Să schimbăm teoria

Cel mai greu workshop din ultimii câțiva ani (mai bine de cinci) l-am avut săptămâna trecută, într-un liceu din apropiere de Iași. Și a fost greu nu pentru că făceau mișto (deși unii făceau); nu pentru că erau plictisiți (deși unii erau) sau pentru că i-am convins greu să lucreze în echipe.

A fost greu pentru că, după ce și-a “făcut datoria” – ieșind la tablă și citind de pe foaie cele 2-3 idei scrise cu greu, când l-am întrebat “asta-i tot?”, a dat să zică “da”, dar apoi a ezitat.

“haide”, zic, “spune”.

“mm. ar mai fi ceva, dar nu cred că e potrivit să zic cu voce tare”.

“hai să vedem”, zic.

“e cam nepoliticos”, zice.

“its ok zic, am mai auzit lucruri nepoliticoase, să vedem dacă-i și valoros”.

“păi… ne-am dori să schimbăm teoria”, zice.

“ce teorie?” zic.

“asta, toată pe care o învățăm degeaba, nu ne folosește la nimic”, zice. “nu înțeleg de ce trebuie s-o învățăm”.

oook, îmi zic în capul meu. stai să vedem cum formulăm. cum facem să aprindem un chibrit de curiozitate, spunându-le în același timp că parte din frustrarea lor e îndreptățită.

dar apoi a început.

a început o discuție liberă cu ei, acești copii veniți din schimbul de noapte direct la școală (la 8 dimineața am intrat eu pe ușa lor). o discuție cu întrebări și răspunsuri, la foc automat, parcă toată curiozitatea lor și toate întrebările pe care au vrut vreodată să le adreseze cuiva și toate frustrările lor și toate dățile în care nu i-a văzut și auzit nimeni au năvălit deodată prin gura unei sticle căreia cineva i-a scos din greșeală dopul. Și am discutat în ordine despre:

sistemele de educație scandinave

Coreea de Nord

propagandă

avantajul a 1300 de ani de învățământ superior în plus

de ce n-o putem lua pe scurtătură, dacă știm în mare încotro am vrea să ne îndreptăm

Nobelul pentru economie

Thaler

economie comportamentală

persuasiune

asta învăț eu la școală? cum să-i persuadez pe ei?

și întrebarea nerostită: oare pot să aibă încredere în mine? oare îi păcălesc? oare îi mint?

Pentru prima dată în mulți ani de când fac activități de grup, am pierdut simțul timpului. Dar nu în modul acela bun, în care te afli în stare de flux, etc etc. În sensul în care am tresărit vizibil când a sunat de ieșire. Și n-aș fi vrut să-i las. Și deși știam că mă așteaptă microbuzul în curte cu motorul pornit, aș fi vrut să-i iau de mână pe rând și să-i privesc în ochi și să le spun: da, poți avea încredere în mine. nu, nu te mint. da, there is a better world out there. da, chiar și pentru tine. nu, do.not.give.up on yourself.

Și, of. Știu că lucrurile nu sunt așa de poetice cum le prezint eu aici, știu că e greu și că atunci când lupți pentru supraviețuire îți vine să-l pocnești în cap cu un lemn pe ăla care-ți vorbește de educație și de cunoaștere și alți cai verzi pe pereți. Dar, dar.

Nu știu.

În zile din astea simt că un pic de tot nu trăiesc degeaba. Atât.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Post FILIT fever

Bine, știu că v-am înnebunit cu evenimentul ăsta, but please bear with me încă puțin, că acum s-a terminat și până în octombrie anul viitor mai este.

Așadar, am descoperit, datorită lui, încă trei autori pe care nu cred că i-aș fi citit altfel: Tocilescu (funny, sarcastic, acid) – cu al lui volum de short stories Eu et al., Vesna Goldsworthy cu Marele Gorsky – despre care toată lumea spune că n-a putut-o savura cum trebuie din cauza asemănării evidente cu Marele Gatsby a lui Fitzgerald – eu nu pot zice decât că am savurat-o și mai mult.

Și, evident, Tatiana.

Tatiana01

Când am căutat Vara în care mama a avut ochii verzi (la recomandarea fierbinte a Ameliei), era dispărută de peste tot. Apoi am găsit în Cărturești reeditarea. N-am citit-o imediat după ce am luat-o, pentru că mi-a fost frică: auzisem, în afară că e foarte bună și că nu e o carte comodă. Și nu e. Comodă. E ca un pumn în stomac. Te lasă fără respirație. Dar este minunat, minunat scrisă. Este o carte despre o mamă și un fiu care își vindecă relația – o relație foarte proastă, care aproape s-a uscat din lipsă de iubire. O carte despre fragilitatea ființei umane, despre fragilitatea sănătății mintale și sufletești, despre fragilitatea vieții. Iar dacă nu vedeți această fragilitate la tot pasul – în viața voastră și în jurul vostru, vă rog eu să nu credeți că nu există. Există. Peste tot și în toate. Dacă n-o vedeți, să știți că sunteți doar foarte norocoși, considerați-vă așa.

Tatiana i-a spus lui Bogdan să nu cumva s-o citească (n-o va citi deocamdată, evident). Dar a semnat-o din partea amândurora. Pentru mine ajunge.

Tatiana02

Am terminat, de asemenea, Gafe strălucite, a lui Mario Livio, pe care am primit-o cadou de la Bogdan în octombrie trecut. Am citit-o greu, cu eforturi de înțelegere. Darwin, Kelvin, Pauling, Hoyle și Einstein – au făcut, în cariera lor, niște erori. Gafe monumentale, unele dintre ele aproape de neînțeles. Dar ca să pricepi de ce au fost gafe, trebuie să pricepi teoriile lor fundamentale – și pentru asta, în efortul ăsta adică era să-mi plesnească mintea. (Fac o pauză să regret un pic că nu am o minte pentru știință, s-a pus praful pe ea și a anchilozat, dar mi-aș dori ca pentru copiii noștri lucrurile să stea diferit. Așa că las aici un link către un locușor oarecum science-friendly).

26sept_Faulks

Acolo unde îmi bate inima a lui Faulks a fost așa și așa. Interesantă și cu pasaje pe care le-am fotografiat (echivalentul modern al “citatelor” din liceu), yet nu aș zice lifechanging. O poveste de război with a twist, ceva psihiatrie & psihoterapie presărată prin ea, un pic de dragoste, dar nu foarte multă și nu destulă – asta cred că-i reproșez.

Pentru copii: Sofia și melcul ei – i-a plăcut mult lui Codrin și Sâmbăta când vine Sambo ne-a plăcut la toți trei.

Cam așa.

Culegeți fructele direct din copaci, duceți-vă să-i cunoașteți pe oamenii pe care îi admirați și faceți loc în viața voastră cărților frumoase.

(și oamenilor care vă vor băga pe gât cărțile frumoase, gen :D . mai jos, poza în care aproape am făcut-o să zâmbească.)

cuAndreea

(și) Mai jos, lista cu toate zece:

141. Eu et al., de Alex Tocilescu (#FILIT2017).

142. Gafe strălucite – de la Darwin la Einstein. Greseli colosale ale unor mari savanti, care ne-au schimbat perspectiva asupra vietii si universului, de Mario Livio.

143. Sofia și melcul ei, de Dick King Smith.

144. Sâmbăta când vine Sambo, de Paul Maar.

145. Marele Gorsky, de Vesna Goldsworthy. (#FILIT2017).

146. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. (#FILIT2017).

147. Cine a fost Charles Darwin, de Deborah Hopkinson.

148. Acolo unde îmi bate inima, de Sebastian Faulks.

149. Necessary Endings: The Employees, Businesses, and Relationships That All of Us Have to Give Up in Order to Move Forward, de Henry Cloud.

150. Confesiunile leoaicei, de Mia Couto.

 

Tags: , , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

#canyoufilit? (Găsește cartea Arik și ia-o acasă!)

UPDATE: Arik a fost găsit și luat acasă!

Locația era sediul “din centru” al grădiniței Tesori (Unul dintre cele mai importante principii ale pedagogiei Montessori este “FOLLOW THE CHILD”). Tesori este grădinița unde merg Codrin și ambii noștri nepoți și sunt peste măsură de încântată că un astfel de loc există în Iași :) .

Felicitări, Bia, sper să-ți placă Arik și aventurile lui!

arik01arik02

Dintre toate hashtagurile #FILIT2017, ăsta îmi place cel mai mult :) . În special ‘coz, you know, cărțile cele mai bune (pentru mine) sunt cele care îmi încălzesc emoțiile.

Dar haideți să încep de mai devreme. După cum probabil știți, în perioada 4-8 octombrie 2017, la Iași se desfășoară pentru a cincea oară Festivalul Internațional de Literatură și Traducere – FILIT. Asta înseamnă – pentru noi, ăștia, fanatici ai cititului, dar și pentru cei care ar putea deveni – ocazia de a-i întâlni în carne și oase pe unii dintre autorii care ne-au făcut să visăm și pe care îi iubim deja după ce le-am citit cărțile. (Programul detaliat FILIT – aici).

La toate evenimentele din cadrul FILIT accesul este gratuit. Din păcate însă, la ora când scriu asta, deja nu mai sunt disponibile locuri pentru rezervări online, va trebui să mizați pe norocul de a mai găsi disponibile câteva cu 30 de minute înainte de începere.

În sfârșit. Se face că, printr-un proces misterios, una dintre cărțile cu #autorprezentlafilit și-a făcut drum către mine la finalul săptămânii trecute.

Arik2small

Este o carte pentru copii: Aventurile lui Arik. Arik și mercenarii, a Ioanei Nicolaie. Ironia face că nu o aveam în casă. Încă, aș adăuga. (De Ioana Nicolaie avem doar Ferbonia, pe lista de așteptare pentru a fi citită băieților).

Apărută la Editura Arthur, cartea adună la un loc cele două povești ale viteazului Arik, ariciul care – aflând de la Domnul Timp că niște frați de-ai lui s-au pierdut în Tara Viespilor de Fum, pleacă să-i salveze, însoțit de Șoricelul Nasuri-Cârne și Tăunul Zum.

L-am ascuns pe Arik undeva în Iași! Vă așteaptă într-un loc frumos, central :D , care are legătură cu copiii și educația lor, în special genul de educație care pune copilul în centru. Unul dintre cele mai importante principii de aici este “FOLLOW THE CHILD”

… și-l veți găsi pe Arik, am putea spune!

Bun, mai zic repede că în timpul FILIT, la Palatul Copiilor este Casa copilăriei – unde vineri, 06 octombrie, începând cu ora 12.00 o găsiți pe Ioana Nicolaie căreia îi puteți cere autograf.

Cine găsește cartea, face un selfie cu ea în locația în care a găsit-o și trimite la mine fotografia sau o postează pe profilul său, cu hashtagurile #AutorPrezentLaFilit #filit #CanYouFilit – și mă anunță :) .

Succes!

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Povești de seară pentru cititori rebeli

Stăteam noi într-o dimineață pe o bancă în parc – acolo unde nu avem condică de semnat, dar, incredibil, ne vin o grămadă de idei despre ce-am putea să mai facem frumos, când îmi zice:

- Auzi? Trebuie să scrii pe blog de ce le citești băieților tăi o carte “pentru fete rebele”.

TB

Vorbea despre cartea Povești de seară pentru fete rebele, de Elena Favilli și Francesca Cavallo, despre care știu dinainte să fie tradusă, legat de care m-am bucurat maxim când am auzit că o traduce Litera și pe care am luat-o “caldă”, când a ieșit din tipar. Am luat-o cadou pentru fiică-mea, cadou pentru fiicele prietenelor mele, dar și… pentru băieții mei. Drept e că au protestat amândoi “Maaaamiii, dar asta-i carte pentru fete, uite, scrie clar pe copertă!”. Drept e că doar Bogdan a parcurs-o până la capăt, Codrin s-a plictisit la un moment dat (prea devreme pentru el, mai încercăm). Dar lui Bogdan i-a plăcut mult, s-a bucurat când descoperea câte o femeie despre care auzise (Maria Montessori, Marie Curie, Michelle Obama), a fost prilej să discutăm o grămadă (Ce înseamnă moașă? Nu știam că să fii pirat e o profesie… De ce nu aveau femeile voie să devină chirurgi?).

Nu știu dacă asta răspunde la întrebarea de ce le citesc băieților cărți pentru fete, dar aș vrea să vă încurajez să o luați și voi! Sunt poveștile (scurte, de o pagină), a 100 de femei remarcabile din istorie, de pe tot cuprinsul globului, din diverse perioade, iar aceste povești au alături ilustrații minunate ale acestor femei. Iar ideea este să completeze puțin imaginea femeilor din celelalte povești – de prințese neajutorate care stau într-un castel și așteaptă să fie salvate.

Vine apoi la rând cartea #FILIT2017 a perioadei: Darul lui Serafim, a Simonei Antonescu.

Serafim

Laude despre scriitura Simonei aud încă de când cu Fotograful curții regale (aflată acum în următorul meu colet :D ), dar am tot ocolit-o, nu știu de ce. Am luat în schimb Darul lui Serafim, mai demult. Mi-a plăcut albastrul coperții probabil. Anyway. O descoperire nesperat de plăcută. Simona scrie “dulce”, dar nu leșinat, ca un basm, dar nu neverosimil, trist, dar nu deznădăjduit, într-un cuvânt fermecător. Sunt trei povești în Darul lui Serafim, trei povești care se ating și se împletesc cu destinul cerșetorului care stă sub o umbrelă dezmembrată și știe mai multe despre rostul lumii decât – să zicem – ar trebui. O micuță bijuterie de carte.

Undoing

Finally, despre The undoing project vreau să vă spun un cuvânt. Povestea scrisă de Michael Lewis a prieteniei dintre Danny Kahneman și Amos Tversky (tuturor studenților și absolvenților de psihologie out there, sper că știți cine sunt oamenii ăștia doi!).

O mulțime de lucruri nu știam despre ei, totuși. Despre viețile lor personale, despre mințile lor minunate, despre cum au luptat în război, despre cum probabil nu au intuit importanța a ceea ce descopereau – în timp ce descopereau (“The way the creative process works is that you first say something, and later, sometimes years later, you understand what you said.” ). E frumoasă, tare frumoasă, in a nerdy, interesting way. E și grea, a trebuit să recitesc pasaje întregi ca să le înțeleg. Dar e frumoasă și emoționantă într-un fel la care nu mă așteptam. Povestea călătoriei a doi oameni în efortul lor de a înțelege mintea. Cam așa.

E târziu și am training mâine, așa că o să mă opresc aici. Dar – știți voi. Do care only about the important things. Iubiți-vă like love is the only thing. Și – nah – citiți! :)

Mai jos, lista cu toate zece.

131. 35 de kile de speranță, de Ana Gavalda.

132. Spune-mi trei lucruri despre tine, de Julie Buxbaum.

133. Femeia vieții mele, de Carla Guelfenbein.

134. Povești de seară pentru fete rebele, de Elena Favilli și Francesca Cavallo.

135. Darul lui Serafim, de Simona Antonescu (#FILIT2017).

136. Suflete în noapte, de Kent Haruf.

137. Voi fi vreodată suficient de bună? de Karyl McBride.

138. Graffiti Moon, de Cath Crowley.

139. Mini habits: smaller habits, bigger results, de Stephen Guise.

140. The undoing project: a friendship that changed our minds, de Michael Lewis.

 

 

Tags: , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

FILIT preparations, take 2

21aug_mix

Da, bine, nu căutați take 1, că nu găsiți postare separată. Ziceam doar – aici – că am început să-mi fac temele pentru FILIT care bate la ușă (cu Svetlana Aleksievici și Frances Miralles). Am continuat în acest zece cu Tudor GaneaMiere – un tur de forță pe stilul realism magic, care mi-a plăcut un pic mai mult chiar decât Cazemata și cu Ana Maria SanduPereți subțiri – o colecție închegată de povestiri care urmăresc viețile unor personaje dintr-un bloc (cu “pereți subțiri”), vieți care se împletesc ingenios din când în când.

Acestea fiind spuse, simt nevoia să mai adaug că, FILIT or not, descopăr cu încântare în ultimul timp autori români pe care îi citesc cu drag – lucru pe care îl privesc, ca mulți alții (să arunce primul piatra, știți voi…) ca pe o plăcută surpriză.

Așa.

Cu celelalte cărți din acest zece, lucrurile stau în felul următor: avem o dată un time travel drăgălaș, Omul care a cucerit timpul, al lui Mastai – față de care am mixed feelings. Are părți foarte istețe și interesante și evident că m-a pus pe gânduri, întrebându-mă what if? (De exemplu: cum ar fi într-adevăr dacă am descoperi o sursă de energie curată și nelimitată? Ce părți ale vieții noastre de acum s-ar schimba?). Dar are și părți relativ plictisitoare și neverosimile. All in all, foarte bună carte de week-end sau de vacanță.

26aug2k17_mastai

Despre Steven C. Hayes nu vă zic – că e mișto și în scris ca și în carne și oase și că am citit cu creionul în mână cartea lui despre terapia prin acceptare și angajament (ACT), ultimul sfert fără să-mi dau seama când s-a făcut noapte afară. Vă pot spune însă că a fost cea mai bună “bucată” de psihologie citită în această perioadă – deși nici Crucial Conversations nu e de lepădat.

StevenCHayes2

Nici despre Contraviața nu vă zic – primul meu experiment cu Philip Roth – care era să-mi explodeze neuronul. Nu vă zic decât că-i foarte inteligent construită, că are personaje credibile și răsturnări incredibile și că e un loc probabil la fel de bun ca oricare altul în care să aflați câte ceva despre evrei.

29aug2k17small

V-aș spune însă două vorbe despre Zadie Smith și a ei On beauty. O aveam pe wishlist de ceva vreme, dar am pus-o în bagaj după ce mi-a făcut Andreea poftă cu Swing time. Am început-o în concediu (de vreo lună deci), am citit ultima jumătate abia week-endul trecut. Este o carte în care e plăcut să “locuiești” o vreme, o carte în care nu musai întâmplările, cât amosfera se insinuează în mintea ta.

5sept2k17_Zadiesmall

Se puseră la curent reciproc cu noutățile într-un mod relaxat, lăsînd pauze lungi, plăcute, în care să-și vadă de brioșe și de cafele. Jerome – după două luni în care fusese nevoit să fie interesant și inteligent într-un oraș străin, printre străini – aprecia situația ca pe un dar.

Se vorbește despre tăcerea fericită care poate exista între doi iubiți, dar și asta era grozavă; să stea între sora lui și fratele său, fără să spună nimic, mîncînd. Înainte să existe lumea, înainte să fie populată, și înainte să existe războaie și slujbe și facultăți și filme și haine și păreri și călătorii în străinătate – înainte de toate acestea, existase o singură persoană, Zora, și un singur loc: un cort în sufragerie, făcut din scaune și cearșafuri. După cîțiva ani, sosi și Levi: se făcu loc și pentru el, ca și cum el ar fi fost întotdeauna acolo.

Uitîndu-se acum la cei doi, Jerome se regăsea în încheieturile degetelor lor și în urechile fine, în formă de scoică, în picioarele lor lungi și în buclele rebele. Nu se gîndea dacă sau cum sau de ce îi iubea. Ei erau pur și simplu iubire: ei erau prima dovadă că el avusese odată parte de dragoste, și aveau să fie ultima confirmare a dragostei cînd totul în jur o sa dispară.”

Mai jos, lista cu toate zece.

121. Miere, Tudor Ganea.

122. Pereți subțiri, Ana-Maria Sandu.

123. Omul care a cucerit timpul, de Elan Mastai.

124. Noua terapie prin acceptare și angajament (ACT), de Steven C. Hayes și Spencer Smith.

125. Contraviața, de Philip Roth.

126. Extraconjugal, de Mihai Radu.

127. Inimi chimice, de Krystal Sutherland.

128. Cu toții suntem făcuți din molecule, de Susin Nielsen.

129. Despre frumusețe, de Zadie Smith.

130. Crucial conversations: Tools for talking when stakes are high, de Kerry Patterson.

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Sapiens (și alte lecturi de vacanță)

Nu pot începe povestea asta altfel decât cu Sapiens, pe care like it was my birthday in July, a tradus-o Poliromul (e prea mult oare dacă cer și Homo Deus – cealaltă carte a lui Harari? măcar până în octombrie?).

25iul2k17Sapiens

Sapiens este “o scurtă istorie a omenirii”, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. E scrisă prietenos cu cititorul, e scrisă ca o poveste, e scrisă pe alocuri amuzant. Mi-a dat o privire de ansamblu asupra omenirii, rădăcinilor noastre, schimbărilor treptate care ne-au adus unde suntem acum și a drumurilor care ne stau în față. Laura zice că-i tristă, mie mi se pare una dintre cele mai optimiste cărți pe care le-am citit. Decide for yourselves, dar dați-i o șansă, chiar dacă nu citiți nonfiction, chiar dacă nu vă place istoria, chiar dacă e încă vacanță.

De ce studiem atunci istoria? Nu studiem istoria pentru a cunoaște viitorul, ci pentru a ne lărgi orizontul, pentru a înțelege că situația noastră actuală nu este nici naturală, nici inevitabilă și că, în consecință avem mult mai multe posibilități în fața noastră decât ne imaginăm.”

Așaaa.

Am citit toate celelalte cărți din acest zece în concediul din care tocmai m-am întors, așa că am nevoie de un pas în spate ca să mă decid despre care vă mai povestesc. Sunt toate frumoase – apropo de ce mă întreba un prieten acum ceva timp: dacă am un noroc fantastic sau un “recicle bin” enorm, că prea pare că citesc numai cărți frumoase.

Răspunsul neplăcut este că citesc o grămadă despre cărți înainte să le cumpăr. Nu atât recenzii, cât topuri, recomandări, referințe încrucișate, etc. Pe unele le caut eu, altele mă găsesc ele pe mine. De ce fac asta? Păi… ‘coz “so many books, so little time” și atunci mai bine mă asigur că dacă dau din timpul meu unei cărți, s-ar putea să merite.

Sigur că fac excepții, sigur că mai cumpăr cărți din pură curiozitate sau că îmi asum câte o carte “de aeroport”, cum a fost cea a lui Santos cu Miralles (Cel mai frumos loc din lume e chiar aici).  Deși aș putea trișa și spune că Miralles vine la Filit la toamnă (ca și Svetlana Aleksievici și Tudor Ganea) și am început să-mi “fac temele”, cum zicea Amelia deunăzi, dar nu.

celmaifrumosloc

O să vă zic deci despre Euforia a lui Lily King, care mi-a plăcut mult. Nu atât povestea de dragoste (care te înțeapă la inimă), cât pasiunea care te poate face să-ți părăsești casa și confortul și să călătorești în zone neprietenoase, cu un climat ciudat, să locuiești împreună cu triburi sălbatice, să încerci să le descoperi limbajul, obiceiurile, ritualurile și mai ales valorile și apoi să make sense of this all.

27 de pași am început-o cam sceptică, prea o lăudase toată lumea, prea erau cu toții vrăjiți. Am sfârșit prin a mă lăsa înduioșată de povestea lui Tibi, de felul cum a luat demonii care îl bântuiau și i-a transformat în ceva constructiv (proiectul Tășuleasa Social) și de autodepășire (alergările la ultramaratoane).

Volumul II din Cronicile Pădurii Fermecate (Cum să cauți un dragon) am citit-o copiilor cu sfințenie seara, înainte de a cădea lați după agitația de peste zi. În acest volum, Cimorene pleacă în căutarea dragonului ei (Kazul) care se pare că a fost răpit de vrăjitori. Amuzantă și un pic neobișnuită (ca și prima).

Pe drumul de întoarcere am citit a doua carte a Svetlanei Aleksievici: Războiul nu are chip de femeie. Am glumit, acum chiar am început să-mi fac temele pentru Filit. Mi-a luat mai bine de doi ani să-mi fac curaj să pun mâna iar pe o carte a Svetlanei (după Dezastrul de la Cernobîl). Aproape 400 de pagini de mărturii ale femeilor care au luat parte într-un fel sau altul la al doilea război mondial. Ce să vă spun despre ea? Este cutremurătoare (și un pic înfricoșătoare), dar și despre asta cred că nu prea avem voie să n-o citim.

Mare selecție am făcut din zecele ăsta! Dar având în vedere că mi-a luat vreo 3 ceasuri ca să mă decid ce cărți iau cu mine (față de 10 minute pentru haine și încă vreo 5 restul bagajului), eu zic că stăm bine. Vă las cu priveliștea cu care m-am trezit timp de o săptămână. Bucurați-vă de ce-a mai rămas din vară, bine?

celmaifrumosloc1

111. Sapiens, de Yuval Noah Harari.

112. 27 de pași, de Tibi Ușeriu.

113. Defecți, de Cecelia Ahern.

114. Jurnal scoțian, de Ioan-Florin Florescu.

115. Încetează cu minciunile tale, de Philippe Besson.

116. Cum sa cauti un dragon, volumul II din Cronicile padurii fermecate de Patricia Wrede.

117. Cel mai frumos loc din lume e chiar aici, de Care Santos cu Frances Miralles.

118. Un barbat si o femeie, de Jojo Moyes.

119. Euforia, de Lily King.

120. Razboiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici.

Tags: , , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

” – Îți place să citești? a întrebat ea entuziasmată”.

13iul2k17Ove

Știam de Un bărbat pe nume Ove dinainte de a se traduce, de unde știu despre majoritatea cărților bune: de la Andreea. După ce a apărut în limba română, a citit-o Laura și i-a plăcut. Apoi a urcat foarte sus în lista musai – de cumpărat și citit. N-am luat-o totuși imediat și nici nu știu de ce. Oricum, nu faceți ca mine. Adică nu așteptați. Luați-o. Imediat. Încerc să-mi imaginez cum ar trebui să fiți ca să nu vă placă. Nu-mi iese. Dacă, de pildă la Little life am rețineri în a o recomanda oricui (e a “read with caution” book), la asta nu am niciun fel de reținere. E povestea unui morocănos (ca cel din imagine :D ). Care te va enerva, distra și înduioșa în egală măsură, în timp ce vei ajunge să înțelegi treptat ce-l face să fie așa cum este. În timp ce vei ajunge să cunoști relația cu soția lui, cu vecinii vechi, cu vecinii noi, inclusiv cei care dau buzna în viața lui fără să-i ceară voie “zău așa, Ove!”. Este perfectă pentru vacanță. iar bărbatul din poză știe pe de rost citate din ea :D .

Cu Viața nemuritoare a Henriettei Lacks nu am nicio poză. Este povestea pe care n-o prea poți lăsa din mână a începutului geneticii, studiilor medicale pe linii celulare (în loc de ființe vii), a vaccinului antipolio și a unor tratamente pentru vedere și a unora împotriva cancerului. Celulele HeLa – primele celule umane care au supraviețuit in vitro – prelevate de la Henrietta fără știrea și acordul ei au făcut toate acestea posibile, iar Rebecca Skloot face cunoscută povestea familiei Lacks pentru ca cel puțin să știm de unde a pornit totul. Nu prea se mai găsește de cumpărat (era la niște reduceri ridicole pe librarie.net la un moment dat. Dar dacă dați de ea, do yourselves a favor și luați-o.

20170608_170258000_iOS

Vă mai las aici o poză frumoasă cu cartea lui Exarhu (care nu-i propriu-zis o carte, cât o colecție de texte publicate pe diverse platforme on-line (că doar n-o să vă povestesc acum, în vacanță, despre Opening up by writing it down – a lui Pennebaker – despre utilitatea scrisului expresiv în terapie sau despre Thanks for the feed-back, a lui Stone – care ne învață de ce ne este atât de greu să primim feed-back).

O insulă numai a noastră, însă (deși e oarecum pentru publicul mai tânăr) – ar merge de vacanță. Să nu ziceți cumva că nu v-am spus.

Mai jos, lista cu toate zece.

101. Opening up by writing it down: how expressive writing improves health and eases emotional pain, de James W. Pennebaker și Joshua M. Smith.

102. Biblioteca sufletelor: vol 3 din Miss Peregrine, de Ransom Riggs.

103. Vocea lui Archer, de Mia Sheridan.

104. Un barbat pe nume Ove, de Fredrick Backman.

105. Cartea verii, de Tove Jansson.

106. Bucurați-vă de fericirea voastră. Memorii. de Paul Brinkley-Rogers.

107. Thanks for the feed-back: the science and art of receiving feed-back well, de Douglas Stone.

108. Viața nemuritoare a Henriettei Lacks, de Rebecca Skloot.

109. O insulă numai a noastră, de Sally Nicholls.

110. Fericirea e un ac de siguranță, de Răzvan Exarhu.

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

O sută

 

Aproape tot timpul știu despre care cărți voi vorbi – din fiecare zece.  De exemplu, aleasa acestui zece este fără să stau pe gânduri Aleasa Dragonului de Naomi Novik. I-am dat târcoale de când am văzut că i-a plăcut Laurei, dar n-am luat-o imediat, nici nu știu de ce. Pe urmă a venit vremea de umblat hai-hui prin țară (Iași – Târgoviște – Târgu Mureș) și m-am gândit că merge numai bine. M-am gândit bine până la un punct. Până în punctul în care era să întârzii la nuntă. NU vă apucați de ea deci când aveți programare undeva! Dacă, în fine, vă plac basmele. Fantasy-ul.  Dacă suportați un pic de horror (nu mult, doar cât să-ți dea fiori pe șira spinării). Dacă sunteți pregătiți să credeți că uneori o prințesă închisă într-un turn e o vrăjitoare, iar un Dragon e de partea binelui, că există mai multe feluri de a face magie și că sunt copaci care au o viață secretă.

aleasadragonului

Nu mereu știu însă cu ce voi continua. Ar putea fi, să zicem, Challenger Deep, de Neal Shusterman.

22iun2k17b

Pe asta am luat-o la recomandarea Mădălinei-cea-care-nu-mai-vrea-să-scrie-pe-blog. Asta pare basm, dar nu este. E povestea emoționantă și un pic dureroasă a unui adolescent cu probleme de sănătate mintală, o poveste totuși prietenește și empatic scrisă, pe care mă tot gândesc dacă în afară de studenții la Psihologie aș mai pune-o pe must-read-list-ul cuiva. Al elevilor de liceu, să zicem. Al părinților? Nu știu…

Mi-a plăcut din zecele ăsta și Febră în zori (mai ales că e poveste adevărată): o poveste de dragoste de cel mai pur și nesiropos romantism. Și În spatele blocului a Mare Wagner – care mi-a adus aminte de Inocenții și, evident, de propria-mi copiărie. Și Un vrăjitor din Pământșimare al Ursulei leGuin (pe care am citit-o în timp ce-mi așteptam rândul la Ove).

Aventurile lui Sacha în castelul fermecat le-a plăcut băieților, fără discriminare – deși am luat-o ca să i-o citesc lui Codrin. Iar ilustrațiile sunt o poveste în sine.

Nu știu ce să vă zic despre Cazemata lui Tudor Ganea (de care tot pe Laura o consider responsabilă). Mititică, subțirică, aparent inofensivă, dă cu creierii tăi de toți pereții, cu realismul ei magic plin de tupeu. Spune povestea unei construcții din Constanța și a oamenilor care se învârt pe lângă ea, dar o spune interesant, îndrăzneț și credibil. Nu prea are cum te lăsa indiferent.

Cam așa.

În rest, visez la vacanță (care tot nu se-arată mai mult decât câte-o zi-două pe drumuri), mă bucur de câte ori mai “corup” pe cineva să citească ceva ce mi-a plăcut mult și încerc să nu mai cumpăr cărți. Cel puțin azi. Jur.

Mai jos, lista cu toate zece.

91. Aventurile lui Sacha în castelul fermecat, de Iulian Tănase, cu ilustrații de Alexia Udriște.

92. Challenger Deep, de Neal Shusterman.

93. În spatele blocului, de Mara Wagner.

94.  Febră în zori, de Péter Gárdos.

95. Aleasa Dragonului, de Naomi Novik.

96. Cazemata, de Tudor Ganea.

97. Salut, rămas bun și tot ce se întâmplă între ele, de Jennifer E. Smith.

98. Superșcoala domnișoarei Rapscott, de Elise Primavera.

99. Dacă ești așa deștept, de ce nu ești fericit, de Raj Raghunathan.

100. Un vrăjitor din Pământșimare, de Ursula K LeGuin.

Tags: , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

#ICCP2017

Aș povesti două vorbe despre Congresul Internațional de Psihoterapie Cognitivă care s-a întâmplat la Cluj săptămâna trecută și de la care tocmai m-am întors și pentru asta încă îmi caut vocea.

Încerc să nu fie o poveste deznădăjduită (gen “suntem în urmă cu 20 de ani” sau “pare că n-o să ajungem prea curând acolo”), dar nici plictisitoare – adică să înșir o listă de very cool people in the field și apoi după fiecare să zic “awwww” sau “câââât de tare” sau “omg omg omg am fost în aceeași clădire / am mâncat la aceeași masă / am respirat același aer”.

So.

O să fac doar un foarte scurt rezumat al celor mai interesante idei și al lucrurilor care mi-au plăcut la eveniment în sine și o să vi-i arăt (din nou) pe oamenii aceia.

Ce mi-a plăcut la #ICCP2017:

  • colecția de invitați. There, I’ve said it. Nume unul și unul, majoritatea celor care au scris manualele de terapie sau de aplicații ale terapiilor în diverse domenii (mă rog, cei în viață. Și care nu au împlinit 95 de ani. Ca Aaron Beck, săptămâna trecută. Happy B-day, Sir!).
  • diversitatea evenimentelor din program. Au fost open papers, round tables, symposiums, workshops, keynotes și poster sessions.
  • calitatea evenimentelor din program. Ori am avut noroc, ori am ales bine (multe dintre ele se desfășurau în paralel), dar la niciunul nu am simțit că pierd timpul, din toate am învățat ceva, niciunul nu mi s-a părut “de umplutură”.
  • viziunea critică a speakerilor cu privire la subiectele prezentate și la CBT în general. Nimeni nu a “propovăduit” virtuțile inestimabile ale CBT-ului, cu toții au recunoscut minusurile sau locurile unde nu sunt încă suficiente date, majoritatea au părut deschiși și către alte școli de terapie.
  • disponibilitatea speakerilor. Au avut workshopuri (pre-congress și in-congress) plătite, dar când nu aveau workshop, aveau un eveniment cu acces deschis. Și când nu făceau asta, mergeau la prezentări ale colegilor de breaslă. Se așezau în sală, ascultau, adresau întrebări.
  • noutatea ideilor prezentate. Majoritatea studiilor, programelor, lucrărilor au fost din colecția 2016 toamna sau 2017 primăvara.

Ideas to take home:

Scopul nu este să trăiești o viață în care să nu suferi, ci ca suferința să merite.

Odată ce nu te mai temi de suferință, poți învăța să te implici în relații (exact la fel cum în judo, odată ce ai învățat să cazi, poți începe să înveți să te lupți).

Oamenii nu vin la terapie plângându-se că au cogniții disfuncționale (deși au!). Vin plângându-se că trăiesc emoții dureroase sau / și dificultăți de relație.

Sunt mai multe, mult mai multe (am scris jumătate de agendă și am jumătate de card plin cu poze de slide-uri), dar astea ar fi cele mai.

M-am întors cu o listă de lectură cât casa; am constatat cu plăcută surprindere că o parte dintre cărțile de pe wishlist sunt deja traduse în limba română, majoritatea la ASCR, dar și pe la Polirom și Editura Trei. (Da, am constatat prin cumpărare, ce era să fac, erau chiar acolo, pe drumul dintre săli…).

Ce vreau să spun cu asta?

Că îmi vine să opresc pe stradă fiecare absolvent de psihologie și să-i spun cât de important este să-ți cunoști “tribul”, să auzi vorbind oamenii din manualele tale de la școală, să nu crezi vreodată că știi tot, că ai învățat tot, că ai înțeles tot. Că nu ai dreptul să nu fii la zi, chiar dacă “zilele” se schimbă și teoriile psihologice la fel. Nu ai dreptul să oferi oamenilor care îți intră pe ușă mai puțin decât se știe în prezent, să te prefaci că unele lucruri încă nu s-au inventat, că nu se cunosc, că nu există.

Și uneori îmi zic că nu-i așa de important, că nu e ca și cum lumea devine mai bună pentru că am fost eu la o conferință și am aflat niște lucruri. Dar apoi vin acasă. Și pe ușă îmi intră un fiu și tatăl lui, veniți cu mașina de la 70 de kilometri de Iași. O studentă care merge cu trenul timp de o oră ca să ajungă la mine, altcineva care are pe suflet o poveste despre care n-a vorbit niciodată în ultimii 7 ani. Și atunci mă gândesc că totuși, poate un pic da.

Tags: , , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS

Bibliotherapy

E trecut de miezul noptii si neuronii mei sunt toti pe sarma, nu sunt sigura ca de la workshopul lui Lynn McFarr sau de la flat white-ul pe care l-am baut la 9 pe terasa din Piata Unirii (din Cluj :) ).

Asa ca daca tot stau treaza si o ascult pe colega mea cum sforaie doarme linistit alaturi, sa va povestesc pe scurt ce-am mai citit.

IMG_3509

Voi rezista impulsului de a va spune cate ceva despre fiecare carte din lista (nici macar eu nu am rabdare sa recitesc asa ceva).

O sa zic numai ca din 11 carti de 5* citite anul asta, doua sunt in acest zece. A little life, cu care v-am “asasinat” deja si pentru care ii multumesc Andreei si Tristetea ingerilor, volumul doi al aventurilor despre Islanda, cel putin la fel de frumos scris ca primul. Ba nu, de fapt SI mai frumos.

O sa mai zic ca Jim Nasturel e surprinzator, nesperat de buna, geniul lui Ende se face simtit pe unde nu te astepti, ca n-am crezut ca o sa ma cucereasca o poveste despre o locomotiva si o tara cu doar trei supusi, sau ca o sa gasesc un paragraf despre stereotipuri in dialogul cu Uriasul Parelnic sau o pledoarie pentru educatie intr-o conversatie intre indragostiti. Lui Bogdan i-a placut maxim si a cerut volumul 2 (abia aparut) drept carte de premiu. Multumesc, Mari, ca mi-ai vorbit frumos despre ea.

Ce sa mai zic?
Clanurile de pe Alpha e o carte despre o colonie a Pamantului formata din fosti pacienti psihiatrici grupati pe “caste” in functie de diagnostic.

Tipul din filme nu exista e o carte slabuta, dar foarte amuzanta pe alocuri, in special daca o citesti odata cu partenerul sau partenera (sau cu ambii in acelasi timp), iar Virusul LIV ar putea probabil convinge preadolescentii de virtutile lecturii, desi e orice, numai nu o capodopera.

Cam asa.
Mai jos, lista cu toate zece:

81. Jim Nasturel si Lukas, mecanicul de locomotiva, de Michael Ende.
82. Tristetea ingerilor, de Jon Kalman Stefansson.
83. My name is Lucy Barton, de Elizabeth Strout.
84. Grief is the thing with feathers, de Max Porter.
85. Clanurile de pe Alpha, de Philip K. Dick.
86. We should all be feminists, de Chimamanda Ngozi Adichie.
87. Zece respiratii scurte, de K. A. Tucker.
88. Tipul din filme nu exista, de Bogdan Stoica.
89. O viata marunta, de Hanya Yahagihara.
90. Virusul L.I.V 3 sau moartea cartilor de Christian Grenier.

Stiu, nu are diacritice, nici linkuri si probabil nici poze. Tolerate disconfort, cum ar zice Lynn.

P.S.: Nu dati banii pe prostii / Luati carti multe la copii, etc.

 

LE: Se pare ca o poza va avea totusi… :)

Tags: , , , , ,

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • Twitter
  • RSS