“Să urăști și să iubești pe cineva în același timp”

Caut de un sfert de oră un titlu mai bun, dar ce să vezi? Când ai Rupi Kaur în teancul de citite, e greu să NU găsești ceva care se potrivește cu ce-ai vrea să zici, așa că iată:

Abia ce-am revenit din vacanță și am apucat să muncesc un pic, că am avut iarăși câteva zile libere. În care am dus copiii, cărțile și pe sor-mea – la bunici. Nu subestimați cât se poate citi la umbra nucului / în foișor, chiar dacă foișorul e folosit pe post de bază-contra-pirați de către 3 copii sub șapte ani.

Cred că am mai multe cărți de vacanță în teancul ăsta decât în cel de data trecută, deși impresia mea era că am citit la nonfiction de mi-a ieșit prin căciulă (well, I did, de fapt, dar asta e o altă poveste).

Așa că dacă încă n-ați plecat în vacanță, sau ați fost, dar acum căutați distracții de august în oraș, voila:

Adică Eliza și monștrii ei, de la Storia, Iubirea care a rupt lumea în două, de la Young Art și, desigur, a doua  carte de poezii de Rupi Kaur. Amândouă sunt povești de dragoste with a little something on the side. (Amândouă, am zis? Toate trei voiam să spun, evident!).

Și apropo de a little something on the side, și primul volum din Culorile lui Madeleine e simpatică. Și nici Distanța dintre noi, nici Ziua în care am învățat să trăiesc nu sunt alegeri proaste dacă vă faceți bagajul de vacanță.

Spuneam că am citit și nonfiction: am terminat manualul de Emotional Schema Therapy al lui Leahy (pe care l-am cunoscut la congresul de la Cluj vara trecută). Excelent scris și foarte util oricui vrea să înțeleagă mai bine emoțiile și lucrul cu ele. Și am mai terminat și Angier – cu a ei Geografia intimă a femeii (începută tot vara trecută) – de neratat pentru oricine vrea să înțeleagă… well, titlul e self explanatory, să zicem. Cel puțin până la un punct. Dar e tot foarte bine scrisă și conștiincios documentată. Chiar dacă Angier are o problemă cu psihologia evoluționistă și asta o face să facă uneori comentarii răutăcioase despre teoriile cu care acest domeniu ne-a obișnuit.

In other news, ne apropiem de momentul în care vom avea primele întâlniri cu copiii la Clubul de carte Cuza Vodă (yeyy!) – ideea Lidiei Alexa și a părintelui Dan Damaschin care a adunat în jurul ei aproape 50 de oameni. Dintre care cu primii ne-am văzut alaltăieri:

Deci ce voiam să vă zic? Există cărți pentru toate felurile de vreme, pentru toate felurile de peisaj, care merg cu limonadă, cu cafea grecească, cu sorbet de portocale și cu aperol, cu vacanța, cu serviciul, cu proiectele de voluntariat, cu soarele și cu ploaia.

Și, cum ziceam:

Mai jos, lista cu toate zece:

111. Distanța dintre noi, de Kasie West.

112. Iubirea care a rupt lumea în două, de Emily Henry.

113. Carry on, warrior, de Glennon Doyle.

114. Eliza și monștrii ei, de Francesca Zappia.

115. Soarele și florile sale, de Rupi Kaur.

116. Inconfundabil: de ce este mai bine să fii unicul în loc de cel mai bun, de Srinivas Rao.

117. Emotional Schema Therapy, de Robert Leahy.

118. Geografia intimă a femeii, de Natalie Angier.

119. Culorile lui Madeleine – cartea I: O frântură de alb, de Ja Moriarty.

120. Ziua în care am învățat să trăiesc, de Laurent Gounelle.

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

The ultimate beach reading list

Îmi voi aminti vacanța asta (printre altele) drept momentul în care m-am decis sa give kindle a try. Fără vreun motiv logic, aparent: să aleg cărți pentru drum este unul dintre momentele mele preferate, iar drumul cu mașina înseamnă spațiu aproape nelimitat pentru cărți – well, nu chiar NELIMITAT, dar, în fine, înțelegeți voi… Cu toate astea, în colțul minții mele s-a făcut loc penru el; fetele zic paperwhite în unanimitate, în fine, om vedea ce iese.

Am citit în vacanța asta patru cărți nonfiction, două foarte bune, una excelentă și una așa-și-asa. Nici eu nu știu cum de: aș fi zis că o să-mi umplu timpul cu YA-uri și romance-uri; dar cumva cred că liniștea, turcoazul mării și legănarea de valuri aveau nevoie să fie echilibrate cumva.

Power in helping professions și Paradoxul puterii au fost cărțile foarte bune și un pic surprinzătoare ale vacanței. Prima dintre ele vorbește despre umbra care completează portretul luminos (cu altruism, empatie, bunătate & co) al profesiilor de ajutor (psihiatri, medici, terapeuți, asistenți sociali, învățători, preoți). Umbră pe care, dacă nu o cunoaștem, înțelegem și învățăm să-i recunoaștem întunecimile, s-ar putea să ne distorsioneze munca.

Paradoxul puterii este tot o carte-avertisment: despre cum să fim atenți la modurile în care puterea poate corupe și ce să facem – în loc.

Cartea excelentă – deși un pic cam sumbră – a fost Homo Deus a lui Harari, pe care am început-o prin aprilie, dar abia săptămâna asta, în nopțile cu stele și cu briză – am avut vreme să mă ocup de ea cum trebuie. După ce în Sapiens Harari ne ajută să înțelegem cum am ajuns aici (în prezent), în Homo Deus explorează câteva posibile scenarii ale viitorului speciei noastre care, pe punctul de a eradica foametea, molimele și războaiele, s-ar îndrepta, în previziunile lui – spre dobândirea nemuririi, fericirii și îndumnezeirii. Nu știm dacă Harari are sau nu dreptate – impresia mea este că el însuși speră să nu – dar cel puțin ideile lui reușesc să te pună pe gânduri, ceea ce din toată inima și cu toată convingerea vă doresc să-l lăsați să facă și pentru voi.

Mai am pe listă două cărți frumoase despre… cărți și citit: un fantasy un pic hipnotizant (Cititoarea) și o carte pentru copii (Fetița care voia să salveze cărțile – superb ilustrată).

Un Harry Potter cam sumbru (HP & prizonierul din Azkaban).

Și, la urmă de tot, două cărți care sunt CHIAR pentru plajă: Silver Bay – a lui Jojo Moyes și My swet revenge a lui Jane Fallon. Prima este o poveste de dragoste (with a little twist) derulată într-un mic golf australian populat de delfini și tranzitat de balene. A doua – o poveste amuzantă despre planurile de răzbunare ale unei femei care descoperă că soțul ei are o aventură.

Am ïnceput povestea asta despre cărți pe drumul de întoarcere de la mare și o închei pe o terasă de pe “strada principală” din Veliko unde aștept să mi se trezească “trupa”. În depărtare văd o coastă de deal și niște ferestre în care se reflectă răsăritul. Și mă gândesc că – pagini de hârtie sau paperwhite – poveștile sunt cele care contează. Poveștile și emoțiile din ele și cunoașterea. Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…

Mai jos, lista cu toate zece.

101. Power in helping professions, de Adolf Guggenbuhl-Craig.

102. Harry Potter și prizonierul din Azkaban, de J. K. Rowling.

103. Cititoarea, de Traci Chee.

104. A fost odată, într-o vară, de Jeanette Oke.

105. Dulcea mea răzbunare, de Jane Fallon.

106. The coaching habbit, de Michael Bungay Stanier.

107. Paradoxul puterii, de Dacher Keltner.

108. Fetița care voia să salveze cărțile, de Klaus Hagerup.

109. Homo Deus – o scurtă istorie a viitorului, de Yuval Noah Harari.

110. Silver Bay, de Jojo Moyes.

Tags: , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

“Elevii mei nu pot să învețe ceva ce nu le predau”

Două cărți minunate și alte două foarte bune am citit în această perioadă, dar gândul de luat acasă (cel din titlu) vine din ALTĂ carte – o pseudo-carte, de fapt: colecția cu precepte a domnului Browne, din Minunea, de RJ Palacio, pe care am luat-o într-o după-amiază când bântuiam prin Cărturești cu fiică-mea.

Cărțile minunate sunt Insula de sub mare a lui Isabel Allende și Grădina de sticlă a Tatianei Țîbuleac.

Nu mai citisem Allende de vreun an cred, și am primit Insula ca recomandare de la Jaqueline. În centrul cărții este povestea lui Zarite, de la vârsta de nouă ani – când era deja sclavă în Haiti, până la maturitate – când ajunge să fie o femeie liberă în Louisiana. Înțeleg că i se reproșează lui Allende că nu și-a mai făcut la fel de bine temele (istoric vorbind) ca în alte cărți ale sale (Casa spiritelor, de pildă), și că astfel ne este greu să înțelegem pe deplin lupta pentru independență a statului Haiti inspirată din Revoluția Franceză. Dar ce vreau să vă zic este: nu citiți Insula de sub mare în scopul ăsta! Lăsați povestea să vă învăluie – și-o să ajungeți să visați personajele, like I did.

Grădina de sticlă am luat-o din Cărturești Carusel, când m-am dus la formare la Schema Therapy în București. Dar am citit-o cu lingurița ca să dureze mai mult. Este povestea orfanei Lastocika adoptată de către Tamara Pavlovna, sticlăreasă, și crescută cu severitate și strictețe în loc de dragoste și este spusă fără pic de dulcegărie, dar în modul poetic și hipnotizant al Tatianei pe care n-ai cum să nu-l iubești.

Cărțile surprinzător de bune sunt Mothering Sunday – a lui Graham Swift (a perfect small tragedy, cum zicea cineva: o mică bijuterie despre o iubire pierdută) și Cartea vieților mele – volumul de nonfiction al lui Aleksandar Hamon. Puteți savura poveștile scurte despre diferitele etape din viața lui Hamon – dinainte și de după ce a ajuns în America – într-o după-amiază ploioasă de duminică.

 

Frumușele și Băiatul cel nou – reinterpretarea lui Tracy Chevalier după Othello (deși cumva mai simpluță decât mă așteptam) și Bărbatul care n-a mai sunat (ideală pentru vacanță).

Mi-am luat – cum vă ziceam deunăzi – două sacoșe cu cărți cu mine. Pe multe le voi aduce înapoi nedeschise; dar gândul, numai gândul că-s acolo unde pot întinde mâna după ele – este, pentru mine, o bună parte din feelingul de vacanță! Ceea ce, ca de obicei, va doresc si voua.

Mai jos, lista cu toate zece:

 

91. Isadora Moon merge la balet, de Harriet Muncaster.

92. Băiatul cel nou, de Tracy Chevalier.

93. Mothering Sunday, de Graham Swift.

94. Bărbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh.

95. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac.

96. 365 days of Wonder, de R. J. Palacio.

97. Lobsters, de Tom Ellen și Lucy Ivison

98. Insula de sub mare, de Isabel Allende.

99. Cartea vieților mele, de Aleksandar Hamon.

100. Ariciul confuz, de Dick King-Smith.

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

“It is our choices…”

 harry

De data asta acesta este firul roșu, aș zice. Firul roșu neintenționat al cărților din ultima perioadă. Discuția despre alegerile care ne fac cine suntem, chiar mai mult decât abilitățile pe care le avem.

Mai mult decât în volumul II din Harry Potter (de unde e citatul, de fapt), treaba asta e vizibilă în Beartown – a treia carte a lui Backman tradusă în limba română (după Ove și Bunica…).

Beartown

Scandalul (cum a fost tradusă) este – teoretic – o carte despre hochei. Despre un orășel pârlit în mijlocul pădurii și despre oamenii din el care iubesc hocheiul. What’s not to like, right? Wrong! Everything is – not to like. Nu-mi plac nici hocheiul, nici antrenamentele, nici obsesiile pentru câștigarea campionatelor. Mi-a plăcut însă cartea asta până la lacrimi – la propriu (am consumat un sfert de sul de hârtie igienică să-mi șterg mucii și – poate – lacrimile – până la final). M-a pus pe gânduri – le ziceam fetelor alaltăieri – legat de cum vreau să-mi cresc băieții (este o carte cu un viol), legat de ce fel de om vreau să fiu eu însămi (un om bun, pe scurt, dar ce te faci când ca să fii om bun trebuie să vorbești în loc să taci, să protestezi în loc să te abții, să scoți capul din pământ și să-i privești în ochi pe ceilalți, iar ceilalți sunt mulți și au puterea de partea lor?).

eleanor

Tot foarte mult (și tot relativ neașteptat) mi-a plăcut și Eleanor Oliphant. Un pic ciudățică și un pic de tot pretențios scrisă (din perspectiva lui Eleanor care, după cum probabil v-ați prins, numai “fine” nu este), cartea asta te face totuși s-o îndrăgești pe eroină și să vrei să-i arăți că ceea ce crede ea despre oameni e greșit – sau, în fine, că nu e adevărul întreg.

SarpeleTot despre alegeri (incomode) este, într-un fel, și Șarpele din Essex. Și despre un monstru mitologic care apare / dispare la suprafața apei și în preajma

căruia se petrec fenomene ciudate. Și despre credință și știință, despre activism social, dar mai ales este despre iubire. O carte ca un basm.

Puterea

O carte mai puțin ca un basm și mai mult ca un… nu știu, ciocan în cap? Dispozitiv de curentat – între coaste? – este Puterea, a lui Noemi Alderman pe care a zis Obama s-o citim, așa că am luat-o îndată ce s-a tradus 🙂 . Este o distopie feministă despre un viitor în care femeile ar avea “the power”, for a change. Da, este un pic overpraised (că tot întreba cineva zilele trecute), dar tot e de citit – dacă vă plac distopiile. Și – era să zic femeile – perspectivele diferite asupra lumii.

De Harriet Lerner vă mai zic repede și gata: am descoperit-o astă toamnă (cu cartea despre iertare) și mi-am luat apoi tot ce a apărut de ea. În teancul de azi: Dansul furiei – cu care mi-am luat priviri “calde” în parc. Dar care mi-a fost tare dragă. O să mai citesc.

Lerner1

Nu știu ce să vă mai zic. Doar să enjoy the rain; că life in plastic is NOT fantastic (și în curând o să avem mai multe peturi în ocean decât pești), dar niște adolescenți testează niște soluții.

Și na, să citiți. (Cât e încă legal, cum ar veni).

Mai jos, lista cu toate zece.

81. Dansul furiei – ghid pentru femeile care vor să schimbe tiparul propriilor relații, de Harriet Lerner.

82. Aristotel și furnicarul merg la Washington, de Thomas Cathcart.

83. My life next door, de Huntley Fitzpatrick.

84. Harry Potter și camera secretelor, de J. K. Rowling.

85. Isadora Moon își serbează ziua de naștere, de Harriet Muncaster.

86. Șarpele din Essex, de Sarah Perry.

87. Eleanor Oliphant se simte excelent, de Gail Honeyman.

88. The power – de Naomi Alderman.

89. The only story, de Julian Barnes.

90. Beartown, de Fredrik Backman.

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Curajul de a fi vulnerabil

Mă uit peste lista de cărți despre care vreau să vă povestesc și văd un “zece” foarte așezat. Serios și cuminte. În care s-a strecurat un singur Young Adult (P:S.: I like you, de Kasie West, frumușel, de vacanță) și o Isadora Moon pentru care a făcut o pasiune Codrin.

Să începem cu Măștile fricii a Cameliei Cavadia. Auzisem destule lucruri bune despre ea (și era, ca urmare, de ceva vreme pe raft). Dar este mai bună decât mi-am imaginat – o carte despre traumă și “moștenirile de familie” care-și pun amprenta asupra alegerilor de mai târziu. O carte care se citește pe nerăsuflate; care nu “rezolvă” nimic și se termină un pic frustrant, dar pe care ar fi păcat s-o ocoliți dintr-atâta lucru.

MastileFricii

 

Am început De ce este eficientă psihoterapia a lui Cozolino prin martie, dar am citit-o cu creionul în mână, așa că a durat o vreme până s-o termin. O combinație rară de știință și limbaj fluid despre CE și DE CE funcționează în psihoterapie. Evident, mai sunt multe de testat și verificat pe tema asta, dar cartea lui Cozolino este un punct de pornire bun.

“Psihoterapeuții trebuie să fie capabili să înțeleagă durerea, suferința, ipocrizia și lipsa de echitate din lumea în care trăim. Trebuie să se fi confruntat ei înșiși cu așa ceva și să își fi descoperit propriul scop și propria chemare pentru a putea călăuzi pe altcineva. De asemenea (…) să își înțeleagă propria umbră și să o integreze în procesul terapeutic. Psihoterapeuții îndeamnă clienții să se aventureze dincolo de hotarele înguste ale propriei vieți și să pătrundă într-o nouă lume”.

psihoterapia

 Ceea ce ne conduce la următoarea carte despre care vreau să vă spun două vorbe: Curajul de a fi vulnerabil, scrisă de Brene Brown (cercetătoare, sociolog).

Curajul

Pe asta am ocolit-o multă vreme pentru că aveam, dimpotrivă, prejudecata că e e cam “neserioasă”. Am început s-o citesc în intervalele scurte în care ajungeam mai repede la cabinet și curând a început să “mă prindă”. Este despre rușine și despre felul în care ea ne face să vrem să ne ascundem și despre cum, dimpotrivă, puterea ei scade dacă ne facem curaj să ne lăsăm văzuți așa cum suntem, chiar și când nu suntem our best selves, chiar și când tocmai ne-am manifestat defectele, chiar și când tocmai am dat-o cu oiștea-n gard. Este unul dintre locurile unde am cel mai mult de lucrat, așa că cel mai bun lucru care mi-a venit în minte a fost să-i învăț pe alții cum s-o facă 🙂 : am povestit despre Brene și cartea ei la Panelul “E OK să ceri ajutorul” din Mental Health Awareness Week.

Panel

Dragostea unei femei cumsecade este prima mea întâlnire cu Alice Munro: un volum de short stories smart, smart, smart. Carte de ținut pe măsuța de cafea și savurat short story cu short story. O să revin la Alice, zic.

dragostea

Despre toate cărțile de aici până la finalul listei v-aș spune câte ceva. Ruta subterană (Pulitzer-ul pentru ficțiune din 2017) este o poveste despre sclavie bine scrisă, dar MUULT prea lăudată; Impostoarea de Lockhart este foarte enervantă, dar addictive, în stilul cu care ne-a obișnuit în Mincinoșii; Pădurea: instrucțiuni de folosire mi-a plăcut mai mult decât aș fi crezut și mi-a făcut – evident – poftă de plimbări prin pădure. Iar The end of the affair, deși, de asemenea, un pic enervantă, mi-a părut surprinzător de bine scrisă și o carte de savurat mai la maturitate, așa. (Un fel de a zice că probabil acum vreo cinci ani aș fi aruncat-o cât colo dacă dădeam peste ea, dar acum am citit-o cu plăcere 🙂 ).

Nu mai am foarte multe altele de zis momentan. Decât că – și fără să mă uit în jur la cum arată lucrurile în lumea noastră acum – tot mi-ar plăcea incredibil de mult să pot da mai departe semințele bucuriei de a citi și curiozității de a cunoaște… tot. Inclusiv puncte de vedere diferite de al tău.

Mai jos, ca de obicei, lista cu toate zece:

71. Măștile fricii, de Camelia Cavadia.

72. De ce este eficientă psihoterapia – cum ne folosim mintea pentru a ne influența creierul, de Louis Cozolino.

73. Isadora Moon merge cu cortul, de Harriet Muncaster.

74. P.S.: I like you, de Kasie West.

75. Curajul de a fi vulnerabil, de Brene Brown.

76. Dragostea unei femei cumsecade, de Alice Munro.

77. Ruta subterană, de Colson Whitehead.

78. Impostoarea, de E. Lockhart.

79. Pădurea: instrucțiuni de folosire, de Peter Wohlleben.

80. The end of the affair, de Graham Greene.

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Sensul existenței umane…

… a fost, într-un fel leit-motivul cărților din perioada asta. Nu că mi-aș fi propus în mod deosebit.

E vizibil și în SF-ul perioadei (Stația centrală), și în cartea lui Yu Hua (În viață) și în non-fiction-ul neurochirurgului James Doty (Into the magic shop); sigur în Cartea de identitate a Sandei Nicola, cred că un pic și în Copilăria lui Kaspar Hauser – a lui Bogdan-Alexandru Stănescu și evident în cartea lui Edward O. Wilson.

De altfel, probabil că fiecare carte este un pic despre sensul existenței umane, cum sunt sigură că zicea citatul ăla din Dulcele bar pe care mi-e lene să-l caut acum.

20180419_Minte

Mai puțin poate în cartea Unul dintre noi minte a lui Karen McManus. Care mi-a plăcut totuși, în ciuda acestui fapt. Este apărută la Herg Benet și e un fel de YA meets policier, dar interesant construită, cu suspans dozat convingător până spre final (când aflăm CARE dintre ei minte 😀  – ei fiind patru elevi de liceu trimiși în sala de detenție împreună cu un al cincilea care moare în timpul orei petrecute împreună; patru elevi care devin astfel automat suspecți).

Stația centrală este un soi nou de SF, unul care, deși e diferit de ce-am mai citit eu, își face treaba – respectiv te pune pe gânduri legat de felul în care ar putea arăta unul dintre viitorurile posibile (hint: cu simbioze între AI și umani, cu oameni cu tot mai multe componente robotice, cu o “stație-port” din care oamenii pleacă spre alte lumi sau în care, după ce au bântuit prin alte lumi, se întorc acasă).

Am comandat Cartea de identitate a Sandei Nicola după ce a postat despre ea Simona Tache. Am luat-o cu mine în vacanța de 1 mai și am dat-o gata într-o dimineață si o seară, cât băieții erau la piscină. E scrisă curajos și sincer și un pic vulnerabil și m-a făcut să-mi fie dragă fata asta într-un mod la care nu mă așteptam.

 20180429_SandaNicola01

 Copilăria lui Kaspar Hauser face parte din teancul #FILIT2017. Au tot povestit de bine despre ea mai mulți oameni din jurul meu. Nu știu foarte bine ce să vă spun despre ea. Decât că e surprinzătoare; că e bine scrisă; că are 12 povestiri care formează tot atâtea piese de puzzle din viața aceluiași personaj – naratorul – “Bobiță” și că mi-a amintit un pic de Olive Kitteridge a lui Elizabeth Strout.

KasparHauser

 

 

Mi-a plăcut Sensul existenței umane a lui Edward O. Wilson mai mult decât mă așteptam (n-aș fi citit și eu prima dată Cucerirea socială a Pământului, ca tot omul; dar voi reveni la ea probabil). Într-un fel ca și Sapiens a lui Harari (dar mult mult mai pe scurt), cartea lui Wilson încearcă să răspundă la marile întrebări ale existenței: de unde venim, încotro ne ducem, de ce noi și chiar cum am ajuns să fim așa cum suntem astăzi. Iar răspunsurile, deși date cu lingurița, sunt interesante și istețe.

20180407_SensulExistentei

O să mai zic că lui Codrin îi place Isadora Moon (pe care a descoperit-o datorită lui Vlad) și chiar azi și-a plătit din banii lui volumul II; că În viață m-a făcut să-mi dau de câteva ori ochii peste cap, că Fetița care a salvat Crăciunul este cartea lui Haig care-mi place cel mai puțin și că Into the magic shop este un  pic siropoasă, dar oarecum senină, ceea ce am apreciat din plin, mulțumesc frumos.

O să mai zic că după-amiaza în care ai terminat toată treaba la 17.30 seamănă cu un concediu, că faptul că băieții tăi aleg librăria în locul magazinului de jucării te face să zâmbești în gând și că să stai tihnit pe o terasă învelit în păturică și înconjurat de ai tăi care râd și vorbesc unul peste celălalt îți pare așa de mult idealul împlinit al unei vieți omenești, că ești gata să te rușinezi un pic; și totuși n-o faci. Alegi gândul de recunoștință în loc.

Mai jos, lista cu toate zece.

61. Unul dintre noi minte, de Karen McManus.

62. Stația centrală, de Lavie Tidhar.

63. Isadora Moon merge la școală, de Harriet Muncaster.

64. Fetița care a salvat Crăciunul, de Matt Haig.

65. Carte de identitate, de Sanda Nicola.

66. Copilăria lui Kaspar Hauser, de Bogdan-Alexandru Stănescu.

67. În atelierul de magie, de James R. Doty

68.  Sensul existenței umane, de Edward O. Wilson.

69. În viață, de Yu Hua.

70. Cartea somnului: programul de meditație conștientă pentru îmbunătățirea somnului în șapte săptămâni, de Joseph Emet.

Tags: , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

“The greatest sin is to read NOTHING because you can’t read EVERYTHING”…

… zice, adaptat (de mine), un citat peste care am dat la una dintre prezentările Staff trainingului din Vaasa săptămâna asta. (Și dacă apuc mâine, după cafea, vă povestesc și despre asta). Dar acum două vorbe despre ce-am mai citit în ultima perioadă.

Mă uit peste listă și nu văd nicio carte proastă. De fapt sunt aproape surprinsă de cât de bune sunt! V-aș avertiza doar cu privire la Mâinile mici (e bine scrisă, dar n-o citiți dacă sunteți slabi de inimă); iar Lagom nu e life-changing, dar e ok dacă o priviți ca pe o curiozitate culturală.

În rest, puteți începe aproape de oriunde. De la Elif Shafak, de pildă. Cele trei fiice ale Evei: cartea-de-citit-pe-malul lacului. O carte despre prietenie, despre mentorat, despre visurile din tinerețe, despre oameni diferiți cu frici și speranțe asemănătoare. Prima mea întâlnire cu Elif. O să revin.

Elif

Sau cu autobiografia lui Jeanette Winterson – despre care Jeanette am mai povestit obsesiv și altădată. De ce să fii fericită când poți fi normală? – este întrebarea doamnei Winterson – mama adoptivă pe care, deși te oripilează, cumva nu reușești să o urăști, pentru că fiica alungată de acasă o descrie cinstit și oarecum fără patimă. Dar cel mai mult o să vă încânte felul în care vorbește despre ea însăși. Și despre dragoste.

“Uite ce e, suntem ființe omenești. Uite ce e, suntem înclinați să iubim. Iubirea e aici, dar trebuie să ne învețe cineva cum. Vrem să stăm drepți, vrem să ne plimbăm, însă cineva trebuie să ne țină de mână, și să ne echilibreze un pic, și să ne ghideze un pic și să ne ridice la loc când cădem.”

jeanette

Scrisori din insula Guernsay este o carte “cute”, cum ar zice Andreea. Este despre război, fără să fie despre război și fiind mai mult despre curaj și despre creativitate, despre cărți și despre duioșie. Și despre cum să-ți păstrezi umanitatea chiar și în momentele în care pare imposibil.

Guernsay

Și ar mai fi, desigur, Unde ai dispărut, Bernadette? a Mariei Semple – o surpriză de carte. Care nu-ți da viața peste cap și nu te zdruncină din temelii, dar te ține în priză, curios și amuzat, până la ultima pagină. O carte despre o familie din care mama dispare într-o zi inexplicabil, iar fiica și tatăl (mai ales fiica, să fim sinceri) rămân să găsească un sens (și poate pe ea?). Dacă reușesc sau nu, aflați… citind-o, evident.

Bernadette3

Am plecat, spuneam, cu mai puține cărți la mine decât mi-ar fi trebuit. Am terminat-o pe ultima în aeroport la Frankfurt când abia aterizasem și aveam de stat două ore și ceva. Și toată lumea îmi zice să-mi iau kindle (ceea ce probabil e o idee foarte bună). Dar acum uitați-vă la pozele de mai sus și imaginați-vă că era kindle în locul lor 😀 .  … Așa mă gândeam și eu.

Vă mai las cu un pic de Jeanette:

“Și asta s-a întâmplat. Și n-a fost ultima oară când când cărțile m-au salvat. Dacă poezia era o frânghie, atunci cărțile însele erau plute de salvare. În cele mai dificile clipe mi-am regăsit echilibrul cu o carte, iar cărțile m-au purtat asemenea unor plute peste talazurile sentimentelor ce mă lăsaseră udă până la piele și făcută bucăți.

Munca de dragoste la care trebuie să lucrez acum înseamnă să fac eforturi să cred că nu trebuie să mă lupt pentru orice lucru. Nu trebuie să mă lupt pentru toate lucrurile. Nu trebuie să fug. Pot să stau, pentru că asta este o dragoste oferită, o dragoste sănătoasă, constantă și durabilă.”

Mai jos, lista cu toate zece:

51. Cele trei fiice ale Evei, de Elif Shafak.

52. De ce să fii fericită când poți să fii normală? de Jeanette Winterson.

53. Parada de Paște, de Richard Yates.

54. Lagom. Secretul suedez al vieții bune, de Lola A. Akerstrom.

55. Scrisori din insula Guernsay, de Mary An Shaffer și Annie Barrows.

56. Mâinile mici, de Andres Barba.

57. În Calabria, de Peter S. Beagle.

58. Fiica ascunsă, de Elena Ferrante.

59. Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple.

60. Cuvinte în albastru intens, de Cath Crowley.

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

O mie de carti

reading

Sursa foto.

Ii citeam aseara lui Codrin ultimele pagini din Sofia si pisica ei si dupa ce i s-au inchis ochii si ritmul respiratiei a devenit egal si linistit cum nu e niciodata cand e treaz si topaie de colo-colo de zici ca a mancat fasole mexicana, am intins mana dupa telefon sa o adaug pe Goodreads.

Si cand ma uita in stanga, la “read books”, vad. 1000. O mie.

Si evident ca am luat o pauza scurta de gandire ca sa vad cum sunt and “how does this make me feel”, cum as intreba in cabinet.

Si… da. Sunt tot eu; nu a fost Sofia si pisica ei picatura de intelepciune care a facut paharul sa se reverse. Nici nu am ajuns in punctul in care sa vad simultan trecutul si viitorul (cum povesteste Matt Haig in How to stop time). Si inca mentionez cititul (alaturi de overwork, de overeat si de consumul de substante) la categoria detached self-soother. Dar.

Dar. In acelasi timp, mintea mea arata diferit datorita cartilor. Ma ajuta sa inteleg mai bine lumea, oamenii si pe mine. Sa cred mai putin ca “trebuie” sau ca imi datoreaza ceva. Sau ca nu voi putea tolera / ma voi dezintegra daca voi simti disconfort. Sa gandesc critic mai des si cu mai multa usurinta (desi tot cu efort!). Sa fiu mai umila si mai putin convinsa ca detin adevarul absolut. Cartile imi umplu casa pana la refuz. Dar. Umplu si golurile de cunostinte si de empatie si uneori de sens. Dragostea pentru carti s-a transmis si copiilor mei si imi place de mor s-o vad si la copiii celorlalti (Vlad, Bia, Andrei, Cezar). Si cred in continuare (precum tatal lui Peri in Cele trei fiice ale Evei pe care am inceput-o azi-noapte) ca educatia e salvarea.

As mai scrie, dar trei copii mici si trei adulti tropaie pe langa usa sa ma duc cu ei sa vedem ghioceii.

Asa ca va las cu cel mai recent zece, fara comentarii (decat… Matar, Keret, Gaarder, Haig si Tibuleac). Si Cartea lucrurilor noi si ciudate care s-ar fi potrivit perfect vacantei de Paste, daca n-as fi terminat-o deja.

41. Fabule moderne, de Tatiana Tibuleac.

42. Cartea indragostirii, de Lucy Keating.

43. Scoala animalelor magice, de Margit Auer.

44. Sapte ani buni, de Etgar Keret.

45. Intoarcerea, de Hisham Matar.

46. Cartea lucrurilor noi si ciudate, de Michel Faber.

47. Cum sa fii fericit (sau macar mai putin trist) – culegere de exercitii practice, de Lee Crutchley.

48. Cum sa opresti timpul, de Matt Haig.

49. Vita brevis, de Jostein Gaarder.

50. Sofia si pisica ei, de Dick King-Smith.

Tags: , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

“It takes a great deal of bravery to stand up to our enemies, but just as much to stand up to our friends”.

Și de ce ziceai că n-ai mai citit? mă întreabă Andreea. N-ai mai avut timp?

Râd isteric în sinea mea, am avut discuția asta cu alți oameni de o mie de ori.

Ba da, zic. Timp este mereu. Am pus altceva în el însă.

Am pus, de fapt, și cărți. Mai precis… mmm.. cu ce să încep?

Știu, evident, cu ce voi începe.

11ani

Cu Harry Potter.

“Nu în fiecare zi împlinește un tânăr 11 ani, nu-i așa?”

Drumul nostru spre Harry Potter a făcut un ocol. Mai întâi am văzut cu toții filmele. Apoi Fiul cel Mic a purtat ochelari rotunzi. Apoi Fiul cel Mare a vorbit cu Diana despre cărți (noi nu le aveam pe atunci în casă).

Apoi am citit Juniper și nu vreau să vă stric plăcerea lecturii, dar e acolo a big fuss about Harry Potter.Așa că m-am dus în librărie și am luat primele 3 volume.

Apoi am citit Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău – și nu s-a mai putut: a trebuit s-o începem. Avem Harry Potter și piatra filosofală în acest zece. Începutul aventurii. Scrisoarea de la Hogwarts. Secretul teribil. Promisiunea unei alte lumi. Prietenia. Magia. Magicienii care sunt pentru Harry părinți mai buni decât unchii care îl cresc (și decât proprii părinți, care nu mai sunt). Pentru cine a citit-o, orice-aș spune e în plus. Pentru cine stă pe gânduri: do read it. O să vă îmbogățească viața. La 11 ani. La 6. Chiar și la treizeci și un pic.

Elon

Două vorbe despre Elon Musk: Tesla, SpaceX și misiunea construirii unui viitor fantastic: am dat jos din raft biografia după lansarea Falcon Heavy. Aveam inima plină de entuziasm și mi-am zis să-l folosesc la ceva util: să aflu mai multe despre acest personaj ciudat care și-a făcut o misiune personală din a face omenirea o specie interplanetară (în ideea că avem poate deja mijloacele pentru a ne autodistruge, dar nu și maturitatea emoțională și morală pentru a nu le folosi). Am găsit cartea lui Ashlee Vance interesant scrisă și plină de informații și vă încurajez să vă apropiați cu încredere de ea. Un articol simpatic despre Elon, despre lansare, despre the faith in humanity – a scris Mădă în Suplimentul de cultură.

Yalom

Călătoria către sine – probabil ultima carte a lui Irvin Yalom – m-a lăsat, mai mult decât orice, cu o nostalgie. Cărțile lui mi-au deschis ușa către cărțile de psihoterapie; mi-au hrănit curiozitatea și m-au făcut să am răbdare și cu cele nu la fel de prietenos scrise. M-au adus pentru prima dată în contact cu ideea puterii vindecătoare a relației (despre care avea să tot aflu apoi la formări și în studii). Încât gândul că se aproapie de capătul vieții, că probabil nu va mai scrie, că mintea lui se degradează încet… of. (Mulțumesc, Irv.)

Mai zic repede că mi-am luat o mare țeapă cu Lumina pe care am pierdut-o (nu pentru că nu mi-ai fi plăcut, ci pentru finalul pe care nu l-am văzut venind). Că Șoseaua Jellicoe e nesperat de bună (if you like a bit of dark & twisted in your mojito). Și că Rebelul nisipurilor mi-a mai alinat dorul de ralism magic – care mă mai apucă ici și colo. Ah, și Djamilia e cute și se citește in one sitting.

Gabi mi-a zis azi să-mi bag mințile-n cap, că primăvara nu vine doar pentru că mi-am scos eu tenișii cu flori de la naftalină. Dar eu știu mai bine.

Somewhere is summer / somewhere is always spring! 🙂

Mai jos, lista cu toate zece:

31. Elon Musk: Tesla, SpaceX și misiunea construirii unui viitor fantastic – de Ashlee Vance.

32. Șoseaua Jellicoe – de Melina Marchetta.

33. 111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română – colecție coordonată de Marius Chivu & Radu Vancu.

34. Harry Potter și piatra filosofală, de J.K. Rowling.

35. Djamilia, de Chingiz Aitmatov

36. Lumina pe care am pierdut-o, de Jill Santopolo.

37. Călătoria către sine, de Irvin Yalom.

38. Rebelul nisipurilor, de Alwyn Hamilton.

39. Divanul imaginar. Lumea românească în 18 interviuri, de Dia Radu.

40. Bărbații de pe canapeaua mea, povești adevărate despre sex, dragoste și psihoterapie, de Brandy Engler și David Rensin.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Lecturi de vacanță

Am glumit, nu sunt deloc lecturi de vacanță (în fine, majoritatea cel puțin). Dar le-am citit în vacanță, așa că well.

read01

Sursa foto.

Avem aici două cărți pentru copii, drăgălașe foc. Să începem cu ele deci: Șandor, un liliac deștept-foc, de la Univers Enciclopedic (pentru un 4-6 ani așa), i-a plăcut maxim lui Codrin; e o poveste despre o prietenie mai neobișnuită între un liliac de seară și un băiat nu foarte popular – și e și frumos ilustrată. Povestea frindelului, de Andrew Clements – am luat-o pentru Bogdan când a rămas fără material de citit, dar am sfârșit prin a o citi pentru amândoi. De la Arthur, colecția funny green – ne plac cărțile amuzante. O carte despre educație și despre curaj, despre creativitate și un pic despre familie. Nu o ocoliți, o să vă mulțumească preadolescenții voștri.

Am mai citit trei cărți de istorie. De fapt două și un fel de… mini-memoir. Cartea despre comunism a lui Boia (Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)) freaked me out bigtime. În ciuda acestui fapt (sau poate tocmai de aceea) v-o recomand cu căldură. Ok, nu știu cum sunteți voi, dar pe mine istoria din liceu și generală (materia istorie, that is) m-a lecuit de a mai citi ceva pe subiect. Pentru mine a fost groaznic să trebuiască să țin minte niște date seci pe care să le reproduc la fel de sec. De ceva vreme m-am mai apropiat așa tiptil, ba un Scânteia creativă, ba un Sapiens, ba un Wonderland. Dar, dar. Sunt niște oameni care scriu minunat istorie (Lucian Boia de exemplu). Dar minunat-minunat. Despre tiranie a lui Snyder e de ronțăit dimineață la cafea. De scuturat un pic, de băgat la cap. Iar Amintiri și povești mai deocheate a lui Djuvara este cu adevărat o carte de vacanță. Conține 3 povești (plus una bonus) pe care istoricul și-a dorit să le publice după moartea sa.

djuvara

Despre care să vă mai spun? Universul pe umerii tăi – a doua carte tradusă la noi a lui Niven este un YA frumușel despre doi adolescenți cu dificultăți și felul în care încearcă să se descurce cu ele. Mi-a plăcut mai mult decât All the bright places.

Mi-a plăcut și Rătăcitori prin Lisabona, dar și Why won”t you appologize a lui Lerner (pe care am găsitt-o în română în același Cărturești din Brașov în care am dat și peste Leahy).

Ce pot să spun? It’s good to have the time to read.

Dar și – știți voi. Pentru celelalte. Pentru lucrurile importante. Pentru iubire.

tort

Mai jos lista cu toate zece:

21. Despre tiranie: douăzeci de lecții ale secolului XX, de Timothy Snyder.

22. Why won’t you appologize? Healing big betrails and everyday hurts, de Hariet Lerner.

23. Scrisoare pentru două iubiri, de Kathryn Hughes.

24. Amintiri și povești mai deocheate, de Neagu Djuvara.

25. Rătăcitori prin Lisabona, de Philippe Besson.

26. Șandor, un liliac deștept foc, de Dorothea Flechsig.

27. Povești orientale ca instrumente de psihoterapie, de Nossrat Peseschkian.

28. Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe), de Lucian Boia.

29. Povestea frindelului, de Andrew Clements.

30. Universul pe umerii tăi, de Jennifer Niven.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS