Cum zice și titlul, este o carte despre constelația de motivații pe care le au oamenii care își aleg domeniul psihoterapiei. Hint: it’s not what you would think. Dar nu cred că trebuie să lipsească din lista de lecturi a oamenilor care lucrează în domeniu.

Am ocolit o vreme Pacienta tăcută a lui Michaelides – pentru că m-am temut să nu semene prea mult cu Alias Grace. Nu seamănă. E un thriller decent, cu o doză decentă de suspans și o poveste croită destul de inteligent, chiar dacă poate să devină oarecum previzibilă de la un punct încolo.

Vis febril este o cărticică micuță și ciudată despre pesticide și efectele lor, dar scrisă tare interesant (deși, cum am zis, weird). N-am lăsat-o din mână până n-am terminat-o, îi datorez (tot) Andreei că am trecut peste reticența mea și am citit-o în cele din urmă. Glad I did.

And finally, Drumul spre casă, de Yaa Gyasi – o altă colecție de short stories legate între ele care urmăresc transgenerațional povestea a două surori africane care nu s-au cunoscut niciodată și au crescut diferit – una în libertate, cealaltă în sclavie, este cartea care m-a scos din reading slump într-un moment în care aveam mare nevoie. Deci, știți voi, n-o ocoliți.

În rest, am găsit pe wall la Anca fraza de mai jos și mi-a plăcut atât de mult, încât aș vrea să ajungă și la voi.

Mai jos, lista cu toate zece. Enjoy!

41. Plec, a Cristinei Andone.

42. Uite-așa o pierzi, a lui Junot Diaz.

43. Conversații cu prieteni, a lui Sally Rooney.

44. Răzbunarea iertării, a lui Erc-Emmanuel Schmitt.

45. Pacienta tăcută, de Alex Michaelides.

46. O chemare curioasă: motivația de a deveni psihoterapeut, de Michael B. Sussman.

47. Albastrul din miez de noapte, de Simone van der Vlugt.

48. Ierbar, de Andrei Dósa.

49. Vis febril, de Samanta Schweblin

50. Drumul spre casă, de Yaa Gyasi.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

“Reading is an escape and the opposite of escape” (Ziua internațională a Cărții)

“Căci nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților” (M. Costin).

“What an astonishing thing a book is. It’s a flat object made from a tree with flexible parts on which are imprinted lots of funny dark squiggles. But one glance at it and you’re inside the mind of another person, maybe somebody dead for thousands of years. Across the millennia, an author is speaking clearly and silently inside your head, directly to you. Writing is perhaps the greatest of human inventions, binding together people who never knew each other, citizens of distant epochs. Books break the shackles of time. A book is proof that humans are capable of working magic.” (C. Sagan)

Reading is escape, and the opposite of escape; it’s a way to make contact with reality after a day of making things up, and it’s a way of making contact with someone else’s imagination after a day that’s all too real.” (N Ephron)

,,Afarã zgomotul masinilor încetase. Lumea era atât de linistitã, de parcã s-ar fi închis ca un fluture într-un cocon pentru ca ziua urmãtoare sã iasã întineritã si nou-noutã.
– Te rog, Mo, citeste!
Si Mo începu sã umple linistea de cuvinte. Le atrãgea din toate pãrtile ca si cum ele ar fi asteptat doar glasul lui – cuvinte lungi si scurte, ascutite si moi, sfârâitoare, uguitoare. Dansau prin odaie, desenau imagini din sticlã coloratã si gâdilau pielea. Chiar si dupã ce atipi, Meggie tot le mai auzea, cu toate cã Mo închisese cartea demult. Cuvinte care îi explicau lumea, fata întunecatã si cea luminoasã, si care ridicau ziduri în fata tuturor viselor urâte. Nici unul nu pãtrunse în aceastã noapte.”

Tags: ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

March reads

M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință veche, care la un moment dat s-a aplecat încet spre mine și m-a întrebat ușor conspirativ: “Auzi? Dar parcă tu pe vremuri nu citeai ÎN HALUL ăsta, nu?”. “Nu”, zic. “Aha”, zice. “Și? Ce s-a întâmplat??”…

Nu mai țin minte ce i-am răspuns. Dar mă gândesc încă la întrebarea lui. Mă gândesc mai ales acum când trăiesc un ușor sentiment de panică fiindcă nu pot lua cu mine în vacanță decât câteva cărți și pe celelalte trebuie să le las acasă.

Poate e o idee să procedăm și cu oamenii la fel, să mai luăm din ei cu noi în vacanță, să alegem cu grijă pe care, să trăim până la capăt panica de a nu-i putea lua pe toți, să ne amintim ce mult îi iubim, cât înseamnă pentru noi, să nu-i (mai) luăm de buni.

În fine. Ocolesc oarecum subiectul, fiindcă nu prea știu cum să-l abordez. Am citit în martie 15 cărți. Bune. Câteva foarte foarte bune. Și mă tot întreb despre care să vă spun.

Voi începe totuși cu Shafak. Cele 40 de legi ale iubirii. Am aproape un an de când am citit Fiicele Evei (care mi-a plăcut mult), dar cumva nu m-am grăbit să mai încep una. Am dat jos de pe raft legile iubirii dintr-o întâmplare, dar m-a prins imediat. Sunt două povești într-o poveste; două povești care se oglindesc una pe alta. Este o poveste din trecut – a unei prietenii cât se poate de neobișnuite, criticate și neînțelese (între poetul Rumi și mentorul său sufit Shams din Tabriz). Și mai este povestea din prezent a unei iubiri neobișnuite (între o proaspătă angajată a unei edituri – Ella Rubenstein și autorul cărții pe care o recenzează – Aziz Zahara).

Piua. Facem pauză un pic ca să medităm puțin la literatură și la genul de povești care ne plac. Pentru că am cumva sentimentul că gusturile mele s-au schimbat mult de-a lungul timpului. Am plecat de la Young Adult și de la cărțile light & easy, cu viraj ocazional prin SF. Unde am ajuns este altă poveste. Am ajuns undeva unde pot să gust multe genuri. Unde rezonează cu mine și povești care nu ar avea cum să rezoneze cu mine, fiindcă îmi sunt străine toate: și firul narativ și personajele, și peisajul, obiceiurile, valorile, stilul. Îi datorez asta lui Adrian care mi-a dat să citesc primele cărți “ciudate”, out of my confort zone, altfel. Îi datorez asta Andreei. Ocazional Mădălinei. Datorez asta apoi fiecărei povești altfel care mi-a ieșit în cale.

Așa.

Musai trebuie să vă mai zic despre Educated. Povestea fetiței crescută într-o familie de mormoni, al șaptelea copil al familiei, cu un tată cu idei radicale (și probabil probleme de sănătate mintală). Fetiță care la 17 ani pune pentru prima dată piciorul într-o sală de clasă (paradoxal – pentru că-i plăcea foarte mult să cânte și spera ca educația s-o ajute să devină mai bună la asta) și care reușește apoi să-și croiască drumul spre tot mai multă educație și spre o viziune tot mai complexă și mai nuanțată asupra lumii și asupra propriei persoane. Este o carte grea. Oribilă și minunată și grea. În fine. Nu cartea în sine. Povestea de viață. Nu m-am putut opri să-mi imaginez că o aud în cabinet. Dar citiți-o. It will give you hope. And anger. And again hope.

V-aș mai spune despre Dialoguri secrete a Ioanei Pîrvulescu, cadoul meu de la Ionela. O carte frumoasă ca o zi de duminică. Bună de citit în săptămâna mare. Despre Soția lui Meg Wolitzer – care deși previzibilă, este interesantă și un pic revoltătoare. Despre Idele lui martie – prima mea întâlnire cu Thornton Wilder pe care i-o datorez lui Sim (da, știu, tre’ să dau jos de pe raft Ziua a opta 🙂 . I will. )

Am și de psihologie câteva cărți foarte bune în lista de martie: Regândirea infidelității, de Esther Perel, cartea despre moduri a Gittei Jacobs (Cum să învingi tiparele negative de gândire) și cartea despre traumă a lui Babette Rotschild (Trauma. 8 strategii de vindecare).

În rest, trebuie să mărturisesc (deși nu are musai legătură) că îmi plac la nebunie momentele în care oamenii descoperă lucruri despre ei înșiși – în traininguri și în sesiunile individuale. Îmi place să fiu acolo. Să fiu martoră. Să ajut, dacă pot. Să tac, dacă nu. Să întreb. Să încurajez.

Este ceva care pentru mine înseamnă sens al vieții. Ceea ce, cum v-ați obișnuit deja, vă doresc și vouă!

Mai jos, lista cu toate 15:

26. Stories for boys who dare to be different, de Ben Brooks.

27. Cele patruzeci de legi ale iubirii, de Elif Shafak.

28. Totul despre femei. Ghid pentru bărbați, de John Gottman.

29. Un momet de reculegere, de Siegfried Lenz.

30. Dialoguri secrete. Cum se roagă scriitorii și personajele lor, de Ioana Pîrvulescu.

31. Regândirea infidelității, de Esther Perel.

32. Soția, de Meg Wolitzer.

33. Trauma. 8 strategii de vindecare, de Babette Rotschild.

34. Idele lui martie, de Thornton Wilder.

35. Intimitate zbuciumată, de Janet G. Woitiz.

36. Prin fața ochilor, de Laura Kasischke.

37. Variațiuni pe o temă dată, de Ana Blandiana.

38. Cum să învingi tiparele negative de gândire, de Gitta Jacobs, Hannie van Genderen, Laura Seebauer.

39. Cărarea cuiburilor de păianjen, de Italo Calvino.

40. Educated, de Tara Westover.

Tags: , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Restart. Spring Restart.

Am avut astăzi la training un participant care a ales să facă o prezetare despre vulnerabilitate – ideea adusă în atenția noastră de către Brene Brown. Și la final zice “nu cred că mai are rost să luăm întrebări din public”. Sigur că avea. Rost. Motiv pentru care “publicul” a rămas cu întrebările în gât. Motiv pentru care la feed-back am discutat despre ironia de a face o prezentare despre vulnerabilitate și a da înapoi în fix momentul în care apare riscul de a deveni vulnerabil.

În clipa următoare însă, așa cum fac de multe ori, m-am gândit la mine. M-am întrebat dacă eu fac asta – ce îi ceream lui să facă. Dacă îmi arăt vulnerabilitatea – vulnerabilitățile, sau ies în public numai când am deja răspunsurile (nu și când bâjbâi), când am găsit deja (nu și când caut, descurajată), când e totul la linie (nu și când e messy, în construcție, cu moloz pe jos).

Și mi-am dat seama că – sigur că nu. Sigur că nu fac nici eu ce îi ceream lui să facă. Sigur că admir când alții reușesc să fie vulnerabili, dar găsesc că la mine ar fi intolerabil, inacceptabil. Sigur că am tendința să aștept până când lucrurile arată bine – destul de bine încât să poată fi arătate și așa mai departe și așa mai departe.

Și așa se face că au trecut – iată – cinci luni de când am luat decizia să-mi dau un restart – plecând de la Serviciul de consiliere al Universității în care lucram de mai bine de 12 ani, unde în ultimii 4 m-am străduit să fac din sănătatea mintală și starea de bine – o prioritate, așa cum merită să fie. Cinci luni de când am luat decizia și aproape trei de când am apăsat butonul de restart.

Am descoperit cu această ocazie mai multe lucruri. Unul dintre ele este că dormi mult mai bine noaptea când ceea ce faci este (mai) în acord cu ceea ce crezi. Un altul este că – așa cum ar spune o clientă de-a mea și Nina Simone “You have to learn to leave the table when love’s no longer being served”.

Dar – mult mai important poate – am descoperit ridicându-se la suprafață multe idei pe care le înghesuisem în debaraua minții  pentru o vreme din viitor – când voi avea mai mult timp și mai puține lucruri care trebuie rezolvate ACUM.

Ideile astea se transformă ușor în proiecte și evenimente și programe de training pe care le voi tot scoate ușor în lume pe măsură ce capătă formă. Ele vor însemna integrarea a ceea ce am citit (undeva în jur de 300 de cărți de nonfiction – în ultimii 5 ani: psihologie, economie comportamentală, neuroștiințe, psihologie organizațională, etc.), ceea ce am învățat (formările în terapie, trainingurile, conferințele și evenimentele la care am participat) și ceea ce am testat / experimentat și a funcționat, ajutând oamenii cu care lucrez să aibă vieți un pic mai ușoare și mai bune.

Până una-alta, chiar dacă nu e totul gata și nu e totul perfect, pentru că e primăvară – o vreme potrivită pentru deschis ferestrele și aerisit prin viață – m-am gândit să vă provoc și pe voi la un RESTART. Nu-i nevoie să fie așa de radical cum am povestit mai sus. Este de ajuns să intrați (din nou) un pic în contact cu voi înșivă și să verificați dacă pe dinăuntru (în minte, în suflet) sunt toate la locul lor.

Descrierea workshopului, înscrieri & tickets, aici:

https://www.eventbrite.com/e/spring-restart-tickets-59008031611

 

 

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

February reads

 

Am fost în februarie într-una dintre cele mai frumoase librării în care am pășit vreodată – Cair Paravel din Oradea (ne-a dus cumnată-miu) și mi-e ciudă de mor că pozele nu reușesc să spună întreaga poveste. Imaginați-vă un loc de poveste – cu tot cu un mic spațiu de joacă și cu tot cu o ceainărie /cafenea, de unde îmi venea să iau acasă la propriu fiecare carte pe care puneam mâna, în ciuda faptului că pe majoritatea le știu, iar pe unele chiar le avem deja. Nu știu să spun exact ce: lumina, display-ul. Dar parcă oamenii aceia au ales fiecare carte cu grijă și au expus-o acolo ca pe o comoară (așa cum și este). Vă povestesc în ideea în care, dacă ajungeți pe acolo – n-o ratați!

Aaanyway.

Ce-am citit în februarie.

Zece cărți amestecate tare de tot. Două de psiho, două memoir – ba chiar trei, două de realism magic, și trei fiction / family / humor (ish).

De psihologie am citit una dintre cărțile lui Franz Ruppert despre traumă (“Corpul meu, trauma mea, eul meu”)  și cartea lui Harville Hendrix despre relații (“Primește iubirea pe care o dorești”), amândouă de ajutor pentru munca mea în cabinet.

La capitolul memoir – cartea lunii februarie este, desigur, Becoming a lui Michelle Obama. Nu este o bijuterie literară. Dar a fost, pentru mine, un pic addictive, așa. Parcă nici pageturner n-aș numi-o. Dar mi-a fost drag să o citesc, să descopăr povestea lui Michelle și a familiei sale, din copilăria ei – până aproape în prezent. Tot aici: cartea despre arici (25 de grame de fericire) – pe care, deși nu mi-a stârnit o mare pasiune, am citit-o cu o ciudată curiozitate și… liniște, cred. Includ aici și O iubire imposibilă a lui Christine Angot, deși ea apare ca ficțiune cu accente autobiografice – o carte de care m-aș fi putut lipsi, ca să zic așa.

Interesante ambele cărți cu accente de realism magic: Noaptea dintre lumi a Irinei Georgescu Groza și Portocalele verzi a lui Vitali Cipileagă. Prima – mai dark, așa – povestea întrepătrunderii a două lumi – prin intermediul unei adolescente ciudate cu părul alb, iar cealaltă – povestea conexiunii vindecătoare, dar și copleșitoare – cu natura. Dar cred că mi-am luat porția de realism magic pentru o perioadă…

Pic de somn, așa că o să merg la culcare. Vă mai zic doar că – până la urmă, dacă ai destul de multă răbdare, vine și primăvara. Aduce cu ea ghioceii care cresc puzderie în poieni secrete, freziile albe și lalelele de toate culorile pe care nu ai cum – dar nu ai cum să nu le iubești!

Mai jos, lista cu tot ce am citit în februarie.

16. Al zecelea cerc, de Jodi Picoult.

17. Corpul meu, trauma mea, eul meu, de Franz Ruppert.

18. O iubire imposibilă, de Christine Angot.

19. Becoming Michelle Obama, de… Michelle Obama.

20. 25 de grame de fericire: cum îți poate schimba un pui de arici viața, de Massimo Vachetta.

21. The Adults, de Caroline Hulse.

22. Nimicul, de Hanif Kureishi.

23. Noaptea dintre lumi, de Irina Georgescu Groza.

24. Portocalele verzi, de Vitali Cipileagă.

25. Getting the love you want, de Harville Hendrix.

 

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

January reads

Luna ianuarie a fost pentru mine un adevarat festin literar, ah de cand astept sa va povestesc ce-am mai citit frumos!

Bine, am si inceput vreo suta de carti care sunt in curs de citire, cele mai multe dintre ele terapie / psiho / science. Daaar. Azi despre cele pe care le-am (si) terminat. Cincisprezece la numar.

But first, o poza de la Ziua Internationala a Cititului Impreuna. Asta nu e din ianuarie, e de la (foarte) inceputul lui februarie, da’ vreau sa va arat, ca sa nu uit:

Asaaaa. La capitolul nonfiction, am trei carti citite in ianuarie: Cum am ajuns aici. Sase inovatii care au facut lumea moderna a lui Steven Johnson, o carte despre povesti si intelepciunea lor –  a lui Nardone (Calarind propriul tigru) si cartea despre Eminescu de la Editura Muzeelor Literare.

Va povestesc doua vorbe despre Steven Johnson. Incepeam anul trecut tot cu o carte de-a lui: Wonderland – care mi-a placut mult-de-tot. Atunci am cumparat-o pe asta, dar am tot ocolit-o, cine stie de ce. Am luat-o cu mine in bagajul de revelion si am inceput s-o citesc in prima zi din an. In Cum am ajuns aici, Johnson merge pe firul a sase aspecte importante pentru viata moderna: frigul, ceasurile, lentilele, purificarea apei, sunetul inregistrat si lumina artificiala si urmareste efectul in lant al acestora asupra altor parti ale vietii oamenilor si – intr-un final – asupra progresului, in general. Mi-a placut foarte mult si m-am bucurat sa gasesc versiunea pentru tineri a acestei carti pe lista planurilor Publica pentru 2019.

Dintre cartile de fictiune, am in acest set: doua carti de cinci stele (Camera lui Giovanni si Zuleiha deschide ochii), doua carti cu “fericirea” in titlu (dar care numai despre fericire nu sunt…): Tentatia de a fi fericit si Secretul fericirii si inca cinci carti bune, pe care le recomand cu drag (Before we were yours, Every note played, Noduri, Sala de bal si Dincolo de iarna).

Camera lui Giovanni este una dintre acele carti scrise cu o sensibilitate care te face sa-ti simti parti de suflet pe care nu stiai ca le ai. De asta are de la mine cinci stele. Povestea nu e nici mai originala nici mai trista decat altele: este o poveste de dragoste care se sfarseste (spoiler alert) prost si pe care cel care pleaca o regreta, dar pe care nu ar fi avut curajul sa ramana si sa si-o asume. Ma gandesc acum ca merge bine cu Candlelight a lui Savoretti. Si ca eroul principal isi are locul in al zecelea cerc din infern: locul celor care se mint pe ei insisi.

Zuleiha deschide ochii este o carte highly praised (intr-o vreme, la finalul anului trecut nu puteam intoarce ochii nicaieri fara sa dau peste cineva care o citea sau o citise). Am luat-o si eu, nu m-am putut abtine, dar m-am indoit multa vreme ca o sa-mi placa. Well, I was wrong. Mi-a placut foarte mult! Mi-a si venit s-o bat pe Zuleiha, de multe ori, in special pe la inceput. Dar apoi am dezvoltat pentru ea o simpatie si o caldura pe care nu le credeam posibile. O poveste de exil, asemanatoare cu multe altele pe care le-am citit (Printre tonuri cenusii, de exemplu). Dar intretesuta frumos, cu oameni despre vietile carora vrei sa afli mai multe.

Va mai zic una si gata: Sala de bal a Annei Hope. S-a spus despre ea e varianta britanica de la Zbor deasupra unui cuib de cuci. S-au mai spus si alte lucruri frumoase. Dar vreau sa va spun si eu: pentru mine a fost un fel de hidden gem, asa. Nu ma asteptam sa gasesc o astfel de poveste; nu ma asteptam la atat duiosie; ce am gasit nu ma asteptam sa-mi placa asa mult.

Ma opresc aici, ca e tarziu si maine tre’ sa ajung la aquapark de dimineata – some days are hard like that. Mai zic doar ca, neavand ce face, i-am intrebat pe baieti daca nu vor si ei reading challenge anul asta. Si ei au zis da. Si Bogdan a citit jumatate din challenge deja, iar Codrin a descoperit ca isi poate lua cartile la scoala sa mai citeasca si acolo. Probabil se vede cum incerc sa par suparata, dar sunt, de fapt mandra de ei dincolo de cuvinte!

Bine, copii. Fiti cuminti, cumparati-va carti si plecati in calatorii cat de des se poate – asta e urarea mea de ianuarie pentru voi.

Mai jos, lista cu toate cincisprezece.

  1. Tentatia de a fi fericit, de Lorenzo Marone.
  2. Cum am ajuns aici. Sase inovatii care au facut lumea moderna, de Steven Johnson.
  3. Before we were yours, de Lisa Wingate.
  4. Baiatul salbatic, de Paolo Cognetti.
  5. Amintiri din rai: 55 de poezii inedite, de Emil Brumaru.
  6. O zi de decembrie, de Josie Silver.
  7. Povestea lui Mihai Eminescu, de Florina Ilis.
  8. Secretul fericirii, de Alexandru Popa.
  9. Camera lui Giovanni, de James Baldwin.
  10. Zuleiha deschide ochii, de Yakhina Guzel.
  11. Calarind propriul tigru, de Giorgio Nardone.
  12. Noduri, de Domenico Starnone.
  13. Every note played, a Lisei Genova.
  14. Sala de bal, a Annei Hope.
  15. Dincolo de iarna, a lui Isabel Allende.

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

#Best of 2018: poveștile

Și cum stăteam eu cu rezoluția asta în minte (cum că vreau un 2019 cu mai mult scris în el), mi-am dat seama că n-o să vină zâna măseluță să scrie în locul meu. I know, right?

Și pentru că nu am apucat să vă spun încă despre beletristica cea mai frumoasă (pentru mine) de anul trecut, mă gândeam că pot începe de aici. Așadar:

sursa foto.

10. Distanța dintre noi, de Jhumpa Lahiri. Începem de la cartea de atmosferă pe care am ținut-o pe raft o mulțime. O poveste de familie, o relație complicată între frați, între copii și părinți, o poveste complicată de iubire.

09. Șarpele din Essex, de Sarah Perry. Cartea ca un basm, despre un mit (al șarpelui din Essex). O femeie curajoasă și deșteaptă. Un pic de satiră socială.

08. Grădina de sticlă a Tatianei Țîbuleac. Încă o carte dură a Tatianei, dar minunat scrisă. Cu durere, cu lipsă de iubire, cu frumusețe acolo unde nu te aștepți.

07. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman.  O carte care era puțin probabil să sfârșească în top. And yet. Provocatoare și duioasă în ciuda tuturor aparențelor, este o carte despre armurile pe care ni le construim și despre cum ajungem să le dăm jos (dacă suntem norocoși).

06. Jane Eyre, de Charlotte Bronte. În liceu am citit-o împrumutată de la bibliotecă. Acum câțiva ani mi-am cumpărat exemplarul meu (care a stat pe pervaz până s-a decolorat de la soare). Despre iubirea romantică the oldfashioned way.

05. Insula de sub mare, de Isabel Allende. Citită la recomandarea lui Jacqueline, la începutul verii, pe malul mării.

04. Împreună, a Annei Gavalda. Cartea despre când e cald în jurul inimii tale.

03. Mici lucruri mărețe, de Jodi Picoult. Despre privilegiu, justiție socială, despre mame și fii, despre a lua apărarea.

02. Scandalul, de Fredrick Backman. Pentru care Fredrick Backman am făcut, se pare, o mică obsesie de când cu Ove. Scandalul este despre compasul moral și despre cum să faci lucrul bun atunci când e greu, iar

01. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, (TOT de Fredrick Backman) este o carte emoționantă despre regrete și pierderi și cum să ne fim unii altora adăpost.

Sursa foto.

În afară de astea mai am un mic teanc de cărți ciudate și intense, ca niște degete ascuțite care te împung între coaste și nu te lasă să stai relaxat ca într-un cocon în bula ta de confort. Ele sunt: Sufocare a lui Diaz, Mothering sunday a lui Graham Swift, Măștile fricii a Cameliei Cavadia, The end of the affair a lui Graham Greene, Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu, Mâinile mici a lui Andres Barba, Apele nordului de Ian McGuire, Soț și soție a Zeruyei Shalev, On the Jellicoe Road a Melinei Marchetta și Toamna a lui Ali Smith.

A circulat pe facebook o vreme un articol despre cum am putea citi cu toții 200 de cărți pe an. DACĂ nu am mai sta câteva ore pe zi pe rețelele sociale. Știu și oameni care s-au supărat, care au spus că este exagerat calculul (probabil este, un pic). Că depinde de cărți (evident că depinde). Că mai sunt și alte lucruri importante pe lume în afară de citit (până și eu recunosc că mai sunt! 🙂 ). Dar.

Dar și cititul este important. Dar citind te poți conecta cu ATÂT de multe alte minți în afară de a ta, atât de diferite de a ta. Trăind și gândind – poate, uneori – aceleași lucruri ca tine. Alteori altele, care ție nici măcar nu ți-ar fi trecut prin gând.

Scriu povestea asta cu jazz în căști. Mi-a făcut poftă Lisa Genova cu a ei “Every note played”. Și scriind la tastatură este un pic ca și cum aș cânta la pian: este felul meu de a face muzică, singurul pe care îl știu. Here you go.

You’re welcome.

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

#Best of 2018: memoir, psihologie și dezvoltare personală

Bărbații din grupul nostru pregătesc cina, așa că profit de ocazie (și de faptul ca am prins laptopul liber 😀 ) ca să scriu restul topului de nonficțiune.

Sursa foto.

Să începem cu categoria autobiografii / memorii, în care constat cu surprindere că s-au adunat multișoare. Pe zece dintre ele vi le recomand cu drag.

Să fie, tot în ordine inversă:

10. Let’s pretend this never happened: a mostly true memoir, de Jenny Lawson – funny, dar și sensibilă, o privire asupra vieții cu probleme de anxietate.

09. Reasons to stay alive, de Matt Haig – cartea lui autobiografică. Tot despre lupta cu anxietatea și depresia, dar nu funny ci… onest, vulnerabil și un pic plin de speranță.

08. Intoarcerea, de Hisham Matar – despre relația dintre tați și fii, dar și despre efectele cumplite ale regimurilor opresive.

07. Sapte ani buni, de Edgar Keret. Keret este una dintre surprizele plăcute ale acestui an.

06. Cartea vietilor mele, de Aleksandar Hamon.

05. Calatoria catre sine – probabil ultima carte a lui Irvin Yalom – omul datorită căruia am ajuns să iubesc să citesc despre psihoterapie.

04. Recunostinta, de Oliver Sacks.

03. O sa va cam usture, de Adam Kay.

02. De ce sa fii fericita cand poti sa fii normala, de Jeanette Winterson.

01. Fata de laborator, de Hope Jahren.

Adăugăm la acestea zece: Amintiri si povesti mai deocheate, de Neagu Djuvara, Elon Musk: Tesla, SpaceX si misiunea construirii unui viitor fantastic, de Ashlee Vance, dar si Despre tiranie a lui Snyder sau Cum sa fii fericit in Romania – care nu sunt memoir, dar pe care nu m-am indurat să le las in afara topului.

Sursa foto.

And finally, categoria psihologie / psihoterapie si dezvoltare personală, unde avem:

10. Corpuri – regandirea legăturii dintre minte si corp, de Susie Orbach.

09. Power in helping professions, de Adolf Guggenbuhl-Craig.

08. Dansul furiei, de Hariet Lerner.

07. Curajul de a fi vulnerabil, de Brene Brown.

06. De ce este eficientă psihoterapia – cum ne folosim mintea pentru a ne influența creierul, de Louis Cozolino.

05. Becoming your true self – a handbook for the journey from the trauma to healthy autonomy, de Vivian Broughton.

04. Emotional Schema Therapy, de Robert Leahy.

03. The five invitations: discovering what death can teach us about living fully, de Frank Ostaseski.

02. Factfulness: zece motive pentru care interpretăm greșit lumea și de ce lucrurile stau mai bine decât crezi, de Hans Rosling împreună cu Anna Rosling Ronnlund și Ola Rosling.

01. Cum iau nastere emotiile, de Lisa Feldman Barrett.

Bonus (cărți care n-au mai încăput în top, dar nici nu pot să nu vă spun despre ele, știți voi): Curajul in sălbăticie, de Brene Brown, Too nice for your own good: how to stop making these 9 self-sabotaging mistakes, de Duke Robinson, In atelierul de magie, de James R. Doty, Agilitatea emoțională, de Susan David si Războiul povestilor de Jonah Sachs.

Stau de zece minute și mă uit la lista asta: mi-e dragă fiecare carte, fiecare dintre ele mi-a deschis o ușă, toate mi-au facut cunostință cu niște oameni interesanți, minunați, toate mi-au făcut inima să bată.

Vă las cu două fragmente care mi-au plăcut mult.

Ca om de știință, sunt într-adevăr doar o furnică, insuficientă și anonimă, dar sunt mai puternică decât pare și fac parte din ceva mult mai mare decât mine. Împreună construim ceva care-i va lăsa uimiți pe nepoții nepoților noștri și în timp ce construim, consultăm zilnic instrucțiunile lăsate de bunicii bunicilor noștri. Ca toți cei care ascund taine de preț dobândite în ani de căutări, mi-am dorit să le pot împărtăși cuiva“. (Hope Jahren).

Munca de dragoste la care trebuie să lucrez acum înseamnă să fac eforturi să cred că nu trebuie să mă lupt pentru orice lucru. Nu trebuie să mă lupt pentru toate lucrurile. Nu trebuie să fug. Pot să stau, pentru că asta este o dragoste oferită, o dragoste sănătoasă, constantă și durabilă. (Jeanette Winterson)

 

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

#Best of 2018 – nonfiction. Partea I: science.

Am avut astă-seară o discuție de aproape o oră cu Fiul cel Mare despre cărți. Nici nu mai știu de la ce ne-am pornit, e posibil să fi fost de la ceva ce mi-a scăpat mie în discuție – cum că unele cărți sunt ca chips-urile: nu-ți țin de foame, știi că nu-ți fac niciun bine, dar le “consumi” oricum.

La care el – his mother’s son – mă întreabă “dar vrei să zici că fiecare carte trebuie să te învețe ceva??”. Lucru care m-a făcut să mă opresc și să mă gândesc. Și-apoi i-am dat un răspuns lung despre ce mă învață pe mine cărțile.

Anyway.

Apropo de asta, iată best of-ul nonfiction pentru 2018 – categoria science. Muncesc la el de două zile, scot, pun, tai, adaug. Ordonez.

Ca de obicei, tot ce e pe listele astea (de azi și de – să zicem mâine) – merită citit, vă învață ceva, will make you smarter dar at the same time more humble, realizând cât de multe lucruri încă nu știți / nu știm, etc.

Cărțile, așadar:

10. Astrofizica pentru cei grăbiți, de Neil deGrasse Tyson.

09. Sensul existenței umane, de Edward O. Wilson.

08. Arme matematice de distrugere, de Cathy O’Neill.

07. Miliarde și miliarde – ultima carte de Carl Sagan. Chiar ultima-ultima. (Cred că anul viitor recitesc Lumea și demonii ei…).

06. Celelalte minți. Caracatițele și evoluția vieții inteligente, de Peter Godfrey – Smith.

05. Șarmul discret al intestinului, de Julia Enders.

04. Geografia intimă a femeii, de Natalie Angier.

03. Wonderland. Cum a creat jocul lumea modernă, de Steve Johnson.

02. Scânteia creativă, cum au devenit oamenii ființe excepționale datorită imaginației, de Augustus Fuentes.

01. Homo deus o scurtă istorie a viitorului, de Yuval Noah Harari.

Da, știu, nu mai e la modă să-ți placă Harari, dar pe mine cărțile lui mă fac să capăt perspectivă – asupra vieții, locului nostru pe Pământ, asupra istoriei și când le termin rămân cu o poftă vie de a citi mai mult, afla mai mult, descoperi mai mult, ceea ce aș zice că nu-i de colo.

Observ, pe de altă parte, că mi s-a dublat topul de science față de cel de anul trecut – lucru despre care încă nu știu ce să zic. Decât că – având Behave, Povestea originilor și Sean Caroll pe wishlistul de anul viitor, mi-aș dori să-mi păstrez obiceiul…

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Prințesa se salvează singură în povestea asta

Mă uit peste cărțile citite în perioada asta și nu văd aproape niciuna pe care s-o fi citit acasă. Am avut o toamnă cu furnici pe toată talpa, așa că majoritatea sunt cărate prin aeroporturi și avioane (unele de mai multe ori), împachetate și despachetate, înghesuite în buzunarele exterioare ale trolerului, etc.

De asemenea, majoritatea nu m-au dat pe spate, nici nu mi-au schimbat viața în niciun fel.

Deși, de pildă Iubire cu i mic a lui Miralles ar putea fi – să zicem – o carte potrivită pentru teancul de sărbători: călduță, drăguță, cu câteva sincronicități, cu o pisică, o prietenie improbabilă și o dragoste din copilărie.

Arta de a călători a lui de Botton este ceva ce v-aș recomanda înainte de a pleca într-o călătorie (sau chiar în timpul, why not?). E scrisă prietenos, ușor filosofic, ușor ironic, în stilul obișnuit (dacă ați mai citit ceva de el).

Corpuri a lui Susie Orbach mi-a plăcut multișor. Este despre felul în care în prezent am ajuns să ne privim corpurile ca pe ceva ce “facem” mai curând decât ca pe un dat, decât ca pe ceva firesc, decât ca pe ceva ce locuim, să zicem. Despre câtă suferință poate fi asociată cu ele. Despre cum putem face să ne fie mai ușor să trăim în corpurile noastre.

Purgatoriul îngerilor, a doua carte de Cavadia pe care o citesc nu m-a impresionat la fel de mult ca prima (Măștile fricii). Însă m-a sensibilizat foarte mult tema: copiii dispăruți, plecați de acasă “de bunăvoie” sau răpiți. Hint: nu o citiți totuși dacă sunteți anxioși, s-ar putea să nu mai dormiți bine o vreme…

O carte care face bine la moral (ca să vă “dregeți” după Cavadia) este Curajul în sălbăticie a lui Brene Brown. Pe care am citit-o în… v-ați prins, fix opusul sălbăticiei. Pe malul Tamisei, așteptând băieții să iasă de la Muzeul torturii. Mă rog, fiecare cu doza lui de curaj. În carte, Brene vorbește despre curajul de fi tu însuți, diferit, de a-ți respecta adevărul interior și a nu mai renunța la autenticitate de dragul acceptării, cum ar zice Gabor Mate.

Însă cartea care mi-a plăcut cel mai mult din acest zece a fost – în mod neașteptat – Apele Nordului a lui Ian McGuire. Zic neașteptat fiindcă am citit despre ea că este dură și aspră și, în fine, am luat-o cu mine la Malmo just for the irony – știam că Apele Nordului din carte nu sunt Marea Baltică și Marea Nordului în apropierea cărora eram (un pic din Marea Baltică scăldată în soare am văzut zi de zi de la balcon), dar oricum, eram lângă “ape” și eram “în nord”, so.

Also, am început-o fiindcă am încercat să nu citesc prea mult din Stefansson, să-mi mai rămână și pentru Crăciun. Dar iată că începând-o aproape n-am mai putut-o lăsa din mână; este de toate, și dură și aspră și – watch your language, mister! – și tristă și un pic enervantă. Și foarte bună. Un echipaj pestriț pleacă pe o balenieră în apele nordului la… pescuit de balene, să zicem, dar sigur că v-ați prins deja dacă ați citit coperta patru că nimic nu-i ce pare să fie, nici măcar misiunea echipajelor de pe baleniere. So, yeah. Citiți-o. (Not for the faint of heart, tho’).

Și mai avem apoi cartea de poezii a Amandei Lovelace cu care am început. În stilul lui Rupi Kaur, dar nu la fel de bună. Face bine la moral totuși.

Cam atât azi.

Fiică-mea și-a făcut un brad din cărți peste care Gabi a pus niște steluțe luminoaste frumoase. Și cred că o să fac și eu unul anul ăsta. Aveți grijă de inimile voastre și inventați-vă tradiții de familie de sărbători: o să le lumineze într-o culoare caldă, așa cum meritați.

Mai jos, lista cu toate zece.

151. 26 kisses și un happy-end, de Anna Michels.

152. Lămâi, cărți și prieteni, de Jo Cotterill.

153. Heather, cu totul, de Matthew Weiner.

154. Purgatoriul îngerilor, de Camelia Cavadia.

155. Iubire cu i mic, de Francisc Miralles.

156. Curajul în sălbăticie, de Brene Brown.

157. Arta de a călători, de Alain de Botton.

158. Corpuri – regândirea legăturii dintre minte și corp, de Susie Orbach.

159. Apele nordului de Ian McGuire.

160. Prințesa se salvează singură în povestea asta, de Amanda Lovelace.

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS